Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 231/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.231/CA/2009 -
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- -- JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - -judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind pronunțarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamanta domiciliată în O,str. -, nr.72, jud. B, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în O, str. -, nr.2, jud. B împotriva sentinței nr.426/CA din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici - Legea nr.188/1999 -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 9 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 16 aprilie 2009. În termenul de pronunțare, au depus la dosar concluzii scrise, atât recurenta cât și intimatul.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.426/CA din 6 octombrie 2008, Tribunalul Bihora respins excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului B pentru anularea parțială a deciziei nr.618/2007 emisă de pârâtă cu referire la art.2,4 și 5.
A fost respins capătul de cerere privind plata daunelor morale și a luat act de renunțarea la judecarea celorlalte capete de cerere din acțiunea introductiv, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin încheierea de ședință din 22.09.2008, după punerea în discuția contradictorie a părților, a respins excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța a constatat că între prezenta cauză și acțiunea ce a făcut obiectul deciziei nr.295/CA/2007 a Curții de APEL ORADEA nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți. Astfel, prin decizia amintită s-a reglementat neacordarea salariului de merit pentru anii 2005 și 2006 ori prin acțiunea de față reclamanta solicită acordarea salariului de merit începând cu data de 01.01.2007 fiind evident că între cele două obiecte deduse judecății nu există identitate. Prin urmare, instanța văzând în drept și dispozițiile art.163 Cod procedură civilă și art.1201 cod civil a respins ca nefondată excepția de autoritate de lucru judecat.
Examinând pe fond acțiunea formulată astfel cum a fost precizată de reclamantă, Tribunalul Bihora reținut în fapt că, prin acțiunea formulată și precizată, reclamanta a solicitat anularea parțială a deciziei nr.618/2007 emisă de pârâtă cu referire la art.2,4 și 5 și obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Art.2 din decizia atacată prevede că începând cu data de 27.04.2007 i se or plăti doamnei sumele determinabile conform dispozitivului sentinței civile nr.254/CA/2006 rămasă irevocabilă prin decizia nr.80/CA/2007-R în cuantum de 19.820 lei.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să completeze art.2 cu un nou alineat în care să se prevadă achitarea sumei de 57.519 lei brut reprezentând stimulentele în valoarea lunară a trei salarii de bază pentru perioada 09.02.2006 - 02.05.2007, prevalându-se de dispozițiile deciziei nr.295/CA/2007-R a Curții de APEL ORADEA prin care în sintagma " celelalte drepturi de natură salarială " au fost incluse și stimulentele.
Prin sentința nr.254/CA/2006 a Tribunalului Bihors -a admis acțiunea reclamantei și a fost obligat pârâtul ITM B să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în funcția publică. Chemată să se pronunțe asupra lămuririi dispozitivului sentinței nr.254/CA/2006 în sensul de a explica ce se înțelege prin sintagma " celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta " instanța, prin sentința nr.291/CA/2007 a Tribunalul Bihors -a pronunțat în sensul că în cuprinsul acestei noțiuni intră alături de salariul de bază, salariul de merit, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, premiul anual și drepturile pecuniare pentru concediul de odihnă.
Prin Decizia nr.295/CA/2007-R a Curții de APEL ORADEAs -a modificat în parte sentința nr.291/CA/2007 a Tribunalului Bihor în sensul că din conținutul termenului de " celelalte drepturi de natură salarială " va fi exclus salariul de merit, iar în conținutul termenului de celelalte drepturi de natură salarială vor fi incluse stimulentele. Din considerentele acestei hotărâri judecătorești rezultă că pârâtul ITM Baa cordat stimulente în fiecare lună a anului 2006 tuturor funcționarilor publici activi ce au desfășurat activitate în cadrul său, astfel încât de acest drept salarial trebuie să beneficieze și reclamanta.
Conformându-se dispozițiilor instanței, pârâta a acordat reclamantei la data de 19.05.2008 suma brută de 10.307 lei cu titlu de stimulente fapt necontestat de către reclamantă. Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să-i acorde stimulentele la nivelul a trei salarii de bază și nu în cuantumul care i s-au acordat.
Referitor la cuantumul stimulentelor ce i se cuvin reclamantei, instanța a constatat că în conformitate cu art.8 din Metodologia privind constituirea și acordarea unor stimulente personalului din aparatul propriu al Inspecției și Inspectoratelor Teritoriale de Muncă aprobat prin Ordinul nr.78/21.02.2005 " cuantumul lunar maxim al stimulentelor individuale pentru personalul Inspecției nu poate depăși trei salarii de bază". Prin urmare, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să-i acorde cuantumul maxim al stimulentelor. Ori, din probele administrate în cauză nu rezultă că acest cuantum maxim a fost acordat tuturor salariaților pârâtei, astfel încât să se tragă concluzia că și reclamanta este îndreptățită la acest cuantum maxim. Mai mult, în conformitate cu art.7 din metodologie, cuantumul lunar al stimulentelor individuale se aprobă în funcție de rezultatele obținute pe baza criteriilor prevăzute în metodologie. Ori, reclamanta nu a făcut dovada obținerii rezultatelor care să permită pârâtei să acorde cuantumul maxim al stimulentelor prevăzute de metodologie.
Față de aceste considerente instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata stimulentelor în cuantumul maxim prevăzut de lege respectiv la nivelul a trei salarii de bază.
Referitor la art.4 din decizia atacată respectiv avansarea reclamantei din treapta de salarizare 2 în treapta de salarizare 1 începând cu data de 01.05.2007 instanța a constatat că la data de 17.04.2007 (fapt necontestat de reclamantă) reclamanta a avansat din treapta de salarizare 3 în treapta de salarizare 2. Susținerile reclamantei că din data de 01.09.2000 până la data de 17.04.2006 a rămas în treapta de salarizare 3 cu toate că termenul maxim de avansare era de 2 ani nu pot fi reținute deoarece în conformitate cu dispozițiile art.33 alin.2 din OG nr.6/2007 " la avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se ține seama de performanțele profesionale, concretizate prin rezultatele obținute în activitatea profesională, notate cel puțin cu calificativul "bun " în anul precedent. Vechimea minimă necesară pentru avansarea în treapta de salarizare imediat superioară este de 2 ani. Prin urmare pentru avansarea în treapta de salarizare se prevede o vechime minimă de 2 ani și nu o vechime maximă de 2 ani cum susține reclamanta. Mai mult, avansarea în trepte de salarizare se realizează prin îndeplinirea și a altor condiții cerute de art.33 din OG 6/2007, vechimea minimă de 2 ani nefiind singura condiție a cărei îndeplinire conduce obligatoriu la avansare. Ori, reclamanta nu a făcut dovada prin actele de la dosar că a îndeplinit toate condițiile pentru avansare pe lângă vechimea minimă cerută de lege.
Prin urmare instanța văzând în drept și dispozițiile art.33 din OG 6/2007 respins și capătul de cerere privind avansarea în trepte de salarizare solicitat de reclamantă.
Referitor la art.5 din decizia atacată, respectiv obligarea pârâtului la acordarea salariului de merit în favoarea reclamantei începând cu data de 01.01.2007, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art.8 din OG nr.6/2007 pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, ordonatorul de credite poate acorda un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază. Funcționarii publici care beneficiază de salariu de merit se stabilesc pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul anterior, în luna ianuarie. Din examinarea acestui text de lege rezultă că salariul de merit se acordă doar funcționarilor publici care au obținut rezultate deosebite în activitatea desfășurată. Ori, din probele administrate reclamanta nu a făcut dovada obținerii acestor rezultate deosebite. Mai mult, conform art.8 din OG 6/2007 salariul de merit poate fi acordat doar în limita a 20% din numărul de posturi corespunzătoare funcțiilor publice. Reclamanta fără a face vreo dovadă că se încadrează în procentul maxim de 20% din totalul funcționarilor publici îndreptățiți la obținerea salariului de merit solicită acordarea acestui salariu în limita maximă de 15% prevăzută de lege.
Față de aceste considerente, instanța a respins și capătul de cerere privind plata salariului de merit.
Față de respingerea acțiunii, instanța a constatat că și capătul de cerere privind plata daunelor morale este nefondat astfel că a fost respins ca atare și văzând că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată din partea pârâtei, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ, respectiv anularea parțială a Deciziei nr.618/26.04.2007 emisă de pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B astfel:
Completarea art.2 al deciziei nr.618/2007 cu alin.2" se va achita doamnei suma de 57519 lei din care se va reține impozitul și contribuția de asigurări de sănătate, actualizată cu rata inflației, reprezentând stimulente în valoare lunară a trei salarii de bază pentru perioada 09.02.2006 - 02.05.2007. Din suma netă astfel rezultată va fi scăzută suma de 7229 lei stimulente achitate".
II. Completarea art.4 al deciziei nr.618/2007 cu alin.2"Începând cu data de 01.05.2007, d-na avansează din treapta de salarizare 2 în treapta de salarizare 1, astfel va avea un salariu de încadrare de 1569 lei, la care se adaugă sporul de vechime de 25%.
III. Completarea art.5 al deciziei nr.618/2007 cu alin.2"Începând cu data de 01.01.2007 se acordă doamnei salariul de merit în procent de 15%.
IV. obligarea ITM B să-i acorde despăgubiri de 100.000 lei conform art.18( 3) din Legea nr.554/2004, reprezentând daune morale pentru suferințele cauzate de actul administrativ ilegal.
Intimatul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că, actul administrativ este o decizie de reintegrare în funcția publică deținută anterior destituirii reclamantei, aceasta fiind reintegrată în aceeași funcție de același grad profesional și treaptă de salarizare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr.254/CA din 3 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.1373/CA/2006 (rămasă irevocabilă în urma pronunțării deciziei Curții de APEL ORADEA nr.80/CA din 29 martie 2007) a fost admisă acțiunea reclamantei împotriva pârâtului Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, a fost anulată decizia nr.330/06.02.2006 emisă de pârât și a fost obligat pârâtul să o reintegreze pe reclamantă în funcția publică de inspector de muncă și să-i plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția publică, cu începere din data de 09.02.2006 și până la data reintegrării în funcție.
Prin sentința nr.291/CA din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,în dosar nr- a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, pentru lămurirea înțelesului titlului executoriu reprezentat de sentința nr.254/CA/2006 a Tribunalului Bihor și în consecință, s-a stabilit că:
- prin termenul de"celelalte drepturi de natură salarială" din dispozitivul sentinței se înțelege, alături de salariul de bază, salariul de merit, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, premiul anual și drepturile pecuniare pentru concediul de odihnă;
- prin termenul de"recalculare" din dispozitivul sentinței se înțelege recorelarea celorlalte drepturi de natură salarială, raportat la salariul de bază majorat cu procentele stabilite prin Hotărâri ale Guvernului din perioada de referință;
- prin termenul de "indexate" din dispozitivul sentinței se înțelege aplicarea ratei inflației asupra sumelor nete cuvenite cu titlu de drepturi salariale începând de la scadență și până la plata lor efectivă.
Prin decizia nr.295/CA din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.-, irevocabilă, au fost admise ca fondate recursurile declarate de recurentele Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B și, împotriva sentinței nr.291 din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost modificată în parte, în sensul că:
- din conținutul termenului"celelalte drepturi de natură salarială" va fiexclussalariul de merit, iar în conținutul termenului de " celelalte drepturi de natură salarială" vor fi incluse stimulentele.
Prin decizia nr.618 din 26 aprilie 2007 emisă de pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Baf ost pusă în executare sentința nr.254/CA/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor,iar recurenta reclamantă a solicitat modificarea art.2,4 și 5 din această decizie, în sensul plății stimulentelor la valoarea a trei salarii lunare pentru perioada 09.02.2006 - 02.05.2007, a avansării din treapta de salarizare 2 în treapta de salarizare 1 și a acordării unui salariu de merit lunar în procent de 15% din salariul de bază.
În ceea ce privește solicitarea recurentei de acordare a stimulentelor în valoare a trei salarii lunare de bază, cuantum maxim prevăzut la art.8 din Metodologia privind constituirea și acordarea unor stimulente personalului din aparatul propriu al Inspecției, Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, aprobat prin Ordinul nr.78/21.02.2005, instanța reține că la data de 19 mai 2008, reclamantei i s-a acordat cu titlu de stimulente suma de 10.307 lei.
Este nejustificată reținerea recurentei cum că, ITM B nu a făcut dovada modului concret în care a acordat stimulente celorlalți funcționari publici și nu a justificat vreun criteriu concret de acordare a stimulentelor, câtă vreme acestea au fost stabilite conform Deciziei nr.295/CA/2007 a Curții de APEL ORADEA și calculate conform Statului de plată de la fila 83 din dosarul de fond și notei de calcul depuse la termenul din 9 aprilie 2009 ( adresa nr.- din 3 aprilie 2009 emisă de Serviciul Financiar - contabilitate din cadrul ITM B).
Instanța de fond a reținut corect că nu s-a dovedit acordarea cuantumului maxim tuturor salariaților pârâtului și oricum, această împrejurare nu ar fi relevantă, deoarece potrivit art.7 din Metodologie, cuantumul lunar al stimulentelor individuale se aprobă în funcție de rezultatele obținute pe baza criteriilor prevăzute în metodologie. Deci, pentru obținerea stimulentelor în cuantumul maxim de 3 salarii lunare, era necesară și îndeplinirea unei condiții privind obținerea unor rezultate în activitatea profesională, ceea ce în speță nu s-a realizat. Pe de altă parte, Decizia Curții de APEL ORADEA nr.295/CA/2007 care include stimulentele în categoria celorlalte drepturi de natură salarială cuvenite reclamantei, nu face nici un fel de referire la cuantumul acestora, urmând ca instituția pârâtă să aplice prevederile art.8 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr.78 din 21 februarie 2005.
Referitor la solicitarea de modificare a art.4 din decizia nr.618/2007 în sensul avansării din treapta de salarizare 2 în treapta de salarizare 1, instanța de fond a reținut judicios că, potrivit art.33 din OG nr.6/2007, vechimea minimă de 2 ani nu este singura condiție pentru avansarea într-o treaptă superioară de salarizare, la această condiție adăugându-se și cerința obținerii unor performanțe profesionale, concretizate prin rezultatele obținute în activitatea profesională, notate cel puțin cu calificativul"bun" în anul precedent.
Prin copia carnetului de muncă, recurenta reclamantă a făcut doar dovada îndeplinirii cerințelor vechimii minime de 2 ani în muncă, iar nici unul din actele normative în vigoare nu permit avansarea dintr-o dată în două trepte de salarizare. Reclamanta a fost reintegrată în funcția de inspector de muncă clasa 1, grad profesional superior treapta de salarizare 3, dar întrucât la data de 17 aprilie 2007, contestatoarea ar fi îndeplinit condițiile de promovare în treapta de salarizare, Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă Baa vansat-o, începând cu data de 17 aprilie 2007, în treapta de salarizare 2 clasei sale. Prin urmare, nu mai poate fi vorba despre o nouă promovare în treaptă de salarizare cu aceeași dată, fiind neîntemeiată critica referitoare la dovada obținerii rezultatelor deosebite, ceea ce, oricum nu era posibilă din moment ce reclamanta era destituită din funcție în acea perioadă.
Cu privire la capătul de cerere privind completarea art.5 al Deciziei nr.618/2007 cu alin.2 în sensul acordării salariului de merit în procent de 15% din salariul de bază, se constată că prin decizia nr.295/CA/2007 a Curții de APEL ORADEA, a fost respinsă solicitarea reclamantei privind acordarea salariului de merit, potrivit dispozitivului acestei decizii, din conținutul termenului de "celelalte drepturi de natură salarială" fiindexclussalariul de merit.
De altfel, după cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, conform art.8 din OG.6/2007 salariul de merit se acordă doar funcționarilor publici care au obținut rezultate deosebite în activitatea desfășurată în muncă în limita a 20% din numărul de posturi corespunzătoare funcției publice, deci nu tuturor funcționarilor publici.
În ceea ce privește despăgubirile în cuantum de 100.00o lei, conform art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004 reprezentând daune morale, instanța de recurs le apreciază ca nejustificate din moment ce intimatul pârât a respectat dispozițiile Deciziei nr.295/CA din 1 noiembrie 2007 Curții de APEL ORADEA, recurentei reclamante acordându-i-se toate drepturile salariale determinate conform hotărârilor judecătorești menționate, luându-se în calcul toate creșterile salariale de care au beneficiat ceilalți funcționari publici în perioada februarie 2006 - aprilie 2007, fiind chiar promovată în treapta de salarizare începând cu data de 17 aprilie 2006, întrucât au fost întrunite toate condițiile legale necesare.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta împotriva sentinței nr.426 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ:
Pronunțată în ședința publică, azi 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
- în concept, 21.04.2009 -
Jud. fond
Tehnoredact. --
22.04.2009 / 2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Filimon Marcela, Blaga Ovidiu
