Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2502/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2502/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Radu Dusa
JUDECĂTOR 3: Monica Diaconescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamanții, -, -, - A, contestator, împotriva deciziei civile nr. 1896/2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) suplimentul postului 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatorilor, avocat -, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta contestație nu este timbrată, iar la data de 08.10.2009 s-a depus la dosar, de către pârâta-intimată Direcția Regională de Statistică întâmpinare și de către contestatori, concluzii scrise.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare cu reprezentantul contestatorilor, învederându-i acestuia faptul că prezenta contestație în anulare vizează o hotărâre pronunțată în cadrul unui contencios al funcției publice generat de un litigiu de muncă, motiv pentru care prezenta cauză este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, încadrându-se în ipoteza prevăzută de art. 15, lit. a) din Legea nr. 146/1997 și implicit, a timbrului judiciar.
Reprezentantul contestatorilor arată că și-a întemeiat contestația pe prevederile art. 318 alin. 1. Pr. Civ. și a depus la dosarul primei instanțe copii după opt hotărâri pronunțate în cauze similare și depune la dosar (filele 62-69) practică judiciară. Înțelege să invoce și prevederile art. 318 teza a II-a Pr. Civ.
Curtea pune în vedere reprezentantului contestatorilor să precizeze motivele contestației în anulare.
Acesta din urmă arată că este vorba de eroare materială.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 169, pronunțată la data de 23.01.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, excepțiile prescripției parțiale a dreptului la acțiune pe perioada 01.01.2004 - 07.10.2005 și excepția netimbrării acțiunii invocate de pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ.
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea reclamanților -, -, -, -, -, -, -, -, --, -, -, -, -, -, -, -, - -, -, -, --, --, -, -, --A, -, -, și -, împotriva pârâților DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ.
A fost obligată pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C, în calitate de angajator și ordonator terțiar de credite să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 01.01.2004 - 23.01.2009, sume actualizate în raport de rata inflației pentru fiecare reclamant în funcție de perioada lucrată.
Totodată, pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ a fost obligat să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
În final, a fost respinsă cererea de acordare a acestor drepturi pentru viitor.
Pentru a dispune astfel, instanța a analizat, în primul rând, excepțiile invocate de pârâți, reținând următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Institutul Național de Statistică a fost respinsă ca nefondată, deoarece este real că reclamanții se află într-un raport juridic de serviciu cu pârâta de rd. 1, însă a fost chemat in judecată în calitate de ordonator principal de credite, în vederea asigurării sumelor necesare drepturilor bănești solicitate.
Referitor la excepția lipsei timbrajului, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece este real că art. 17 din Legea nr. 554/2004 prevede că pentru cererile formulate in baza acestei legi, se percep taxele de timbru prevăzut de Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contracte administrative care se vor taxa la valoare, iar potrivit art. 20 din aceeași lege, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, însă obiectul juridic dedus judecății îl constituie drepturi bănești rezultate dintr-un raport juridic de muncă, care nu se timbrează iar competența instanței este atrasă de calitatea de funcționari publici al reclamanților în condițiile Legii nr. 188/1999, obiectul acțiunii nefiind contracte administrative, pentru a fi incidente prevederile art. 17 din Legea nr. 554/2004.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, pe perioada 01.01.2004 - 07.10.2005, a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece potrivit prevederilor art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă "după încetarea suspendării prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare". În speță, dreptul reclamanților la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare s-a născut începând cu data de 01.01.2004 și a curs până la data de 31.12.2004, fiind suspendat în mod arbitrar prin legile succesive de salarizare pe anii 2005 și 2006, însă începând cu data de 01.01.2007 a început să curgă din nou.
Aplicând disp. art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, instanța de fond a constatat că dreptul material la acțiune al reclamanților nu este prescris, fiind în termenul general de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 3 lit. c din Legea nr. 53/2003 muncii, termenul scurs fiind de 2 ani, 6 luni, 2 zile, iar potrivit art. 16 alin. 1 lit. b din același act normativ, prescripția a fost întreruptă la data promovării prezentei acțiuni, respectiv 03.07.2007.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 29, actualmente 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, această prevedere fiind suspendată până la data de 31.12.2006 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 precum si de art. 48 din nr.OG 2/2006.
În aceste condiții, tribunalul a considerat că normele prin care s-a dispus suspendarea prevederilor legale contravin art. 41, si art. 53 din Constituția României, întrucât exercițiul acestui drept putea fi restrâns numai prin lege și doar în anumite condiții fără să se aducă atingere existentei dreptului însuși.
In consecință, restrângerea dreptului fiind dispusă printr-o ordonanță si nu prin lege, tribunalul a apreciat această suspendare fără efect.
De asemenea, considerând suspendarea ca lipsită de efecte, tribunalul a admis în parte conform art. 18 din Legea nr. 554/2004 acțiunea formulată si a obligat pârâta de rd. 1, în calitate de angajator și ordonator terțiar de credite, să plătească reclamanților sumele de bani reprezentând suplimentul postului in procent de 25% din salariul de bază si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 si până la data de 23.01.2009, sume actualizate cu indicele de inflație pentru fiecare reclamant în funcție de perioada lucrată.
Pârâtul Institutul Național de Statistică, în calitate de ordonator principal de credite a fost obligat să asigure pârâtei de rd.1 fondurile necesare plății acestor sume.
Petitul având ca obiect obligarea la plata drepturilor bănești menționate mai sus dar pentru viitor a fost respins, deoarece drepturile solicitate trebuie acordate în baza unor acte normative și nu în baza unei hotărâri judecătorești, care nu poate trece în sfera unei alte puteri a statului, iar pe de altă parte, acesta are un caracter incert, deoarece acțiunea vizează nerecunoașterea unor drepturi prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 3041.pr.civ. cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta de rând Iaa rătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile invocate.
Astfel, referitor la excepția netimbrării acțiunii, pârâta arată că, în conformitate cu prev. art. 20 din Legea nr. 146/1997, coroborate cu art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reclamanții aveau obligația de a achita anticipat taxa judiciară de timbru, deoarece acțiunile în contencios-administrativ se timbrează pentru fiecare capăt de cerere, dispoziții neîndeplinite de către reclamanți.
Referitor la excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru acordarea suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 01.01.2004 - 07.10.2005, pârâta a arătat că în conformitate cu prev. art. 7 din Decretul nr. 167/1958, pentru perioada mai sus menționată a intervenit prescripția, deoarece dreptul material la acțiune nu a fost afectat de suspendările operate și nici nu s-a făcut dovada unuia dintre cazurile de suspendare limitativ prev. de art. 13 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat, în esență, că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, având în vedere nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, iar nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 fost emisă în temeiul Legii nr. 404/2005 și aprobată ulterior, prin Legea nr. 417/2006.
Cu privire la cuantumul și modalitatea de acordare a drepturilor în discuție, pârâtele menționează că nu există dispoziții legale care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins, instanța de fond neindicând nici un temei de drept pentru acordarea celor două suplimente în procentele solicitate, aceasta substituindu-se legiuitorului, încălcând astfel dispozițiile art. 124 alin. 1 din Constituția României
În final, pârâta a criticat hotărârea instanței de fond și din perspectiva dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civ. apreciind că aceasta nu a motivat admiterea cererii reclamanților pentru perioada anterioară anului 2005, fapt ce atrage casarea hotărârii atacate.
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a invocat excepția referitoare la prematuritatea demersului introductiv de instanță promovat de reclamanți.
Prin decizia civilă nr.1896 din 03.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C împotriva sentinței civile nr. 169 din 23 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj care a fost modificată, în sensul că respinge ca prematură acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, -, -, -, -, --, -, -, -, -, -, -, -, - -, -, -, --, --, -, -, --A, -, -, și -, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ
Pentru a pronunța astfel instanța a reținut că prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat instanței să fie obligată pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C la acordarea și plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2004 - 23.09.2009.
În susținerea celor solicitate, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici și îndreptățiți la acordarea suplimentului în contextul încetării suspendării dispuse succesiv, suspendare ce contravine dispozițiilor constituționale și Codului muncii; iar încălcând prevederile legale, pârâta refuză să le acorde aceste drepturi lună de lună.
În privința excepțiilor care au fost reiterate prin cererea de recurs, Curtea constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Nu poate fi reținută teza conform căreia pretențiile reclamanților ar fi prescrise parțial, respectiv cele aferente perioadei care excede termenului general de prescripție de 3 ani, calculat pentru fiecare prestație lunară în parte.
Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare faptul că nu poate fi incidentă excepția prescripției dreptului acestora de a cere sumele aferente perioadei ianuarie 2004- octombrie 2005, întrucât dreptul la acțiune nu poate fi considerat ca fiind născut, în condițiile în care dreptul material, în sine, a fost suspendat, ci abia la momentul la care încetează orice cauză de suspendare sau neaplicare.
Astfel, reclamanților nu li se poate imputa pasivitatea care este sancționată prin instituția prescripției dreptului la acțiune, întrucât au fost puși de către legiuitor în imposibilitate de a acționa anterior momentului la care au încetat cauzele de suspendare.
Nu este fondată nici excepția referitoare la netimbrarea acțiunii, întrucât reclamanții solicită drepturi bănești ce rezultă din raporturile lor de serviciu, astfel încât sunt incidente prev. art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că din conținutul argumentelor aduse prin demersul promovat, se observă că reclamanții atacă refuzul de a se plăti suplimentul postului și treptei de salarizare, în procent de 25%, în considerarea dispozițiilor legii contenciosului, respectiv faptul că refuzul este nejustificat iar prin aceasta Ii se aduce o vătămare într-un drept recunoscut de Legea nr.188/1999, art.31, lit. c și
Conform prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ, refuzul nejustificat constituie exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de nu rezolva cererea, iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților cu încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau lege.
În speță nu se poate reține un refuz, în sensul evocat de dispozițiile Legii contenciosului reținute de reclamanți.
Astfel, actul normativ prin dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999 prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul compus din:" c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Textul enunțat nu prevede un procent propriu zis al suplimentului, iar o altă dispoziție legală în actul normativ care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins, nu există.
Or, în aceste circumstanțe, dată fiind neindividualizarea, cuantificarea nu se poate vorbi de obligație de plată la un procent de 25% și, ca atare, de un refuz nejustificat.
Instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încălca principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Curtea nu faptul că Legea funcționarilor recunoaște dreptul la supliment, dar nu poate proceda la cuantificarea, individualizarea lui în maniera solicitată, întrucât misiunea sa este aceea de a soluționa litigiile aplicând legea, iar aceasta nu prevede un cuantum.
Acordarea procentului de 25 %, prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens, sau ca urmare a faptului că pârâta nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului, cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității. Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicarea principiului menționat anterior.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului, precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine prerogativa organizării executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară și aoa plica cât mai corect. Evident că hotărârea de guvern nu are calitatea, în nici un caz, de a crea drept.
Puterea judecătorească nu are dreptul de a interfera în activitatea de legiferare. Reclamanții vor putea solicita celor două foruri competente inițierea demersurilor potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa încât acesta să poată fi clar individualizat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Nu poate fi reținută, în acest context, nici apărarea conform căreia instanțele nu au competența de a anula ori refuza aplicarea dispozițiilor mai sus enunțate. Această susținere nu poate fi validată, întrucât reclamanții nu cer recunoașterea unui drept, acesta fiind dat de lege, ci cer obligarea la plata unui anume procent, care nu este cuantificat de nici o dispoziție legală și, ca atare, nu se poate dispune obligarea la ceva ce nu este individualizat concret.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat și că este nelegală dispoziția prin care tribunalul a obligat pârâta la plata celor două suplimente, în procente de câte 25%, atâta vreme cât acesta nu a fost instituit de către legiuitor.
Așadar, față de cele menționate, în temeiul art. 304.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea a dat o soluție de admitere a recursului promovat în cauză, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reclamanților, ca prematur formulată.
Împotriva deciziei civile nr.1896/2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ au formulat contestație în anulare contestatorii -, -, -, -, -, -, -, -, --, -, -, -, -, -, -, -, - -, -, -, --, --, -, -, --A, -, -, și - solicitând modificarea deciziei atacate având în vedere că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și respingând recursul declarat a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare.
Prin concluziile scrise reclamanții solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și motivată împotriva deciziei irevocabile nr.1896/2009 a Curții de APEL CLUJ.
În motivare se arată că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea și a obligat pârâtele la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare. Instanța de recurs însă a respins acțiunea considerând-o prematură fapt pe care îI apreciează ca fiind netemeinic.
În speță greșeala materială constă în neobservarea de către instanța de recurs a înscrisurilor depuse la dosar, respectiv multitudinea horărârilor judecătorești provenite de la mai multe instanțe din țară, inclusiv la Curtea de APEL CLUJ, cu privire la existența drepturilor prevăzute de art. 31 din Legea nr.188/1999, hotărâri care nu au fost analizate în soluționarea recursului
Practic toate Direcțiile Județene de Statistică din țară care au parcurs fazele procesuale au avut câștig de cauză, le-au fost recunoscute drepturile salariale solicitate. Mai mult decât atât, salariații din Direcția Județeană de Statistică S au primit deja sumele cuvenite, deci Institutul Național de Statistică, ordonatorul secundar de credite, recunoscându-Ie aceste drepturi.
Hotărârea Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosarul nr- prin care într-o speță similară se acorda salariaților de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate S aceste drepturi bănești nu numai pe perioada anterioară ci și pentru viitor.
Prin întâmpinările formulate Institutul Național de Statistică și Direcția Regională de Statistică C au solicitat anularea cererii formulată întrucât aceasta nu cuprinde și motivarea în fapt, conducând la neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 82 și art. 112.proc.civ. care se aplică, prin asemănare, și în cazul contestației în anulare. Astfel, contestatorii invocă ambele motive ale contestației în anulare speciale prevăzute de art. 318 alin. (1) proc.civ. deși aplicabilitatea celui de-al doilea motiv este exclusă din, dat fiind faptul că sentința pronunțată de instanța de fond nu a fost atacată cu recurs și de către reclamanți. Apoi, în ceea ce privește primul motiv al contestației în anulare speciale, contestatorii nu arată în ce constă în concret greșeala materială care a condus la solutia pronuntată în recurs, astfel încât apreciează că cererea trebuie anulată. În acest context, în situația în care contestatorii își completează cererea în sensul celor de mai sus, solicită instanței să le comunice un exemplar al contestației astfel completate pentru ca, la rândul lor, să se poată pronunța și pe motivarea în fapt. In orice caz însă, învederează instanței faptul că, așa după cum s-a statuat în practică si în doctrină ( - "Tratat teoretic și practic de procedură civilă" vol II, pag. 423) primul motiv al contestatiei în anulare speciale are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, astfel încât pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Examinând contestația în anulare Curtea reține următoarele:
1.În ceea ce privește excepția de procedură ce vizează anularea contestației pe motivul că aceasta nu ar satisface exigențele pre. La art. 82 și art. 112.pr.civ. se reține că nu s-a precizat suficient de clar care sunt motivele în temeiul căruia s-a declanșat acest mecanism procesual, Curtea are în vedere că din explicațiile furnizate de reprezentantul contestatorilor reiese că prin contestație se invocă ambele teze ale art. 318.pr.civ. C are deci în vedere caracterul limitativ al motivelor invocabile pe calea unei contestații în anulare speciale și din această perspectivă formal sunt încadrabile în dispozițiile art. 318.pr.civ. încât excepția de anulare nu se validează. Analiza pe fond acestora va valida contestația sub aspectul admisibilității motivelor, compatibilității acestora cu dreptul pertinent și apoi al temeiniciei acesteia.
2. Cu referire la contestația propriu-zisă Curtea reține că este neîntemeiată așa cum se va arăta în continuare.
În primul rând, contestatorii se plâng că decizia atacată ar conține o dezlegare ce survine unui rezultat al unei greșeli materiale pe considerentul că instanța de recurs nu a observat practica judiciară pertinentă în materie a altor instanțe judecătorești.
Așa cum rezultă din conținutul art. 318.pr.civ. prima ipoteză a acestui text legal vizează greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale nefiind posibil a se invoca și prin urmare a se remedia greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretarea a unor dispoziții legale.
Dacă am admite teza contrară ar însemna ca la adăpostul căii extraordinare de atac al contestației în anulare specială, cale de ataca prin excelență de retractare, să fie posibilă reformarea unei decizii irevocabile inatacabilă pe calea extraordinară aar ecursului. Altfel spus, am transforma o decizie inatacabilă pe calea de ataca specifică de reformare - recursul - într-o decizie susceptibilă de recurs dar printr-o formă disimulată a acestuia ceea ce evident nu este admisibil, recursul la recurs fiind de neconceput. Și este așa, deoarece aplicând aceasta ar însemna să surpăm eșafodajul principiului securității juridice noțiune ce face parte din procesul echitabil. (CEDO, cauza Brumărescu contra României, soluția în fond).
3. Cu referire la cel de-al doilea motiv al contestației în anulare specială, Curtea are în vedere că textul legal oferă contestatorului posibilitatea ca în prealabil să facă proba a două condiții specifice: instanța de recurs să fi omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare ori modificare și această omisiune să se fi produs din greșeală.
acestor condiții pentru a valida demersul contestatorului prin utilizarea acestui mecanism procesual acesta trebuie să facă și dovada interesului. Altfel spus, în ipoteza prevăzută de teza a II-a a rt. 318.pr.civ. numai recurentul poate introduce contestația în anulare, de vreme ce prin premisă este vorba despre o omisiune de a discuta un motiv de recurs.
Or, în speță intimații din recurs nu se pot plânge că instanța a omis să cerceteze un motiv de recurs, neavând un interes legitim și actual în acest sens.
Din această perspectivă contestația ce privește cel de-al doilea motiv se va respinge ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatori, -, -, - A, contestator, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ C, împotriva deciziei civile nr. 1896/2009 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -
GREFIER
- -
Red./
52 ex./30.10.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Radu Dusa, Monica Diaconescu
