Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 213/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 213
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenții - reclamanți, G, G, G, ina, C, G, Pilat, G, G, -, toți prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.514 din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare s-a constatat lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen, scutit de plata taxelor de timbru potrivit art.15 lit.a din legea nr.146/1997. Prin întâmpinare, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a solicitat judecarea cauzei în lipsă și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în ce privește solicitarea reclamanților de acordare a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare. Întrucât excepția prescripției invocată de intimată vizează acțiunea și nu recursul, instanța nu se poate pronunța pe excepție în această fază procesuală, reținând cauza în pronunțare pe fond.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr- reclamanții, G, G, G, ina, C, G, Pilat, G, G, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală să fie obligați pârâții să aloce, să calculeze și să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188 / 1999, retroactiv și până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului să consemneze în carnetele de muncă drepturile corespunzătoare suplimentului postului și treptei de salarizare.
În motivarea acțiunii s-a arătat următoarele:
Reclamații sunt funcționari publici aflându-se în raporturi de autoritate cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.
De la apariția Legii nr.188 /1999 nu au primit drepturile prevăzute de art.31 alin.1 lit. c și
S-a invocat dispozițiile Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale cu privire la drepturile de proprietate.
La termenul din data de 16.03.2009 s- depus cerere de intervenție în nume propriu de către,.
În apărare s- formulat întâmpinare, prin care s- invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția necompetenței materiale a instanței și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 514/25.05.2009 Tribunalul Bacăua respins excepția necompetenței materiale invocată de intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a respins excepția inadmisibilității raportat la lipsa procedurii prealabile și a admis excepția prescripției-constatând ca fiind prescrise drepturile salariale reprezentând supliment post și supliment treaptă pentru perioada 01.01.2004- 10 dec.2005.
S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanții, G, G, G, ina, C, G, Pilat, G, G, -, și intervenienții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice B, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția necompetenței materiale instanței invocată de intimatul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, raportată la prevederile art. 10 alin.1 din Legea 554/2004 raportat la art. 3 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a respins-o, având în vedere calitatea de funcționari publici a reclamanților și intervenienților.
În acest sens art. 911din Legea 188/1999, modificată, instituie regula potrivit căreia, cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă din punct de vedere material, în sensul dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că că reclamanții se află în raporturi de serviciu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, căreia în calitate de angajator îi revine obligația plății drepturilor salariale,apreciindu-sa că excepția necompetenței materiale este neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, raportată la art. 7 din Legea 554/2004, s-a avut în vedere că legea specială, nr. 188/1999, nu prevede efectuarea procedurii prealabile.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958, situație în care s-au constatat ca fiind prescrise drepturile salariale pentru perioada 01.01.2004 - 10.12.2005.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în raporturi de autoritate cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, județul
Potrivit art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art.31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă a se prevedea care este valoarea acestor două suplimente ( procentul din salariul de bază ). Urmare a modificării Legii nr.188/1999 în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Cuantumul acestor sporuri nu este prevăzut prin lege.
Art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999/R stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici ( nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007). În cadrul acestor Ordonanțe de Guvern au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora ( procent din salariul de bază ), mai puțin în privința sporurilor cerute în speță de către reclamanți. Întrucât Legea 188/1999/R reglementează cele două suplimente ca și componente ale salariului funcționarilor publici, fără ca întinderea lor să fie determinată printr-un act normativ, nu există temei legal pentru acordarea procentului de câte 25 % din salariul de bază. Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
Față de cele arătate mai sus, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte reclamanții.
Pentru aceste motive instanța a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toți reclamanții, care au reiterat argumentele din acțiune, arătând că sporurile salariale solicitate sunt reglementate de art. 31 alin. (1) lit. (c) și (d) din Legea nr. 188/1999, că deși acordarea acestor sporuri a fost temporar suspendată legal, la data încetării suspendării angajatorii erau obligați să acorde sumele respective.
Recurenții susțin că erau îndreptățiți să primească suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004, întrucât dreptul lor la aceste sume a fost suspendat nelegal, în raport de reglementările constituționale, de normele de dreptul muncii și de prevederile art. 1 din Protocolul Adițional la.
În susținerea recursului s-a depus la dosar practică judiciară.
Analizând sentința recurată, sub aspectul dreptului dedus judecății, curtea constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 329 al. (3) teza finală Cod procedură civilă, potrivit cărora dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - în problemele de drept judecate în recursul în interesul legii - este obligatoriu pentru instanțe.
Astfel, prin Decizia nr. 20/21.09.2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 880/16.XII.2009, s-a stabilit, în interpretarea unitară a dispozițiilor art. 31 al. (1) lit. (c) și (d) din Legea nr. 188/1999, că,în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Această decizie este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești învestite cu cereri având ca obiect acordarea celor două suplimente.
Ca urmare, criticile concrete ale recurenților nu mai pot fi examinate, soluția ce se impune în speță, în raport de art. 329 al. (3) Cod procedură civilă, fiind respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții - reclamanți, G, G, G, ina, C, G, Pilat, G, G, -, toți prin mandatar, cu domiciliul ales în B,-, județul B împotriva sentinței civile nr.514 din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în-, sector 5, B, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, cu sediul în-, sector 3, B, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, cu sediul în-, județul B și intimații - intervenienți în nume propriu, și, toți cu domiciliul ales în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER SECȚIE,
Red.
Red. - -
Tehnored.- - ex. 10
24 martie 2010
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
