Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 225/CA
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții:, IU, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet avocat, în I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâtele: AUTORITATEA NAȚIONALĂ VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE I, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.-
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 08 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării la 15 2008 și apoi pentru astăzi 22 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul, funcționari publici în cadrul B - Direcția Regională Vamală I, au solicitat obligarea pârâtelor să le plătească, în solidar, sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzută de Legea nr. 142/1998 pentru perioada 2005 - 2008, actualizate în raport cu data inflației, până la data efectuării plății și acordarea de majorări de întârziere.
Susțin reclamanții că în baza Legii nr. 142/1998 salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană; potrivit textului de lege, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Deși legea prevede acest drept privind acordarea tichetelor de masă și salariaților din unitățile bugetare, în mod surprinzător și neechitabil s-a ocolit acordarea lor, motivat de faptul că sumele necesare nu au fost prevăzute în legea bugetului de stat sau că Ministerul Finanțelor Publice nu a avizat proiectele de buget cuprinzând aceste sume. Acest lucru s-a produs doar în cazul salariaților din anumite instituții publice, în unele instituții (în special cele finanțate din bugetele locale) aceste tichete fiind acordate până în februarie 2001. Mai mult, în art. 20 din OUG245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, aflată în vigoare în perioada 08.12.2000 - 02.03.2001, s-a prevăzut în mod expres: "Funcționarii publici beneficiază de tichete de masă".
Dacă prin legile bugetului de stat s-a simțit nevoia unei restrângeri a acestui drept acordat printr-o lege, nu există nici o explicație democratică și echitabilă pentru care această restrângere a dreptului acordat prin Legea nr. 142/1998 să fie aplicată diferit între categorii de salariați din unitățile bugetare.
Sistarea acordării tichetelor de masă s-a produs odată cu apariția nr.OUG 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești. Care prin art. 1 abrogă nr.OUG 245/2000 și prin art. 2 revine la vechile prevederi de stabilire a drepturilor salariale, Legea nr. 154/1998 și nr.OUG 24/2000, aplicate înainte de apariția nr.OUG 245/ 2000 și funcționarilor publici și salariaților contractuali. sistării acordării tichetelor de masă constă
În faptul că prin schimbarea statutului unor salariați contractuali, devenind funcționari publici, aceștia nu satisfac criteriul din art. 1, alin. (1) din Legea nr. 142/1998 - personal încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, raporturile lor de muncă luând naștere prin actul administrativ de numire al conducătorului instituției.
rin nr.OUG 33/2001 s-a trecut din nou la sistemul de stabilire a drepturilor salariale, Legea nr. 154/1998 și nr.OUG 24/2000, care se aplică la fel și funcționarilor publici și salariaților contractuali din sectorul bugetar până în anul 2003, când prin nr.OUG 192/12.12.2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, s-a trecut la un sistem diferit de stabilire a drepturilor salariale pentru funcționarii publici de cel al personalului contractual din sistemul bugetar.
S-a ajuns, astfel, la o aplicare discriminatorie a Legii nr. 142/1998 dintre diferitele categorii de salariați ai unităților economice și sectorului bugetar, mai mult, chiar în cadrul aceleiași instituții din sectorul bugetar.
Prin aplicarea discriminatorie a Legii nr. 142/1998 s-a încălcat un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat de Constituția României, precum și de prevederile art. 14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale adoptată la Strasbourg în anul 1950.
Aplicarea discriminatorie a Legii nr. 142/1998 contravine în mod flagrant și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în care se precizează:
"Articolul 1. Interdicția generală a discriminării.
1. Beneficiul unui drept prevăzut de lege va fi asigurat fără discriminare pe nici un criteriu de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, origine națională sau socială, asociere cu o minoritate națională, avere, naștere sau alt statut.
2. Nimeni nu va fi discriminat de către nici o autoritate publică pe nici un criteriu din cele menționate la paragraful 1. "
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și arătând că drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute expres în art. 10 - 21 din OUG10/2004 privind statutul personalului vamal.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și, invocând aceleași drepturi și temeiuri legale ca și reclamanții.
Cererea de intervenție a fot admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2008.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază că acțiunea și cererile de intervenție nu sunt fondate.
Reclamanții și intervenienții sunt funcționari publici angajați în cadrul - Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale I și se prevalează de dispozițiile Legii 142/1998, potrivit cărora salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocații individuale de hrană, respectiv tichetele de masă ce se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Raportat la solicitările reclamanților și intervenienților se impune a fi avute în vedere dispozițiile Deciziei 14/18 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a statuat că "dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Chiar dacă decizia menționată se referă la o anumită categorie de funcționari publici, respectiv cei din cadrul instanțelor, considerentele avute în vedere se aplică și funcționarilor publici reclamanți în cauza de față, cu atât mai mult cu cât, ca temei legal al acțiunii se invocă aceleași dispoziții ale art. 1 alin. 1 și 2 din Legea 142/1998.
Funcționarii publici, reclamanți în cauza de față, sunt numiți în funcția publică potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 188/1999, se află în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, iar nu în raporturi de muncă în baza unui contract individual de muncă.
Potrivit art. 1 din Legea 142/1998: " Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prinîncheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", tichete ce se acordă "în limita bugetelor de stat sau bugetelor locale" ori pentru celelalte categorii de angajați "în limita bugetelor de venituri și cheltuieli".
Raportul de muncă al funcției publice este particularizat de faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale, existând o diferență specifică între raportul de muncă al funcționarului public și cel al salariatului, atât sub aspectul raportului juridic în care se prestează munca, cât și în considerarea faptului că funcționarul public este un agent al puterii publice.
În considerarea acestor aspecte, s-a statuat prin decizia arătată care în mod evident examinează situația funcționarului public, așa cum este reglementat de Legea 188/1999, că funcționarul public nu are calitatea de salariat în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea 142/1998, lui aplicându-i-se normele speciale din Legea 188/1999.
Salariul funcționarilor publici este compus, conform art. 31 din Legea 188/1999 în forma actuală, din: salariul de bază, spor de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Salarizarea funcționarilor publici este stabilită prin OG6/2007, aprobată cu modificări prin Legea 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
În același sens sunt și dispozițiile art. 10-21 din OUG10/2004 privind Statutul personalului vamal, nici în acest act normativ neregăsindu-se pretențiile reclamanților.
Raportat la considerentele reținute, Curtea va respinge acțiunea și cererile de intervenție, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții:, -, a, -, - a, -, -, -, și intervenientul, funcționari publici în cadrul Autorității Naționale a Vămilor, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet avocat, în I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâtele: Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B,-, sector 1 și Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale I, cu sediul în I,-, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.12.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. - 20.01.2009
Tehnored.
02 ex.
22.01.2009
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte
