Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 252/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.252
Ședința publică din data de 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtulINSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILORcu sediul în P,-, Județul P, împotriva sentinței nr. 1345 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în B, Cartier Bazar,. 4C, Județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-pârât Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor P și intimații-reclamanți, G,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău la data de 29 septembrie 2008 și înregistrată sub nr-, reclamanții, G, și G, au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor P și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții să plătească reclamanților suplimentul postului, în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,în procent de 25 % din salariul de bază, începând
cu data de 1 ianuarie 2004, până în prezent și în continuare, iar pentru reclamantul G începând cu data de 18 ianuarie 2008, până în prezent și în continuare, sumele cuvenite urmând să fie actualizate, pentru fiecare reclamant, în raport cu rata inflației, de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că, în fapt, deși prin art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a fost stabilit dreptul fiecărui funcționar public la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare, aceste drepturi nu le-au fost acordate de către pârâți. Pentru perioada 2004-2006 acordarea acestor drepturi a fost suspendată prin dispozițiile art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006. În aceste condiții, aceste drepturi tind să fie lipsite de conținut; îngrădirea acestor drepturi fiind contrară oricăror principii de drept.
Reclamanții au precizat că Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor P este de acord, în mod formal, cu acordarea acestor drepturi însă nu le poate acorda efectiv, decât în limita fondurilor primite de la ANPC, care are calitatea de ordonator principal de credite bugetare.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar practică judiciară în materie, dar și cererile adresate Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor P pentru acordarea acestor drepturi salariale.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că în conformitate cu prevederile art.3 pct.1 din Codul d e procedură civilă, curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
S-a solicitat admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a precizat că acordarea sporurilor constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, deși au fost prevăzute în Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, au fost suspendate în perioada 2004-2006.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 10 noiembrie 2008 reclamanții au formulat cerere de renunțare la judecată împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, urmând ca judecata să se desfășoare exclusiv în contradictoriu cu Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor
Prin sentința nr.1345/114.11.2008, Tribunalul Buzăua luat act că reclamanții au renunțat la judecată împotriva Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, Și G, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor P și a obligat pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor P să plătească fiecărui reclamant sumele reprezentând suplimentul postului, în procent de 25 % din salariul
de bază și sumele reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare,în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe pentru reclamanții, G, și și cu data de 18 ianuarie 2008 și până la data pronunțării prezentei sentințe pentru reclamantul G, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație, calculat de la data nașterii dreptului fiecărui reclamant și până la data plății efective.
A respins capătul de cerere privind plata acestor drepturi începând cu data pronunțării sentinței și în continuare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentul-pârât Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor P, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii, pe motiv că pentru perioada 01.01.2004-22.05.2004, drepturile solicitate erau prescrise și chiar dacă aceste drepturi au fost suspendate ca efect al Legii 164/2004, nimic nu împiedica pe reclamanți să solicite plata acestor drepturi, pentru perioada anterior suspendării. S-a mai arătat și faptul că recurenta este de acord cu plata respectivelor sume, dar începând cu data de 22.05.2004 și până la pronunțarea hotărârii.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate,
actelor și lucrărilor dosarului, raportat la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamanții sunt salariați ai Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor P și au calitatea de funcționari publici. Având această calitate, ei sunt salarizați conform prevederilor Legii nr.188/1999 cu modificările ulterioare, art. 31 prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din sariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG 92/2004 pentru anii 2004-2005, OG 2/2006, pentru anul 2006, OG 6/2007 pentru anii 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că, suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producere de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent, legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor.
În situația în care, aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca printr-un act normativ ulterior să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale neexistând până în prezent, urmând a fi statuate prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare, conform. 31 alin.3 din Legea funcționarului public.
În condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt suspendate prin actele
normative succesive precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, Curtea constată că în mod greșit, Tribunalul Buzăua obligat pârâtul la plata suplimentelor solicitate în cuantum de câtre 25% fiecare, creând, deci, norme de salarizare pe cale judecătorească, încălcând atribuțiile puterii legislative, precum și dispozițiile deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 820/2008, potrivit căreia instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art.147 alin.4 din Constituția României.
De asemenea, în mod greșit Tribunalul Buzăua apreciat că reclamanții sunt titularii unui drept de creanță ce poate fi considerat bun, în sensul art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, în condițiile în care cele două suplimente nu sunt reglementate de Legea funcționarului public, în sensul de modalitate de calcul și categorii de funcționari publici beneficiare, în lipsa unor astfel de reglementări, dreptul nu este determinat, nici determinabil.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod greșit, Tribunalul Buzăua concluzionat că reclamanții, funcționari publici în cadrul Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor P sunt îndreptățiți să beneficieze de suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% din salariul de bază, în condițiile în care aplicarea dispozițiilor legale, ce prevăd aceste suplimente, respectiv art. 31 lit. c și d sunt suspendate, iar Legea nr. 188/1999 sau alt act normativ ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu prevăd modalitățile concrete de cuantificare a acestor suplimente, este incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 pr. civilă, recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1,2,3 pr. civilă să fie admis, iar pe fond acțiunea reclamanților va fi respinsă ca neîntemeiată; pe de altă parte, Curtea va modifica doar în parte sentința de fond, menținând ca legală și temeinică dispoziția referitoare la renunțarea la judecată față de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, având în vedere manifestare de voință în acest sens a reclamanților exprimată în scris la data de 10.11.2008 în fața instanție de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR cu sediul în P,-, Județul P, împotriva sentinței nr. 1345 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în B, Cartier Bazar,. 4C, Județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că pe fond respinge acțiunea
ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind renunțarea la judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red.
Tehnored. DL
2 ex./24.02.2009
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
