Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2238/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2238
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 888 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă DIRECȚIA DE POLIȚIE COMUNITARĂ DIN CADRUL CONSILIULUI LOCAL TG-J prin consilier juridic, intimata intervenientă UNIUNEA JUDEȚEANĂ FRĂȚIA prin președinte și recurentul reclamant prin procurator și avoct.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia se învederează că a fost depusă la dosar o cerere de amânare formulată de recurentul reclamant prin care arată că nu se poate prezenta în instanță întrucât este plecat la muncă în Italia și o procură prin care împuternicește pe numita să îl reprezinte în fața instanței.
Se procedează la semnarea cererii de recurs de către procurator.
La interpelarea instanței, procurator, pentru recurentul reclamant arată că nu insistă în cererea de amânare.
Nemaifiind late cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
Consilier juridic, pentru intimata intervenientă solicită admiterea recursului, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.888 din 9 aprilie 2008, Tribunalul Gorja respins acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg J - Poliția Comunitară Tg
S-a respins cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de Uniunea Județeană Frăția Tg
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 1004 din 28.08.2006 s- dispus de către Consiliul local al Municipiului Tg- - Poliția Comunitară Tg-J, destituirea din funcția publică deținută de către recl., începând cu 31.08.2007 în temeiul art. 65 al. 3 lit. din Legea nr. 188/1999.
A constatat prima instanță că reclamantul adresat expresii jignitoare, refuzat să îndeplinească atribuțiile de serviciu, există imposibilitatea justificării modului de îndeplinire atribuțiilor de serviciu și a părăsit postul, ieșind în afara perimetrului postului încredințat, în timpul exercitării serviciului. Pentru toate aceste fapte reținute ca și abateri disciplinare s- făcut trimitere la actele normative ce le sancționează.
Conform dispozițiilor art. 8 din HG 1210/2003 mandatul președintelui și al membrilor comisiei de disciplină este de 3 ani, ce se exercită până la data expirării acestuia sau înainte de termen, în condițiile art. 15, însă la dosar nu s- făcut dovada situației de excepție art. 15, ceea ce presupune că mandatul comisiei de disciplină existat pentru perioada 24.06.2005 - 24.06.2008.
Pentru soluționarea prezentei cauze nu are deci relevanță faptul că sentința nr. 17 PJ/29 martie 2007 (rămasă definitivă prin nerecurare ) fost ulterior desființată prin decizia nr. 3416 din 14 dec. 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- prin care s- respins cererea de dizolvare sindicatului.
De altfel, chiar dacă s-ar admite că această comisie de disciplină nu era înființată conform HG 1310/2003, dată în aplicarea dispozițiilor 79 din Legea nr. 188/1999, așa cum aceasta a fost modificată și republicată în MO 365 din 29 mai 2007, se observă că legiuitorul nu a instituit sancțiunea nulității absolute.
Pe fondul cauzei, s- reținut că susținerile reclamantului ca și ale intervenientului în interesul acestuia sunt în sensul că faptele nu au fost săvârșite de funcționarul public.
În decizia contestată s- făcut trimitere la dispozițiile art. 64 al. 3 lit. e(destituirea din funcția publică) însă aceasta este numerotarea veche a legii, la momentul emiterii deciziei corespunzător fiind art. 77 al. 3 lit. din Legea nr. 188/1999.
Procedura aplicării sancțiunii disciplinare prevăzută la art. 78 fost respectată de către pârâtă, în sensul că s-a dispus cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și audierea funcționarului public.
Așa cum rezultă din procesul verbal nr. 50 încheiat la 2.08.2007 de către comisia de disciplină, fost audiat reclamantul, apărarea sa fiind consemnată și certificată de semnătura funcționarului public. Astfel, acesta relatează că în ziua de 18.07.2007 acesta a fost după apă întrucât nu avea de unde să știe că se va aduce. Având în vedere condițiile de muncă de la de gunoi și că temperatura era de 44 grade, reclamantul făcut sesizare la ITM. Când s-a întors, i-a găsit în obiectiv pe dl. și, care i-au reproșat că a părăsit postul, însă acesta susținut că obiectivul nu este delimitat și nu are un plan de pază. Acesta se referă la sesizările nr. 5241 din 25.07.207 și 5156 din 23.07.2007.
În ceea ce privește sesizările nr. 5703 și 5705 din 19.07.2007 (formulată de inspectorii și ) s- reținut că din lecturarea procesului verbal nr. 55 încheiat la 13.08.2007 rezultă că reclamantul nu s- prezentat în fața comisiei de disciplină deși a fost citat (citația 5704 din 8.08.2007 pe care se află semnătura acestuia ).
Deci, susținerea petentului este în sensul că nu a săvârșit aceste fapte, însă, pe de altă parte, chiar în plângere arată că a părăsit obiectivul " de gunoi a orașului" pentru a-și lua apă, însă obiectivul nu are consemn și nu există plan de pază. La dosarul - s- depus de către pârâtă atât consemnul posturilor.
Conflictul pe care reclamantul l- avut cu inspectorul și angajatul, rezultă din declarațiile acestora și ale agenților comunitari, și din raportul informativ întocmit de.
S-a concluzionat că prin depunerea declarațiilor extrajudiciare, pârâta a făcut dovada săvârșirii abaterilor disciplinare de către reclamant așa cum ele sunt consemnate în decizia contestată, funcționarul public neproducând dovada contrară, aceasta întrucât în temeiul Legii nr. 188/1999 - art. 117, dispozițiile prezentei legi se completează cu legislația muncii, conform acesteia sarcina probei aparținând angajatorului.
Susținerea reclamantului că faptele menționate în decizie nu se încadrează în dispozițiile limitative ale art. 62 al. 2 din Legea nr. 188/1999 (la momentul emiterii deciziei art. 67 al. 2) nu este întemeiată întrucât în art. 77 al. 1 se prevede că "încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care dețin, a normelor de conduită profesională și civilă prevăzute de lege, constituie abatere disciplinară acestora ", pe de altă parte art. 67 al. 2 lit.k sunt prevăzute ca abateri disciplinare " alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcției publice și funcționarilor publici" fiind evident că enumerarea din art. 2 nu este limitativă.
În decizia nr. 1004/2007 pentru fiecare din faptele pentru care s- luat măsura disciplinară s- făcut încadrarea în drept, enumerându-se actul normativ ce sancționează abaterea disciplinară ( Legea nr. 7/2004, Regulamentul intern și fișa postului).
S-a reținut că nu este real nici argumentul conform căruia pentru aceeași sancțiune mai fost anterior sancționat prin decizia nr. 973, întrucât în realitate aceasta are nr. 972 din 3.08.2007 și prin ea s-a dispus sancționarea reclamantului la 3.08.2007 cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o lună, pentru fapte ce au avut loc în luna februarie 2007, deci nu pentru aceleași abateri disciplinare (cele din iulie 2007).
Însă, în mod corect pârâta la individualizarea sancțiunii disciplinare avut în vedere celelalte cinci sancțiuni aplicate anterior, dovedite de altfel de deciziile de la dosar, respectându-se criteriile prev. de art. 77 al. 4 din Legea nr. 188/1999 și dispozițiile art. 101 al.1 lit. a, săvârșirea repetată a unor abateri disciplinare.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate și a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se administra proba testimonială ce a fost solicitată și asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Într-un prim motiv de recurs, arată recurentul că instanța de fond greșit a reținut că a părăsit postul încredințat, întrucât în Planul de ordine publică și pază, postul nu este delimitat (lungime, lățime, vecinătăți și puncte cardinale), iar postul este dotat cu gheretă metalică ce avea geamurile sparte.
Se mai arată că nu s-a avut în vedere faptul că angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de OUG 99/2000, întrucât la acea dată era cod portocaliu (caniculă) și fiind foarte cald s-a deplasat 500, la umbra unui nuc, asigurând însă supravegherea postului, iar angajatorul a adus apa minerală abia la ora 14,00, așa cum rezultă și din cercetarea administrativă; angajatorul avea obligația să asigure echipament individual de protecție, dușuri sau să reducă durata zilnică de lucru, obligație pe care n-a respectat-o, fiind sancționată contravențional conducerea intimatei.
Un al II-lea motiv de recurs se referă la aspectul că n-a săvârșit fapta din 26.07.2008, când ar fi adresat cuvinte jignitoare salariatului C, întrucât așa cum rezultă din nota de relații dată de un alt agent comunitar reiese că doar l-a amenințat pe salariat că o să-i facă dosar penal; arată că n-a adresat cuvinte jignitoare colegilor.
Recurentul precizează că prin aplicarea sancțiunilor, conducătorul unității a urmărit să-l condiționeze, să-l constrângă și să-i limiteze exercitarea funcțiilor și să renunțe la calitatea de lider al sindicatului.
Printr-un alt motiv de recurs se critică nelegalitatea deciziei contestate, apreciind recurentă că era obligatoriu ca din comisia de disciplină să facă parte și reprezentanții sindicatului, că nu i-au fost comunicate toate deciziile ce au fost avute în vedere la emiterea deciziei contestate și că existând contradicții între declarațiile martorilor, se impunea ascultarea acestora la instanță, dar și ascultarea martorilor propuși de el.
La 02.09.2008, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât acesta este nefondat și netemeinic.
Intimata arată că instanța în mod corect a respins contestația reclamantului, menținând ca temeinică și legală decizia nr.1004/28.08.2007, prin care a fost destituit, întrucât acesta se face vinovat de următoarele fapte: părăsirea postului, ieșirea în afara perimetrului postului încredințat în timpul executării serviciului, întrebuințarea unor expresii jignitoare, refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu, imposibilitatea justificării modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu (norma de lucru).
S-au depus la dosar următoarele acte: proces verbal din 06.03.2007, încheiat de Instituția Prefectului, adresa nrr.352/08.05.2008, emisă de Instituția Prefectului, decizia nr.1005/29.08.2007, emisă de Poliția Comunitară Tg J, procură autentificată la nr.28.827/30.10.2008.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea îl apreciază neîntemeiat.
Prin decizia nr.1004 din 28 august 2007, reclamantul a fost destituit din funcția de agent comunitar pentru săvârșirea următoarelor fapte: întrebuințarea unor expresii jignitoare (art.65 alin.2 lit.k din Legea 188/199 R), refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu (art.65 alin.2 lit.j din aceeași lege), imposibilitatea justificării modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu - norma de lucru (Regulamentul Intern, titlul VIII, Cap.I, art.90 alin.2 pct.15), părăsirea postului, ieșirea în afara perimetrului postului încredințat în timpul executării serviciului (fapta prevăzută în fișa postului, lit.e, Regulamentul intern, titlul VII, cap.I, art.90 alin.2 pct.29 și HG 2295/2004, art.32 lit.e și art.34 lit.d).
Simpla nemulțumire a reclamantului față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea sau modificarea acesteia, recurentul având obligația
să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.
În esență, recurentul se mărginește să reia susținerile și apărările formulate la instanța de fond și pe care aceasta le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței.
Motivul invocat de recurent că a solicitat instanței de fond administrarea probei testimoniale asupra căreia aceasta nu s-a pronunțat nu este fondat.
Reclamantul nu solicitat proba testimonială, nici prin cererea de chemare în judecată și nici la prima zi de înfățișare, iar potrivit art.138 alin.1 Cod pr.civilă, dovezile ce n-au fost cerute prin cererea de chemare în judecată (art.112 pct.5 Cod pr.civilă) și la prima zi de înfățișare (art.132 alin.1 teza I Cod pr.civilă) nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței.
Norma înscrisă în art.138 Cod pr.civilă are caracter dispozitiv, în sensul că partea nu este decăzută de drept și ar putea să ceară dovezi și după prima zi de înfățișare, în cazurile limitativ prevăzute de art.138 alin.1 pct.2-4 Cod pr.civilă.
La 27 februarie 2008, reclamantul a formulat o cerere scrisă prin care solicita audierea a doi martori, fără a da adresa acestora și fără a motiva de ce proba testimonială este utilă, pertinentă și concludentă în cauza dedusă judecății.
Mai mult, deși reclamantul a fost reprezentat de un avocat, apărătorul ales nu a solicitat niciodată instanței încuviințarea acestei probe.
În consecință, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind temeinică și legală sentința instanței de fond, astfel că în temeiul art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 888 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/02.12.2008
Jud.fond:
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Adina Calotă
