Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2199/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2199
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței nr.53 din data de 13 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul reclamant G, lipsind intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Recurentul reclamant G depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 53/13.001.2009 Tribunalul Gorja respins acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect acordarea sporurilor de stabilitate, fidelitate, solicitare neuropsihică și stres sau condiții grele și deosebite.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a fost numit în funcție publică din anul 2005, iar de la această dată îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici.
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurata, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
De asemenea, potrivit alineatului 2, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii, iar la alineatul 3 se prevede căsalarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Dispozițiile art.39 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii se referă la drepturile principiale ale unui salariat ce are încheiat, cu vreo unitate, un contract de muncă.
Acordarea, în concret, de drepturi, unui salariat, presupune o negociere colectivă sau individuală a acestor drepturi, ceea ce este specific numai raporturilor de dreptul muncii.
În consecință, nu poate aplicat reclamantului regimul juridic al salariaților decurgând din prevederile Legii nr.53/2003 - Codul muncii, întrucât funcționarul public nu încheie cu autoritatea publică un contract individual de muncă în accepțiunea legislației muncii, ci numirea sa în funcția publică se face în realizarea unui contract de drept public sau de drept administrativ, în cadrul căruia libertatea contractuală a părților este suplinită în cea mai mare parte de către legiuitor.
Așa fiind, dispozițiile art.39 din Legea nr.53/2003 nu sunt aplicabile funcționarilor publici.
Nu poate fi primită susținerea reclamantului în sensul că, întrucât dispozițiile Legii nr.188/1999 se completează cu dispozițiile legislației muncii, drept consecință toate drepturile incluse de legislația muncii trebuie reluate și acordate și categoriei funcționarilor publici.
Astfel, prevederile art.117 din Legea nr.188/1999, incluse la capitolul "Dispoziții tranzitorii și finale" stabilesc în sensul că dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz,în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Așadar, completarea nu se referă la o suplimentare cu drepturi necuprinse în legea cadru, dar pe care le primește vreo altă categorie de persoane care muncesc și sunt remunerate pentru munca prestată, întrucât în acest fel înseamnă ca prin interpretarea legii să se adauge la lege, ceea ce este nelegal.
De asemenea, nu poate fi reținut nici argumentul referitor la incidența dispozițiilor art.2 din nr.HG281/1993.
Astfel, potrivit art.1 din nr.HG281/1993, modificată, referitoare la salarizarea personalului din unitățile bugetare, acest act normativ reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate: unități de învățământ, unități de cercetare științifică fundamentală si avansată si de proiectare, unități de informatica, unități sanitare si de asistenta socială, unități de cultura, unități de sport, precum si alte unități finanțate de la bugetul public național.
Ori, reclamantul, având statutul de funcționar public, nu face parte din categoria salariaților unor asemenea unități bugetare.
Tribunalul nu poate primi nici argumentul principial referitor la egalitatea de șanse ori la egalitatea de tratament, întrucât, în cauza dedusă judecății nu se conturează vreo asemenea inegalitate.
Astfel, de esența inegalității sau diferenței de tratament este, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca autoritatea statului să introducă distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauza de față, nu s-a putut susține că între situația reclamantului, de funcționar public și situația salariaților unor unități bugetare ar exista vreo analogie din punctul de vedere al felului muncii, al nivelului de responsabilitate, al riscului, al cerințelor de profesionalism etc.
Împrejurarea că, plata salariului funcționarului public se face de către stat, iar plata salariilor angajaților din unitățile bugetare se face tot de către stat, nu presupune și identitate de drepturi, obligații și cadru legislativ pentru categoria funcționarilor publici, pe de o parte și categoria angajaților din unitățile bugetare, pe de altă parte, tot astfel cum, acești din urmă angajați, nu se bucură de statutul, investirea cu autoritatea de stat, protecția, drepturile și privilegiile clasei funcționarilor publici.
Ca atare, a rămas de examinat dacă, prin legislația referitoare la salarizarea funcționarilor publici în intervalul de timp solicitat de reclamantă, legiuitorul a prevăzut acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate, precum și cuantumurile acestora.
Astfel, prinOUG nr.192/2002 aprobată prin Legea nr.228/2003privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, la capitolul 3, denumit "" au fost prevăzute sporul pentru vechime în muncă (art.10), sporul pentru orele lucrate în timpul nopții (art.11), sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru (art.12), sporul pentru titlul științific de "doctor" (art.13) și sporul de confidențialitate numai pentru personalul din cadrul Administrației Prezidențiale, Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Departamentului de Comerț, Consiliului Legislativ, Instituției Avocatul Poporului și Curții Constituționale.
De asemenea, prinOUG nr.92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, la Secțiunea a 2-a, denumită "", au fost prevăzute sporul pentru vechime în muncă (art.14), sporul pentru orele lucrate în timpul nopții (art.15), sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru (art.16), sporul pentru titlul științific de "doctor" (art.17) și sporul de confidențialitate numai pentru personalul din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prinnr.OG2/2006 aprobată și completată prin Legea nr.417/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, la Secțiunea a 2-a, denumită "", au fost prevăzute sporul pentru vechime în muncă (art.11), sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru (art.13), sporul pentru titlul științific de "doctor" (art.14) și sporul de confidențialitate numai pentru funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de pana la 15% din salariul de baza, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ (art.15), sporul pentru condiții vătămătoare care se acordă numai pentru funcționarilor publici care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvența produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj (art.16), sporul pentru condiții periculoase, în cuantum de pana la 50% din salariul de baza, care se acorda funcționarilor publici din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care participa efectiv în campaniile de prevenire și combatere a zoonozelor deosebit de grave și altele asemenea, stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, numai pe perioada cat participa la aceste campanii (art.17), sporul pentru funcționarii publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Munca, care participa la selecția și recrutarea forței de munca pentru lucrul în străinătate (art.18).
Prin nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007 rectificată și aprobată prin Legea nr.232 din 6 iulie 2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, precum si creșterile salariale care se acorda funcționarilor publici in anul 2007, la Secțiunea a 2-a, denumită "", au fost prevăzute sporul pentru vechime în muncă (art.11), sporul pentru lucru în timpul nopții (art.12), sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru (art.13), sporul pentru titlul științific de "doctor" (art.14) și sporul de confidențialitate numai pentru funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de pana la 15% din salariul de baza, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ (art.15), sporul pentru condiții vătămătoare care se acordă numai pentru funcționarilor publici care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvența produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj (art.16) și sporul pentru funcționarii publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Munca, care participa la selecția și recrutarea forței de munca pentru lucrul în străinătate (art.17).
S-a constat, așadar, că legiuitorul nu a prevăzut prin nici unul din actele normative de reglementare a salarizării funcționarilor publici în anii 2004-2007 vreun "spor pentru fidelitate sau spor de solicitare neuropsihică și stres".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A invocat că sporurile cerute se circumscriu principiului dreptului de egalitate de șanse și de tratament prevăzut de Legea 53/2003, că potrivit art.94 din Legea 161/2003, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție sau activitate remunerată sau neremunerată, cu consecința instituirii obligației de fidelitate față de instituție și interesele acesteia și că în mod eronat instanța face aprecieri asupra obligației de a fi evaluate performanțele sale profesionale, în condițiile în care este chemată să sancționeze refuzul de a acorda acest spor.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporurilor de stabilitate și fidelitate,complexitate și suprasolicitare neuropsihică, Curtea apreciază că acestea nu sunt datorate de către angajator, în măsura în care nu au fost prevăzute expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În cazul funcției publice, deși există un acord de voință între persoana numită și instituția angajatoare, arătăm că pentru a se acorda aceste sporuri, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr, dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauzele de fidelitate, stabilitate, complexitate și suprasolicitare neuropsihică, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi de existența unei reglementări legale.
Dacă, în ceea ce privește consilierii juridici, în statutul profesiei de consilier juridic se prevede expres în art.60 alin.2 că deosebit de remunerația de bază stabilită prin legi speciale, în temeiul art.25 și 26 din Legea 53/2003, aceștia pot negocia și beneficia de prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de confidențialitate, pentru funcționarii publici nu există o prevedere expresă în acest sens.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor patru tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale, nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde aceste sporuri că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauza de fidelitate și stabilitate nu este contrară statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În aceeași situație se află și solicitarea privind acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și de complexitate a căror acordare constituie competența ordonatorului de credite.
Referitor la discriminarea dintre funcționarii publici din domeniul statisticii privind acordarea sporului de stabilitate, Curtea precizează că instanța interpretează și aplică legea fără a avea rol de reglementare și fără a se putea pronunța în materia discriminării.
Referirea la prevederile art.16 din OG 2/2006 este irelevantă în cauză, deoarece sporul respectiv se acordă funcționarilor publici care desfășoară activități în cadrul autorităților și instituțiilor publice, unde funcționează instalații, generatoare de electromagnetice, de radio frecvență.
Ori nu este cazul, sau cel puțin nu s-a dovedit pe bază de măsurători că reclamanta s-ar afla într-una din situațiile menționate în textul de lege indicat mai sus.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor, cu excepția consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze si prin urmare refuzul pârâtei privind acordarea sporurilor cerute către reclamanți este justificat.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței nr.53 din data de 13 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.2//6.05.2009
Jud. fond R
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
