Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 218/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 218/

Ședința publică de la 27 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vasile Susanu

JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu

JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile

Grefier - -

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, jud. B, împotriva sentinței nr. 211 din data de 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta și intimații CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI DE, PRIMARIA COMUNEI DE, G,.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, iar intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare, după care;

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila reclamanții G, și, au chemat în judecată pe pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Local al Com. de și Primăria Com. de, solicitând obligarea la plata sumelor reprezentând prime de vacanță pentru perioada 2001-2006 actualizată cu indicele de inflație.

Prin sentința nr. 211//21 noiembrie 2007, Tribunalul Brăilaa admis acțiunea formulată de reclamanții G, și și a obligat pârâta să plătească reclamanților sumele reprezentând prime de vacanță pe perioada menționată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că art. 33 din Legea nr. 188/199 dă dreptul funcționarului public de a beneficia de o indemnizație de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Această prevedere a fost suspendată succesiv până la 31.12.2006, dar prima instanță a apreciat că suspendarea dreptului nu echivalează cu stingerea lui, întrucât dispozițiile de suspendare au avut un caracter temporar, punând în imposibilitate realizarea dreptului pe o perioadă de timp.

Normele de suspendare contravin art. 16 alin. 1 din Constituție întrucât auretroactivat, în sensul că au suspendat un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor invocând motive de nelegalitate ce constau în greșita aplicare a legii.

Se susține că pentru efectuarea plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți este necesară autorizarea prin lege bugetară anuală, respectiv asigurarea fondurilor necesare prin bugetul aprobat în condițiile legii.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.

Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.

Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.

Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.

În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.

Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.

Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.

Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.

În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.

Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.

O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.

Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite, identificate chiar de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor

De altfel prin nr.OUG 146/19 decembrie 2007, s-a recunoscut dreptul categoriilor de salariați nominalizați în cuprinsul actului normativ de a beneficia de prima de concediu, iar ordonanța este contrasemnată de Ministrul Economiei și Finanțelor.

În aceste condiții criticile formulate de pârâtă, identificate chiar de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.

Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefundat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, jud. B, împotriva sentinței nr. 211 din data de 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. T/16.04.2008

Tehnored. /2 Ex./21.04.2008

Fond:

Președinte:Vasile Susanu
Judecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 218/2008. Curtea de Apel Galati