Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 227/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIAL,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.227
Ședința public din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Artene Doina
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulat de Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale I, cu sediul în I b-dul - nr. 10.C, județul I, în numele și pentru Autoritatea Național a Vmilor B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei nr.837 din 7 mai 2009 pronunțat de Curtea de Apel Suceava - secția comercial, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind, -, -, -, -, și Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția General a Finanțelor Publice a Județului
La apelul nominal a rspuns avocat - pentru intimații persoane fizice, lips fiind revizuienta și intimatul Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția General a Finanțelor Publice a Județului
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, învederându-se instanței c a fost atașat dosarul de fond.
Instanța, constatând cererea în stare de judecat și având în vedere c revizuienta a solicitat judecarea în lips conform art. 242 Cod procedur civil, a dat cuvântul aprtorului intimaților.
Avocat - pentru intimații persoane fizice a solicitat respingerea cererii ca inadmisibil, motivat de faptul c se cere revizuirea unei decizii pronunțat în recurs, prin care nu a fost evocat fondul cauzei, cu cheltuieli de judecat.
Dup deliberare,
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de faț, constat:
Prin cererea înregistrat la Tribunalul Boto șani - secția comercial, contencios administrativ și fiscal la data de 9.01.2008, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale I, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General Finanțelor Publice și Autoritatea Național a Vmilor B, obligarea acestora la polata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salarul tarifar de încadrarea, începând cu data de 15.11.2001 și pân la pronunțarea sentinței, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plții efective. Ulterior, reclamanții au renunțat la judecat pentru drepturile bnești privind perioada 15.11.2001 - 1.01.2004 și au solicitat acordarea celor dou sporuri doar pentru perioada 1.01.2004 pân la data pronunțrii sentinței.
În motivarea acțiunii reclamanții au artat c aceste sporuri sunt prevzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificat, c prin OG nr.92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, îns nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate dup încetarea perioadei de suspendare și c anterior introducerii acțiunii au solicitat prin procedur prealabil acordarea acestor drepturi, îns solicitarea le-a fost refuzat.
În drept au invocat dispozițiile din Constituția României, Legea nr.53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr.554/2004 și au depus înscrisuri în dovedirea cererii.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinri la dosar, prin care au solicitat respingerea acțiunii pentru drepturile salariale pretinse pentru perioada 2001 - 2007, ca prescrise, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
În motivarea soluției - în esenț - s-a reținut
Prin sentința nr. 227 din 11 februarie 2009 Tribunalul Boto șani - secția comercial, contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea la judecat faț de cererea privind acordarea sporurilor pentru perioada 15.11.2001 - 1.01.2004. S-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și a admis în parte acțiunea formulat de reclamanți, obligând pârâții s acorde reclamanților suplimentul postului în procent de 25 % din salarul de baz și suplimentul corespunztor treptei de salarizare în procent de 25 % din salarul de baz pentru perioada de timp cuprins între 1.01.2004 și pân la data pronunțrii sentinței, în raport de perioada efectiv lucrat, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plții efective.
În motivarea soluției - în esenț - au fost reținute urmtoarele:
În ceea ce privește prescrierea dreptului la acțiune, instanța a constatat c drepturile pretinse prin acțiune nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetrii perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativ. Astfel, aceste drepturi au fost suspendate prin acte normative succesive în perioada 2004 - 2006 iar dreptul la acțiune s-a nscut dup îndeplinirea acestei perioade, respectiv începând cu data de 1.01.2007, motiv pentru care a respins excepția prescrierii parțiale a dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei prima instanț a reținut c temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie dispozițiile art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificat, care - în forma actual - prevede c salariul funcționarului public este compus din salariul de baz, sporul de vechime în munc, suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare.
Ori, aceast componenț a salariului a fost introdus prin art. 13 din Titlul III - Reglementri privind funcția public și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiile art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevzut data aplicrii acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Cum reclamanții au solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 1.01.2004 instanța a obligat pârâta s plteasc aceste sporuri prevzute de lege începând cu aceast dat și pân la data pronunțrii hotrârii, în raport de perioada efectiv lucrat, întrucât legiuitorul le-a prevzut expres în lege, din acel moment, nefiind lsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale I, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General Finanțelor Publice și Autoritatea Național a Vmilor B criticând sentința ca nelegal și netemeinic.
În motivarea recursului pârâta Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale I și pentru Autoritatea Național a Vmilor, a invocat lipsa competenței materiale și teritoriale a Tribunalului Suceava, ca instanț de fond, în soluționarea acțiunii în cauz, considerând c în cauz instanța competent ce poate fi investit cu judecarea cauzei este Tribunalul ori Curtea de Apel Bucure ști.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, motivat de faptul c legea nu prevede un procent pentru aceste dou suplimente, fiind imposibil aplicarea lor.
Pârâta Direcția General a Finanțelor Publice a solicitat prin recursul declarat suspendarea judecții cauzei pân la soluționarea recursului în interesul legii, precizând c s-a solicitat procurorului general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție promovarea unul recurs în interesul legii în vederea unificrii practicii judiciare cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 și a disp. art. 1 alin.1 din OG nr.6/2007.
În subsidiar a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 modificarea sentinței recurate, precizând c salarizarea funcționarilor publici este reglementat de prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul acestora, în lege nefiind stabilite concret cuantumul acestora.
Prin decizia nr. 837 din 7 mai 2009, Curtea de Apel Suceava - secția comercial, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate recursurile pârâtelor, obligând recurentele s plteasc intimaților 2500 lei cheltuieli de judecat.
A reținut instanța de recurs c potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfșurat funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baz, sporul de vechime în munc, suplimentul postului, suplimentul corespunztor treptei de salarizare".
De principiu, o norm legal, o dat reglementat, trebuie s produc efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, s aib doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Aprarea Drepturilor Omului și Libertților Fundamentale "Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate public și în condițiile prevzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Drepturile reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare sunt drepturi de creanț și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția European a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate public pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițial, respectiv pentru perioada 8.09.2005 - 1.04.2007.
Cât privește suspendarea aplicrii dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond c, msura suspendrii s-a dispus cu înclcarea dispozițiilor constituționale ce reglementeaz drepturile persoanelor încadrate în munc.
Suspendarea aplicrii acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arat clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispus numai dac este necesar într-o societate democrat. Msura trebuie s fie proporțional cu situația care a determinat-o, s fie aplicat în mod nediscriminatoriu și fr a aduce atingere existenței dreptului sau a libertții.
Prin suspendarea succesiv a aplicrii normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevrate îngrdiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fr nici o justificare legal.
sumelor în buget nu eop roblem de acordare și existenț a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea c nu a fost prevzut cuantumul exact al sporului prin hotrâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlturat de instanț. Exercitarea real a acestui drept, impune statului luarea unor msuri pozitive printre care și msura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei msuri echivalând cu o ingerinț în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumb pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizat doar prin stabilirea cuantumului sporului, de ctre instanț. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanț ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu a constatat motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanț ar putea fi considerat excesiv.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale I în numele și pentru Autoritatea Național a Vmilor
În motivarea cererii - întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedur civil - a invocat decizia nr. 20/21,09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii și în dispozitivul creia se prevede c "în lipsa unei cuantificri legale nu se pot acorda pe cale judectoreasc drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare".
Cererea este inadmisibil și urmeaz a fi respins ca atare pentru urmtoarele considerente:
Potrivit art. 322 alin. 1 Cod procedur civil "Revizuirea unei hotrâri rmase definitiv în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotrâri dat de oinstanț de recurs atunci când evoc fondul, se poate cere în urmtoarele cazuri: -"
Așadar, revizuirea unei decizii pronunțate de o instanț de recurs este posibil doar dac s-a evocat în recurs fondul, situație care nu este dat în speț.
Așa fiind, Curtea constat c în cauz este dat excepția inadmisibilitții, urmând aoa dmite, cu consecința respingerii cererii de revizuire ca inadmisibil.
În temeiul art. 274 Cod procedur civil revizuienta, ca parte czut în pretenții, va fi obligat s plteasc intimaților persoane fizice, suma de 1500 lei cheltuieli de judecat reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanța nr.257/11.02.2010 (fila39 dosar).
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulat de Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale I, cu sediul în I b-dul - nr. 10.C, județul I, în numele și pentru Autoritatea Național a Vmilor B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei nr.837 din 7 mai 2009 pronunțat de Curtea de Apel Suceava - secția comercial, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, ca inadmisibil.
Oblig revizuienta s plteasc intimaților suma de 1500 lei, cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 11 februarie 2010.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red.
2ex/16.02.2010
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Andrieș Maria
