Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2440/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2440
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1501 din 30 iunie din 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă și intimata pârâtă DIRECȚIA PUBLICĂ DE POLIȚIE COMUNITARĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia învederează că recursul a fost declarat în termenul legal, prev. de art. 301 și este scutit de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1501 din 30 iunie 2008, Tribunalul Gorja respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Publică de Poliție Comunitară.
La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere că interpretarea Ordinului nr. 496/2003 în sensul că nu se aplică și personalului din consiliile județene și locale conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici și personalului contractual, diferențiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a legislației românești în domeniu.
Conform art. 16 alin.1 din Constituția României "cetățenii sunt egali în fața legii și autorității publice, fără privilegii și fără discriminare".
În art. 14 din "Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale" se consacră principiul nediscriminării, iar în art. 17 se prevede interzicerea abuzului de drept.
În art. 1 din Protocolul nr. 12 semnat și de România se arată că "dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie să fie asigurat fără nici-o discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, avuție, naștere sau oricare altă situație".
În raport de dispoz. Legii 138/1999 OUG 63/2003,Ordinul MAI nr. 496/2003,.137/2000 și OUG nr.192/2002, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului nu este admisibilă pentru următoarele considerente;
Personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr.496/2003 în sensul acordării sporului de dispozitiv în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Ordinul MAI 496/2003 care reglementează sporul de dispozitiv a fost emis în aplicarea prevederilor OUG 63/2003 și Legea 138/1999.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OUG 63/2003 MAI are competență printre altele, în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizare a persoanei.
Așa cum rezultă din prevederile art. 5 alin. 2 din OUG 63/2003 în cadrul MAI funcționează Ministrul delegat pentru administrația publică. În conformitate cu prevederile art. 9 alin. 4 din OUG 63/2003 în aplicarea prevederilor legale, Ministerul Administrației și Internelor emite ordine și instrucțiuni,iar pentru domeniul administrației publice, acestea se contrasemnează de ministrul delegat pentru administrația publică.
Din analiza textelor anunțate, rezultă expres competența de reglementare a MAI în cazul administrației publice, fără a se face vreo distincție între autoritățile centrale și cele locale.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Gestiunea sistemului de salarizare aparține ordonatorului principal de credite, care trebuie să se încadreze în resursele financiare și cum sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres în nici-una din legile care privesc cariera și salarizarea funcționarului public, instanța nu poate să oblige autoritatea să acorde sporul pentru că astfel, s-ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.
Numai ordonatorul de credite are competența de a stabili alte sporuri neprevăzute expres de lege, dacă se poate încadra în resursele financiare alocate.
În speță, prin întâmpinare ( fila 26-27 ) pârâții nu au precizat că au alocate în buget sumele necesare pentru plata acestui spor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs a susținut că prin respingerea acțiunii sale de către prima instanță a fost discriminat în raport cu alți colegi cărora li s-a admis acordarea sporului de dispozitiv începând din anul 2005 până în prezent și în dovedire, depune în copie nr.1516/2007 pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Recursul este nefondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Personalul din cadrul autoritățile publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv numai în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
În argumentarea acestei soluții, Curtea precizează că elementele sistemului de salarizare general aplicabile funcționarilor publici sunt reglementate în cuprinsul art.29 din Legea 188/1999, OUG 92/2002 și OUG 92/2004.
În conformitate cu prevederile art.29 din Legea 188/1999, privind statutul funcționarului public, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, spor de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului.
Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Nefiind un spor expres prevăzut într-un act normativ cu forță general obligatorie, cum este legea sau Ordonanța Guvernului, care are aceeași putere juridică ca și legea, sporul de dispozitiv nu poate fi acordat decât dacă ordonatorul principal de credite îl încuviințează.
O astfel de soluție se impune, întrucât din cuprinsul art. 3 al OUG nr.92/2004 rezultă că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi acordate potrivit legii.
Chiar primarul are calitatea de ordonator principal de credite, deci este cel care poate să stabilească dacă are fonduri suficiente pentru acorda sporul de dispozitiv, având competență de realizare a gestiunii sistemului de salarizare.
Instanța de judecată nu se poate substitui ordonatorului de credite și să acorde ea însăși sporul de dispozitiv care este reglementat printr-un ordin al Ministrului și ca urmare nu poate să oblige autoritatea să acorde sporuri, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare și competențele exclusive, în materia acordării altor sporuri, competențe ce aparțin autorității față de care a luat naștere raportul de funcție.
Față de toate considerentele enunțate, Curtea va respinge recursul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1501 din 30 iunie din 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
red.jud.
Tehnored.CB/2 ex.
11.12.2008
jud.fond.
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Gabriela Carneluti, Costinel
