Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 238/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 238/
Ședința publică de la 5 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtul OFICIUL PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE B, cu sediul în B, șos. -. S, nr.125, jud. B și de către reclamanții, împotriva sentinței nr. 362 din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții reclamanți avocat lipsă fiind recurentul pârât OFICIUL PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate, timbrate, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurenților reclamanți, av. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cu acordarea suplimentului postului în procent de25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, calculate și plătite retroactiv de la data 01.01.2004 și până la pronunțarea hotărârii, cu actualizarea sumelor în raport de rata inflației cât și începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul OFICIUL PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE B, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.362/14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE B, având ca obiect drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
În consecință a fost obligat pârâtul la plata acestor drepturi bănești pentru perioada 1.01.2004-14.11.2008, actualizat conform indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Totodată s-a respins capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi bănești pentru viitor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că Reclamanții dețin în prezent calitatea de funcționari publici în cadrul Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie B, având dreptul la un salariu compus potrivit art. 31 alineat 1 (fost art.29 alineat 1)din Legea nr.188/1999 republicată, din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, inclusiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Funcționarii în cauză nu au primit niciodată sporurile menționate, deși legea le acordă acest drept, ce le-a fost însă restrâns în mod abuziv, fără o justificare în sensul dispozițiilor art.53 alineat 1 din Constituție.
Se reține că reclamanții au solicitat angajatorului prin adresa nr.879/10.10.2008 acordarea drepturilor salariale prevăzute de Legea nr.188/1999 republicată reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie B nu a acordat însă aceste drepturi și a răspuns funcționarilor publici din cadrul instituției prin adresa nr.933/24.10.2008 în sensul că nu au fost prevăzute fonduri cu această destinație în buget.
Cum normele legale sunt emise în scopul de a produce efecte, tribunalul apreciază că nu este permisă lipsirea de conținut a prevederilor prin care sunt acordate funcționarilor publici drepturile salariale solicitate.
În privința normelor incidente în cauză instanța constată că în perioada 01.01.2004 - 31.12.2006 dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare(art.31 alineat 1 literele c și d din Legea nr.188/1999) au fost suspendate prin art.44 din G nr.92/2004, aprobată prin legea nr.76/2005 și art.48 din G nr.2/2006, aprobată prin legea nr.417/2006.
Suspendarea vizează însă numai exercițiul dreptului, neafectând existența acestuia, astfel încât de la data de 01.01.2007 prevederile art. 31 alineat 1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată au reintrat în vigoare, producându-și efectele atât pentru viitor cât și pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2006, atât timp cât textul de lege nu a fost abrogat ori declarat neconstituțional.
Potrivit art.38 și art.39 alineat 1 din Codul muncii limitarea drepturilor recunoscute de lege salariaților este lovită de nulitate iar neacordarea sporurilor solicitate prin prezenta acțiune reprezintă o astfel de limitare.
Instanța reține aplicabilitatea în speță și a dispozițiilor art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cu care "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Cum dreptul reclamanților la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ca drept de creanță, reprezintă un "bun" în sensul dispozițiilor menționate iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări obiective care să justifice lipsirea lor de acest drept, se constată că solicitările formulate sunt fondate.
În vederea reparării integrale a prejudiciul cauzat acestora, potrivit art.1082 și art.1084 Cod civil, pârâtul va fi obligat la plata sumelor datorate actualizate cu rata inflației, de la data nașterii drepturilor și până la cea a plății efective.
Instanța va lua act de restrângerea acțiunii în referire la cuantificarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază. Urmează ca angajatorul să procedeze la calcularea drepturile bănești solicitate pe baza criteriilor prevăzute de dispozițiile legale ce vor fi date în aplicarea(executarea) art.31 alineat 1 literele c) și d) (fost art.29 alineat 1) din Legea nr.188/1999 republicată, în vederea acordării efective a acestor drepturi.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat de B se arată că plata celor două sporuri a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, astfel încât sumele respective nu au putut fi incluse în creditele bugetare deschise cu destinația, cheltuieli de personal,
În motivarea recursului declarat de reclamanți se arată că în mod greșit s-a respins capătul de cerere privind acordarea pe viitor a acestor sporuri, sumele solicitate având caracter cert, lichid și exigibil.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art.304/1Cod procedură civilă, Curtea constată o soluție parțial temeinică și legală a cărei reformare se impune.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a le fi recunoscute suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare si pentru viitor până la încetarea raporturilor de serviciu cu pârâtul și obligarea acestuia din urmă la"acordarea și plata acestor sporuri, prima instanță a dat o soluție de respingere pe considerentul că "sumele solicitate nu au caracter cert, lichid și exigibil, existența creanței depinzând de elemente viitoare".
Legat de aceste aspecte integrarea acestor doua categorii de sporuri în componentele salariului cuvenit funcționarilor publici pentru activitatea depusă în exercitarea serviciului conferă acestor drepturi caracter lichid deoarece exprimarea salariului (și, deci, a fiecărei părți constitutive a acestuia) nu se poate decât sub forma bănească (art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 161 alin. 1 Codul muncii ).
Aceleași texte de lege citate dau și caracterul cert al unei creanțe născute din obligația instituției angajatoare de a remunera activitățile proprii postului ocupat de funcționari publici în exercitarea atribuțiilor ce le revin atât timp cât se află în desfășurarea raporturilor de serviciu si, implicit, în subordinea angajatorului.
Referitor la exigibilitatea creanței, această chestiune decurge din împlinirea succesivă
termenelor de scadență a datelor la care se va plăti salariul cât timp funcționarul public are în curs de derulare raportul de serviciu cu instituția publică, fiind legată, în același timp, și de celelalte două caractere ale unei creanțe anterior enunțate și care au primit confirmarea existenței prin însăși recunoașterea legalității și temeiniciei drepturilor salariale prin dispozițiile cuprinse în hotărârea primei instanțe.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă și va admite recursul declarat de reclamanții, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate și obligării pârâtei la plata sporurilor respective și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant cu mențiunea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
Față de cele expuse și constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor existente la dosar(unde e cazul).
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Oficiul pentru Ameliorare și Reproducției în Zootehnie B, cu sediul în B, șos. -. S, nr.125, jud. B, împotriva sentinței nr. 362 din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-,ca nefondat.
Admite recursul declarat de reclamanții, ,.
Modifică în parte sentința nr.362//14 noiembrie 2008 Tribunalului Brăila în sensul că obligă pârâta la plata drepturilor respective și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./08.04.2009
Terhnored./2ex./09.04.2009
Fond -
OPINIE SEPARATĂ
în sensul admiterii recursului Oficiul pentru Ameliorare și Reproducției în Zootehnie B,
JUDECĂTOR
- rofimescu
În dezacord cu opinia membrilor de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului Oficiul pentru Ameliorare și Reproducției în Zootehnie B și respingere a recursului reclamanților, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
