Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 222 /R/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta Bejinaru
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 3545/COM din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect - drepturi bănești - litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 3545/COM/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a respins excepția, s-a admis acțiunea reclamanților G, G, -, -, a, ia, A, G, n, G, în contradictoriu cu pârâții IPJ B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în consecință au fost obligați intimați să plătească drepturile salariale, reprezentând sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anul 2005, actualizat în raport de rata inflației, până la data plății efective următorilor reclamanți, ia, A, a, G, G,.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate; s-a anulat ca netimbrată acțiunea reclamanților, -, G, n, G,.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, modificată și completată de Legea nr. 353/2003: "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază ( )"
Cu toate că reclamanții îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de sporul de fidelitate, acest drept nu li s-a acordat în anul 2005, fiind suspendat prin OUG nr. 118/2004.
Instanța a constatat că suspendarea acordării dreptului în cauză contravine art. 41 și 53 din Constituție, deoarece, sporul de fidelitate fiind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discreționar de către stat.
Suspendarea contravine și dispozițiilor art. 38 din Codul Muncii, în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Instanța a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere că, fiind gestionarul de stat conform HG nr. 208/2004, acest minister are obligația să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale angajaților din sistemul bugetar.
Referitor la reclamanții, -, G, G, întrucât nu au achitat taxa de timbru odată cu introducerea acțiunii, li s-a pus în vedere să facă dovada achitării acesteia și a timbrului judiciar, sub sancțiunea anulării, dar nu s-au conformat.
Având în vedere că, potrivit art. 20, alin.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, ținând cont că reclamanții menționați nu s-au conformat dispozițiilor instanței, privind achitarea taxei de timbru, cu privire la reclamanții menționați acțiunea a fost anulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit s-a admis cererea de chemare în garanție, nefiind îndeplinite cerințele art.60 - 63 Cod procedură civilă între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nicio obligație de garanție, faptul că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantului nu-i conferă acestuia o garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor. Se menționează că atât ministrul Economiei și Finanțelor cât și ministrul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite, iar conform art.23 alin.3 din Legea nr.72/1996 și Legea nr. 500/2002 "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite", deci Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să vireze sumele de bani ce fac obiectul litigiului. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a grupa solicitările tuturor ministerelor și a înainta spre aprobare proiectul de buget.
Conform Legii nr.500/2002 privind finanțele publice nicio cheltuială din fonduri publice, nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru acestea iar creditele alocate unui ordonator de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, se constată că recursul este nefondat.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificațiile bugetare și modificările acestora; analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite, etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit art.21.
Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art.22.
Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art.28 din Legea nr.500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite, puterea de decizie o are conform legii, Ministerul Finanțelor Publice, care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul nu a fost chemat în judecată pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituțiile subordonate altui ordonator de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative), ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform legii privind finanțele publice.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Din aceste considerente, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca acesta să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești. Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească el aceste drepturi bănești angajaților Inspectoratului de Poliție al județului B, recurentul a fost obligat să aloce/asigure sumele necesare, îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr.500/2002.
Nu s-au formulat critici referitoare la fondul cauzei.
Există o bază legală pentru înscrierea în buget a acestor sume.
Pentru motivele arătate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant legal în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 3545/COM/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. -25.03.2008
Dact. - 28.03.2008
Jud. fond -. / n
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Barbu, Georgeta Bejinaru
