Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2450/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2450
Ședința publică de la 26.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.690/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.1657/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimații, -, și cu intervenienta -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatele - reclamante și - personal și asistate de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, ceilalți intimați - reclamanți precum și intimata - intervenientă - fiind reprezentați prin același avocat, lipsind recurenta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Intimata - reclamantă, precizează că renunță la cererea de strămutare formulată în legătură cu prezenta cauză și depusă la dosar, la fila 51.
Apărătorul intimaților - reclamanți și al intimatei - interveniente precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimaților - reclamanți și al intimatei - interveniente solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere faptul că motivele invocate de pârâta Casa de Pensii a Municipiului B reprezintă de fapt doar o înșiruire de acte normative, doar o informare și nu se critică hotărârea propriu - zisă.
Solicită totodată a se avea în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 185/12.02.2009 care a statuat că prevederile art. XIII din Legea nr. 251/2006 sunt neconstituționale întrucât înlăturarea unor drepturi care au produs efecte juridice din anul 2004 și care au fost ulterior suspendate nu se poate face decât prin retroactivitatea legii civile, așadar cu încălcarea prevederilor art. 15 alineat 2 din Constituția României.
Cât privește Cererea a de recurs, de la fila 6 dosar, apreciază că aceasta este tardiv formulată și inadmisibilă în această fază procesuală, astfel că solicită respingerea acesteia.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul Concluziilor pe care le depune la dosar, la care anexează și copie de pe Decizia nr. 185 /12.02.2009 pronunțată de Curtea Constituțională și de care a făcut vorbire în cuprinsul concluziilor orale formulate, precum și copie de pe mai multe Decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, ce au legătură cu prezenta cauză. Cât privește cheltuielile de judecată, arată că își rezervă dreptul de a le solicita, eventual, pe cale separată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- din data de 15.01.2009, reclamanții și alții au chemat în judecata pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând instanței, că prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanți a suplimentului postului in cuantum de 25% din salariul tarifar de încadrare și a sporului privind suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% salariul tarifar de încadrare, în total 50%, în baza dispozițiilor art.31 alin.1, lit. c) și d) din Lg. nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată și actualizată, de care reclamanții trebuiau să beneficieze în funcție de data angajării sau încetării raporturilor de muncă, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective, pentru fiecare dintre reclamanți.
În fapt, reclamanții au arătat că, prin cererea înregistrată la pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, la data de 12.01.2009 au solicitat, în baza aceluiași temei legal, drepturile salariale pe care le solicită prin prezenta cerere de chemare în judecată, răspunsul pârâtei, comunicat în aceeași zi, fiind că nu poate acorda sumele corespunzătoare acestor sporuri pentru că în bugetele instituțiilor publice nu au fost și nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Reclamanții au afirmat că drepturile salariale de mai sus au fost introduse in Legea nr.188/1999 fiind prevăzute în art.29, alin.1, lit. c si d ale Legii nr.188/1999 sub denumirile de "suplimentul postului" și "suplimentul gradului".
Prin art.44 din OG nr.92/2004, începând cu data de 23.11.2004, aplicarea art.29 din Legea nr.188/l999 a fost suspendata pana la data de 31.12.2005.
S-a mai susținut că, prin art.48 din OG nr.2/2006, aplicarea art.29, lit.c si d din Legea nr.188/1999 a fost suspendată în continuare, până În data de 31.12.2006.
Reclamanții au afirmat că, prin Legea nr.251/2006, denumirea sporului prevăzut de art.29, alin.1, lit.d din Legea nr.188/1999 s-a schimbat din "suplimentul gradului" în "suplimentul corespunzător treptei de salarizare", cu începere din data de 01.01.2007.
Aceștia au mai susținut că, în urma republicării din data de 29.05.2007, art.29 din Legea nr.188/1999 a devenit art.31,astfel încât în prezent cele doua drepturi salariale sunt reglementate de acest ultim articol.
Reclamanții au afirmat ca OG nr.6/2007 se completează cu prevederile Legii nr.188/l999, ca dispoziția conținută în punctul d al anexei la OG nr.6/2007 este una imperativă, că suspendarea drepturilor de mai sus este neconstituțională și nelegală, că orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile salariale este lovită de nulitate, că neacordarea acestor sporuri nu are nici o justificare, că drepturile salariale se plătesc înaintea oricărei alte obligații bănești a angajatorului, ca normele edictate trebuie să își producă efectele fiind contrar rațiunii ca ele sa existe pur formal, că nici un act normativ nu face referire la desființarea dreptului și că suspendarea nu echivalează cu Înlăturarea sa.
Reclamanții au mai susținut că suspendarea celor doua drepturi este neconstituțională deoarece nu reprezintă o măsură necesara într-o societate democratica, dreptul la remunerare făcând parte din dreptul fundamental la munca si ca restrângerea lui nu se poate face discriminatoriu si contrar echității, potrivit art.53 din Constituția României, că măsura suspendării a retroactivat, încălcând drepturi recunoscute și câștigate anterior și că drepturile de mai sus sunt bunuri în înțelesul art.I din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
S-a arătat că, deși art.44 din OG nr.92/2004 a suspendat aplicarea art.29 in integralitatea lui, totuși, funcționarii publici au încasat drepturile prevăzute la lit.a și b, iar, pe de altă parte, suspendarea aplicării unui text legal are ca efect numai amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acesteia, a exercițiului dreptului subiectiv și nu atrage suprimarea definitiva a acestuia.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului Muncii, Legea nr.188/1999, Constituția României, Decretul nr.167/1958 și Legea nr.554/2004.
Intervenienta a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea cererii de intervenție în sensul formulat de către reclamanți, arătând că, alături de aceștia îndeplinește o funcție publică în cadrul pârâtei și are aceleași argumente referitoare la cererea sa, ca și cele invocate prin cererea de chemare în judecată.
Intervenienta, ca și reclamantele, a arătat că a solicitat aceste drepturi începând cu data de 15.11.2001, dată la care au îndeplinit procedura prealabilă impusă de art.7 din Lg. nr.554/2004, deoarece drepturile au fost suspendate prin OG nr.92/2004 și art.31 din Lg. nr.188/l999, republ. și actualizată, până la data de 29.05.2007, pentru perioada 01.01.--12-2006, însă nici anterior datei de 01.01.2004 și nici după 31.12.2006 nu au primit aceste drepturi, iar conform art.15 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare.
S-au depus la dosar acte în susținerea acțiunii și practică judecătorească.
Pârâta Casa de Pensii a Municipiului B nu a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare.
S-au depus la dosar, de către reclamanți, înscrisuri referitoare la aspectele menționate în cererea de chemare în judecată, respectiv actele de numire ale acestora în funcții publice.
S-a încuviințat părților, în temeiul art.167 Cod Proc. Civ. administrarea probei cu înscrisuri, respectiv, actele depuse la dosarul cauzei.
S-a încuviințat în principiu cererea de intervenție a d-nei, în conformitate cu dispozițiile art.52 alin.1 Cod Proc. Civ.
Prin sentința civilă nr.690/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să plătească reclamanților și intervenientei sumele aferente suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază reținând că cele două sporuri au fost introduse în Legea nr.188/1999 prin modificările aduse prin art.XIII al Legii nr.161/2003, cu începere din data de 01.01.2004, fiind prevăzute în art.29 al.1 lit.c,
Dispozițiile nr.OG92/2004 și nr.OG2/2006 prin care a fost suspendată acordarea drepturilor a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului B criticând-o pentru faptul că în mod greșit instanța de fond a acordat cele două sporuri întrucât legea nu le reglementează și în plus nu sunt prevăzute în bugetul instituției.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Pe fond, Curtea reține că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul autorităților publice pârâte și solicită drepturile salariale reglementate de Legea nr.188/1999 reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu anul 2004 pentru perioada lucrată de fiecare reclamant.
Aceste drepturi reprezintă două componente ale salariului unui funcționar public, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și d) (iar anterior art. 29) din Legea nr. 188/1999.
Raportat la perioada pentru care se solicită drepturile bănești, se constată cu privire la cele două componente ale salariului unui funcționar public, că au fost reglementate în legea privind Statutul funcționarilor publici, la art. 29, lit. c) și d) sub denumirea de "suplimentul postului" și "suplimentul gradului", pentru perioada 01.01.2004-01.01.2007.
Analizând reglementarea legislativă în timp a celor două componente ale salariului unui funcționar public, se constată că la data de 01.01.2007, Legea nr. 188/1999 schimbat denumirea componentei salariului funcționarului public de la lit. d) a articolului 29, din "suplimentul gradului", în "suplimentul corespunzător treptei de salarizare". Modificarea denumirii dreptului intervenit prin art. pct. 30 din Legea nr. 251/2006.
Legea nr. 188/1999 a fost republicată la 29.05.2007, iar fostul art. 29 devenit art. 31, după renumerotarea articolelor.
Art. 29 din Legea nr. 188/1999, începând cu varianta în vigoare la data de 01.01.2004 și până la data de 01.01.2007, iar ulterior art. 31 de la 1 iunie 2007, prevăzut expres la alin. 3 că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Actele normative privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, pentru perioada de referință, au fost: OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 și OG nr. 6/2007.
Din prevederile acestor acte normative nu rezultă că "suplimentul postului" sau "suplimentul treptei de salarizare" (anterior suplimentul gradului) sunt sporuri salariale reglementate într-un anumit procent.
Aceste "suplimente" fac parte din salariul funcționarului public, dar se acordă în anumite situații.
De exemplu, OUG nr. 92/2004 prevedea la art. 13, că "funcționarul public care exercită cu caracter temporar pe o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile legii, o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici sau categoriei funcționarilor publici de conducere are dreptul la salariul de bază corespunzător funcției publice exercitate temporar, astfel cum este prevăzut în statul de funcții".
Funcționarul public, care s-a aflat în situația reglementată de art. 13, primit (ori trebuia să primească) drepturile salariale ale funcției sale, la care s-a adăugat suplimentul postului ocupat, valoric egal cu suma necesară până la concurența salariului de bază corespunzător funcției exercitată cu caracter temporar.
exemplu, dar pentru "suplimentul treptei de salarizare" este oferit de art. 9 (2), teza ultimă, din OUG nr. 92/2004. "Dacă funcționarul public are un salariu de bază mai mare decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioare care asigură o creștere salarială".
În acest caz, funcționarul public beneficiază de suplimentul corespunzător treptei de salarizare despre care face vorbire Legea nr. 188/1999.
Alte situații, în care funcționarii publici beneficiază de suplimentul postului sau al treptei de salarizare se regăsesc atât în OG nr. 2/2006, art. 6 alin. 3, 4 și 6 cât și în OG nr. 6/2007, art. 6 alin. 3 și 4.
Concluzia care se desprinde este că, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt drepturi de care beneficiază toți funcționarii publici, ci drepturi care se acordă de autoritatea publică angajatoare în situația în care, în urma transferului, promovării ori a altor situații de modificare ale raporturilor de serviciu ale funcționarului public trebuie să i se asigure creșterea salarială prevăzută de lege.
Solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei să le plătească, sub forma unor sporuri permanente, suplimente salariale reglementate pentru anumite situații și mai mult, suplimente cuantificate de către reclamanți în sensul dorit de aceștia, este evident nelegală și netemeinică.
Reclamanții nu au dovedit că s-au aflat în situații specifice, reglementate de prevederile legale privind salarizarea funcționarilor publici pentru aprecia culpa autorității angajatoare în neacordarea suplimentelor salariale.
În aceste condiții, prima instanță în mod greșit a admis acțiunea reclamanților, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 al.2 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, modificată în tot sentința în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.690/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-A Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.1657/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimații, -, și cu intervenienta -.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact. /2 ex./03.02.2010
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
