Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 232/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.232/CA/2009 -
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - grefier
*******
Pe rol fiind pronunțarea recursului în contencios administrativ și fiscal, formulat de pârâta domiciliată în, nr.184, jud. în contradictoriu cu intimații reclamanți și - ambii domiciliați în,nr.185, jud. B și intimatul pârâtCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în,str. -, nr.105, jud. B împotriva sentinței nr.471/CA din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -suspendare executare act administrativ -.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 9 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 16 aprilie 2009. În termenul de pronunțare, au depus la dosar note de ședință și concluzii scrise, atât recurenta, cât și intimații, la care au anexat și înscrisuri.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.471/CA din 27 octombrie 2008, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamanții și A ambii domiciliați în loc. nr.185, jud.B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în,-, jud.B, și,.în nr.184, jud.
S-a dispus suspendarea executării hotărârii nr.343/10.04.2008 a Consiliului Local al comunei până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestui act administrativ, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea nr. 343/10.04.2008 a Consiliului Local al Comunei, s-a aprobat trecerea terenului situat in localitatea în suprafața de 138 mp, din nr. top. 99/12, înscris in CF 1, in proprietatea privată a comunei, dezmembrarea terenului potrivit schiței cadastrale vizate de OCPI B, înscrierea intr-o noua coala de CF a terenului si apoi concesionarea acestuia pe seama paratei, pentru o durata de 49 ani, cu plata unei taxe de concesionare de 2 euro/mp.
Potrivit art. 14 alin. 1 paragraf 1 din Legea 554/2004, "in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, pana la pronunțarea instanței de fond".
Pentru a se putea dispune, deci, suspendarea unui act administrativ unilateral, trebuie sa fie întrunite cumulativ doua condiții de admisibilitate, respectivexistenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
In dovedirea acestor elemente, reclamanții au făcut dovada înregistrării pe rolul Judecătoriei Oradeaa unei acțiuni formulate in contradictoriu cu pârâții Comisia locala pentru aplicarea Legii 18/1991 de pe lângă Primăria Comunei si Comisia Județeana pentru aplicarea Legii 18/1991 de pe lângă Prefectura Județului B, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a unui titlu de proprietate, corectarea acestuia, precum si obligarea paratelor sa reconstituie dreptul de proprietate in favoarea reclamanților asupra unor terenuri, printre care si terenul cu nr. top. 99/12, înscris in CF 1.
De asemenea, la dosarul cauzei, reclamanții au depus o copie parțială a CF 1, vizata la 02.07.2008, din care rezulta ca nr. top. 99/12 s-ar fi dezmembrat in anul 1999 in nr. top. 99/13, 99/14 si 99/15, deci nu mai exista in materialitatea sa.
La rândul ei, parata de rd. 2 depus la dosar un extras al CF 1, eliberat la data de 27.06.2008, din care reiese ca nr. top. 99/12 exista nedezmembrat, fiind înscris la 238, proprietar fiind Statul Român, sub.
Toate aceste împrejurări de fapt si de drept creează o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ si sunt de natura a contura existenta unuicaz bine justificatpentru suspendarea executării actului administrativ. Câtă vreme exista dubii asupra nr. top. 99/12, ce face obiectul Hotărârii nr. 343/10.04.2008, respectiv nu se știe deocamdată cu certitudine daca acesta mai exista ori a fost dezmembrat, pentru prevenirea unei pagube iminente pentru reclamanți, s-a apreciat că, se impune suspendarea actului administrativ în discuție. Mai mult, chiar reprezentanta Consiliului Local al Comunei a precizat că nu se opune admiterii cererii de suspendare, tocmai pe considerentul ca nr. top. 99/12 nu mai exista in materialitatea sa.
In ceea ce priveștepaguba iminenta, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea 554/2004, aceasta presupune un prejudiciu material viitor si previzibil, or raportat la împrejurările speței, si aceasta condiție este îndeplinita, câtă vreme reclamanții susțin ca suprafața de 138 mp din nr. top. 99/12, ce face obiectul Hotărârii nr. 343/10.04.2008, constituie prelungirea curții lor, pentru care au si solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in cadrul acțiunii ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Oradea. Planul de situație depus la dosar de către parata de rd. 2 ( 38) nu poate fi interpretat in favoarea acesteia, respectiv faptul ca terenul in suprafața de 138 mp s-ar afla in continuarea grădinii sale, căci din planul de situație nu rezulta unde anume se afla aceasta suprafața, in condițiile in care nr. top. 99/12 are o suprafața mult mai mare, de 4696 mp.
Desigur ca toate aspectele învederate de către reclamanți si care au reieșit din înscrisurile de la dosar vor face obiectul analizei pe fond de către instanța investita cu soluționarea acțiunii in anularea Hotărârii nr. 343/10.04.2008, însa din probele administrate s-a desprins concluzia îndeplinirii condițiilor cumulative impuse de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004. De asemenea, reclamanții au făcut dovada demarării procedurii prealabile, astfel cum cere textul anterior menționat, ba mai mult, au înregistrat si acțiunea in anularea actului administrativ pe rolul Tribunalului Bihor.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 14 din Legea 554/2004 a fost admisă cererea de suspendare a Hotărârii nr. 343/10.04.2008 emisa de Consiliul Local al Comunei, până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestui act administrativ.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată reclamanților, având in vedere că prin cererea de suspendare a executării nu se soluționează fondul raporturilor juridice dintre părți, iar paratul de rd. 1 nu s-a opus admiterii cererii de suspendare a executării.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat a declarat recurs pârâta recurentă, solicitând instanței admiterea recursului, casarea /modificarea hotărârii recurate, având drept consecință, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamanții intimați de rând 1 și 2, ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a învederat instanței că, hotărârea recurată este nelegală, fiind sub incidența dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă. Se mai arată că, prin hotărârea recurată, instanța de fond a dispus suspendarea executării Hotărârii Consiliului Local, apreciind că este întemeiată, consemnând în considerentele hotărârii că cererea de suspendare este un caz bine justificat și se impune suspendarea pentru a se preveni o pagubă iminentă.
Argumentele reținute de instanța de fond apreciază recurenta, nu pot fi păstrate de instanța de recurs având în vedere că, și recurenta a depus la rândul său, un extras de carte funciară eliberat de OCPI la data de 27 iunie 2008 din care a rezultat că, parcele cu nr.top 99/12 este înscrisă în Cf 1, sub număr de ordine AI2 38, fiind în proprietatea Statului Român, înscris sub B 26.
Făcându-se o analiză sumară a actelor depuse la dosarul cauzei arată recurenta, se poate lesne observa că, parcela nr.99/12 există și că are o suprafață totală de 4696 mp.că suprafața de 138 mp. concesionată în favoarea recurentei nu se regăsește, nici în curtea reclamanților și nici în folosința acestora, astfel că, reclamanții nu justifică un motiv serios de admitere a cererii de suspendare formulată.
Totodată mai arată că, afirmația reclamanților, în sensul că, dețin posesia efectivă a terenului concesionat recurentei, încă din anul 1986, nu poate fi coroborată cu probele de la dosar, întrucât terenul nr.top 99/12 se găsește în spatele gospodăriilor reclamanților și ale celorlalți vecini, nefiind deținut în posesie de către nici unul.
Datorită acestui aspect, recurenta a solicitat primăriei, pentru a intra în legalitate cu terenul, să concesioneze direct suprafața de teren aflată în spetele gospodăriei recurentei, suprafață, care în urma măsurătorilor efectuate s-a stabilit că este de 138 mp.
În concluzie, se poate trage concluzia arată recurenta că, concesionarea directă către recurentă nu aduce nici un fel de atingere drepturilor și intereselor vecinilor reclamanți, de rând 1 și 2.
În drept au fost invocate prevederile art.304/1 raportat la prevederile art.14 din Legea nr.554/2004.
Prin concluzii scrise depuse în termenul de pronunțare de către recurenta, s-a solicitat admiterea recursului, casarea/modificarea sentinței recurate, și pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamanții de rând 1 și 2, ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Învederează instanței, în esență că, față de situația juridică a imobilului, teren, ce formează obiect al Hotărârii HCL 343/2008, raportat la prevederile Legii nr.554/2004, solicită a se constata că, cererea de suspendare formulată de intimații reclamanți este vădit neîntemeiată.
Pe de o parte, reclamanții nu pot face dovada vreunui drept al lor încălcat, întrucât proprietar de drept și de fapt al terenului, este Statul Român, fiind administrat de Consiliul Local, iar pe de altă parte, intimații nu justifică nici interesul legitim privat, în înțelesul prevăzut de lege, chiar dacă în dovedirea pretențiilor lor, au învederat instanței că, pe rolul Judecătoriei Oradea este în curs de soluționare dosarul nr-, având ca obiect fond funciar, dosar în care recurenta a formulat cerere de intervenție principală.
Mai subliniază faptul că, parcela nr.topo 99/12 are același amplasament cu parcela nr.99/13 invocat de către intimați.
Prin notele de ședință depuse în termenul de pronunțare, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Învederează instanței că, imobilul cu nr.top 99/12 a fost dezmembrat, aceasta nemaiexistând în materialitatea sa, fiind constituite trei numere topografice, 99/13,99/14 și 99/15 astfel cum rezultă și din Cf 1.
Deși recurenta susține în fața instanței de recurs, că folosește un alt imobil, iar reclamanții nu sunt prejudiciați prin încheierea contractului de concesiune, recurenta a formulat cerere de intervenție în interes propriu în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Oradea, solicitând respingerea cererii de reconstituire, folosind argumentul că imobilul s-ar suprapune cu terenul ce face obiectul contractului de concesiune.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este fondat urmând ca, în baza prevederilor art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă să dispună admiterea lui, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării hotărârii nr.343 din 10 aprilie 2008 emisă de Consiliul Local al comunie, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.14 - 15 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond asupra actului administrativ unilateral atacat.
Din analiza prevederii legale incidente rezultă că legiuitorul a stipulat pentru persoana vătămată care solicită instanței suspendarea executării unui act administrativ unilateral, obligativitatea îndeplinirii a două condiții cumulative, respectiv a unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Cazul bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia, actul administrativ este executoriu din oficiu, iar paguba iminentă constă, potrivit art.2 lit."ș" din Legea nr.554/2004, într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În speță, reclamanții intimați prin împrejurările de fapt și de drept învederează instanței, privitor la identificarea topografică și localizarea faptică a terenului ce face obiectul hotărârii de consiliu a cărui suspendare s-a solicitat, au reușit să probeze existența unei îndoieli asupra legalității actului administrativ atacat, însă aceștia nu au învederat instanței și nici nu au probat care ar fi paguba iminentă ce s-ar produce în patrimoniul lor, prin executarea actului, necesar a fi prevenită prin suspendarea actului administrativ atacat.
Motivele de nelegalitate invocate în privința actului administrativ unilateral a cărui suspendare s-a solicitat nu pot constitui motive de sine stătătoare suficiente pentru admiterea cererii de suspendare, fiind necesar a fi îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de suspendare. Ori, în cauză una din aceste condiții nu a fost îndeplinită, respectiv necesitatea prevenirii unei pagube iminente ce s-ar putea produce prin executarea actului administrativ și pentru prevenirea căruia ar fi necesar ca de urgență, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ, să se dispună suspendării executării acestui act.
În această situație, se reține că în mod eronat a reținut prima instanță că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, motivele de recurs invocate, sub acest aspect fiind fondate.
Drept urmare, instanța de recurs va dispune admiterea ca fondat a recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării HCL nr.343/10.04.2008 emisă de Consiliul Local al Comunei.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă instanța va dispune obligarea intimaților la plata sumei de 595 lei, cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondatrecursul declarat de recurenta împotriva sentinței nr.471/CA din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamanții și - ambii domiciliați în, nr.185, jud. B în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,- și domiciliată în, nr.184, având drept obiect suspendarea executării hotărârii nr.343 din 10 aprilie 2008 Consiliului Local, până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestui act administrativ.
Obligă părțile intimate la plata sumei de 595 lei, cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea părții recurente.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 21.04.2009 -
Jud. fond
Tehnoredact.--
22.04.2009 / 2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
