Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2241/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2241
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE D, -DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ și, împotriva sentinței numărul 1379 din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE D și avocat, pentru intimații reclamanți, STATUL ROMÂN PRIN B, lipsind recurenții pârâți și -DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ și intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Consilier juridic, pentru recurentul pârât depune adresă din care rezultă calitatea de polițiști a reclamanților.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât solicită admiterea recursurilor.
Avocat, pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursurilor, respingerea excepției necompetenței materiale a instanței, invocată în recursul; arată că reclamanților le sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999 și ale OG 16/2007.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea formulată la data de 08.04.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâții STATUL ROMÂN PRIN B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, B, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, D, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la: plata majorărilor salariale cu 5 % începând cu data de 01.01.2007 în raport de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, potrivit OUG 10/2007, repararea prejudiciului cauzat ca urmare a neacordării majorărilor salariale menționate, plata dobânzilor legale calculate potrivit OUG9/2000 pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății, indexarea sumelor datorate începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire 01.01.2007 și până la momentul efectuării plății salariale.
In motivare, reclamanții au arătat că sunt angajați ai Ministerului Internelor și Reformei Administrative, având calitatea de funcționari publici. Începând cu luna ianuarie 2007 au fost emise un număr de 3 ordonanțe prin care s-a dispus majorarea drepturilor salariale tuturor funcționarilor publici - nr.OG6/24.01.2007 unele măsuri salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, OG10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalului bugetar salarizat și OG16/31.01.2007 privind de asemenea creșterile salariale pentru anul 2007 ale personalului salarizat.
S-a mai arătat că deși, OG6/2007 la art.1 se specifică faptul că " prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici și "se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii 188/1999" nu s-a procedat la creșterile salariale, mai ales că prin OG16/2007 aceste creșteri salariale se aplică numai funcționarilor publici din administrația centrală.
In drept, au fost invocate prevederile OG6/2007, OG10/2007, OG16/2007, Legea 188/1999 republicată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.05.2008, DGFP D pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât MEF nu este instituția angajatoare a reclamanților și nu are atribuții în calcularea salariilor lor, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în raport de prevederile anexelor 1-6 la OG 6/2007 care stabilesc care sunt categoriile de angajați cărora li se aplică acest act normativ, însă polițiștii, reprezintă o categorie de funcționari publici cu activitate reglementată printr-un statut propriu, nu se regăsesc printre funcționarii publici vizați de OG 6/2007. Astfel, în virtutea statului special pe care îl au polițiștii, aceștia sunt salarizați potrivit OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor iar OG 6/2007 nu le este aplicabilă.
La data de 12.05.2008, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu sunt aplicabile polițiștilor, categorie cu statut și lege de salarizare distincte, respectiv Legea nr.360/2002 și OG 38/2003. De asemenea, s-a mai arătat că începând cu data de 01.01.2007, polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor conform Legii nr.491/2006 privind aprobarea nr.OG57/2006 privind modificarea OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12.05.2008, pârâtul Das olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că temeiurile legale invocate de reclamanți se referă la acte normative ale căror dispoziții nu sunt aplicabile reclamanților, iar fapta reclamată de petenți nu îmbracă forma unei fapte de discriminare conform OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
La data de 16.05.2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, în raport de prevederile art.27 din nr.OG137/2000, considerând că nu poate fi citat în cauză în calitate de pârât, ci doar în calitate de expert în domeniul nediscriminării.
Prin Sentința nr. 1379 din data de 03 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, -.2,.12, jud. D, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN B, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1, B,-, sector 5, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 1, D, cu sediul în C,-, jud.
A obligat pârâții A, și D la plata către reclamanți a majorărilor salariale cu 5 % începând cu data de 01.01.2007 în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007 precum și la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății și la plata sumelor reprezentând indexarea drepturilor datorate începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire, 01.01.2007, și până la momentul efectuării plății salariale.
A respins acțiunea cu privire la Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, acestuia incumbându-i obligația legală de a depune diligențele necesare la Ministerul Economiei și Finanțelor în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății drepturilor bănești aferente perioadei solicitate, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului D, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Juridică și Inspectoratul General al Poliției Române
În motivele de recurs au arătat că reclamanții sunt angajați ai MIRA - Inspectoratul de Poliție al Județului D, având calitatea de polițiști.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția dată în cauză de către prima instanță prin care s-au acordat reclamanților creșterile salariale prevăzute doar pentru alte categorii de salariați nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu-l mai acorde pentru anul 2007.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, însă pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a săvârșit un exces de putere, în sensul de a fi trecut în atribuțiile altei puteri constituite în stat.
Faptul că, prima instanță a admis acțiunea reclamanților, obligând pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5%, începând cu data de 01.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, în procent de 2% începând cu 01 aprilie 2007, în raport cu luna martie 2007, în procent de 11% începând cu 01. oct. 2007, în raport cu luna sept. 2007 sume reactualizate cu rata indicelui de inflație până la data plății efective, s-a făcut pe considerentul că reclamanții nu numai că au fost discriminați față de alte categorii de salariați bugetari care au beneficiat de aceste majorări, dar prin devalorizarea monedei naționale au suferit un real prejudiciu datorită reducerii puterii de cumpărare și deci a diminuării salariului real.
Astfel, prin Ordonanțele Guvernului nr.6/2007, 10/2007 și 16/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate.
Instanța de judecată a interpretat în mod eronat dispozițiile unor acte normative care reglementează creșteri salariale pentru alte categorii de personal salariat decât polițiști, aceștia beneficiind de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006 pentru aprobarea OG nr. 57/2006 de modificare a OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Legea nr. 232/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificând art. 39 din ordonanță, a prevăzut acordarea de majorări salariale în cotă de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 in raport cu nivelul din luna decembrie 2006,cu 2% începând cu data de 01aprilie2007 in raport cu nivelul din luna martie 2007 și în cotă de 11% începând cu 01 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, pentru toți funcționarii publici.
Excluderea reclamanților de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate, constituie discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 324/2004.
Prin OG 3/2006, începând cu data de 01 februarie 2006, salariile de bază din sectorul bugetar s-au majorat în 2 etape cu 5% din 01 februarie 2006 și cu 6% din septembrie 2006.
OG nr. 10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Prin excluderea ulterioară a intimaților-reclamanți de la acordarea majorărilor salariale mai sus-arătate s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000 constând în lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea - salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați, fără deosebire.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că este nefondată și ultima critică invocată de recurenți, întrucât exceptarea intimaților reclamanți de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG10/2007, contravine cu prevederile directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Susținerea recurenților, în sensul că reclamanții au un statut special și au beneficiat de creșteri substanțiale ale salariilor în anul 2006, cât și în anul 2007 nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt funcționari publici având un statut special si primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens, intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În acest sens, s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din OG 10/2007, majorare de la care au fost excluși reclamanții, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 din OG 137/2000.
Art.16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul fără nici o discriminare la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevăd asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Discriminarea categoriei profesionale a polițiștilor, rezultă și din dispozițiile art.1 din Protocolul 12 la CEDO, potrivit căruia dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avuție, naștere sau orice alte situații. Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate mai sus din partea nici unei autorități publice.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne, trebuie făcute în condițiile armonizării cu normele comunitare incidente, aceasta implicând o salarizare justă, corectă, legală și echitabilă a reclamanților, cu determinarea evidentă a asigurării garanțiilor de independență, inclusiv materială și imparțialitate.
Sunt avute în vedere de către instanță și obligațiile internaționale asumate de țara noastră cu necesitatea respectării prevederilor imperative cuprinse în art. 292 din Legea nr. 53/2003, care arată că potrivit obligațiilor internaționale asumate de România, legislația muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, Normele dreptului internațional al muncii, în sensul că raporturile de serviciu ale reclamanților și sub aspectul salarizării acestora trebuie supus convențiilor și recomandărilor OIM, dar și Cartei Sociale Europene revizuită și ratificată prin Legea nr. 74/1999, care la art. 4 prevede că, există obligația garantării unei salarizări suficiente pentru asigurarea unui trai decent.
Ultimul motiv de recurs este neîntemeiat în contextul în care aceste drepturi bănești au fost acordate fără a fi avute în vedere indexările arătate mai sus.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, astfel că le va respinge în baza art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului D, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Juridică și Inspectoratul General al Poliției Române, împotriva sentinței numărul 1379 din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. red. MI 2 ex/14.11.2008
Jud. fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Adina Calotă
