Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 253/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.253
Ședința publică din data de 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții ,,, toți cu domiciliul ales în B,-, Județul și intervenienta domiciliată în B, -, nr. 1, Județul B, împotriva sentinței nr.1360 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiAGENȚIA NAȚIONALĂ DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂcu sediul în B, sector 3, nr. 17-19 șiOFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ A JUDEȚULUIcu sediul în B, -, nr. 1, Județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-reclamanți, -, -, intervenienta, intimata-pârâtă Agenția Națională de Consultanță Agricolă și intimatul-pârât Oficiul Județean de Consultanță Agricolă a Județului
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar cerere din partea intimatei-pârâtă Agenția Națională de Consultanță Agricolă privind judecarea cauzei în lipsă, și din partea recurenților și cereri privind lipsa de apărare, după care:
Curtea, față de cererile formulate de recurenții și privind lipsa de apărare, împrejurarea că la termenul din 26 ianuarie 2009 a fost amânată cauza pentru lipsă de apărare la cererile recurenților- reclamanții și, în temeiul art. 156 pr.civ. respinge cererile pentru lipsă de apărare ca netemeinice și nejustificate, apreciind că recurenții, de la data citării și până în prezent ar fi avut timp suficient să-și angajeze apărător.
Întrucât intimata - pârâtă Agenția Națională de Consultanță Agricolă a solicitat judecarea cauzei potrivit art.242 pr.civ. Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanții, -, -, au solicitat instanței, ca în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Consultanță Agricolă B și Oficiul Județean de Consultanță Agricolă B, să fie obligate pârâtele la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază de la 1.01.2004, sume actualizate la zi cu indicele de inflație, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții au calitatea de funcționari publici, însă nu au beneficiat de un drept legal și imperativ prevăzut de art. 29 devenit 31 din Legea nr.188/1999, respectiv acela de a primi un salariu care să cuprinsă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de bază, aceste drepturi au fost suspendate pentru anul 2005 prin OUG nr.92/2004, iar pentru anul 2006 prin OUG nr.2/2006, suspendarea nemaifiind menținută pentru anii 2007 și 2008, iar măsura suspendării drepturilor solicitate contravine dispozițiilor art. 18, 38 și 39 alin.1 lit a și d din Codul muncii, precum și prevederilor art. 38 alin.2 și 53 alin.1 din Constituția României.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de 14.11.2008 numita a solicitat obligarea pârâtelor la plata celor două drepturi salariale în aceleași procente de câte 25 % din salariul de bază pentru perioada 1.01.2004 - 1.07.2005, actualizate la zi cu indicele de inflație, întrucât, în perioada respectivă a avut calitatea de funcționar public în cadrul
Pârâta Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât această calitate o are Consiliul Județean B, care este ordonator secundar de credite, excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2004 - septembrie 2005, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât, până în prezent, nu au fost emise prevederi legale, instrucțiuni sau norme metodologice în aplicarea art. 31 din Legea nr.188/1999, în sensul precizării cuantumului celor două suplimente.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr.1360 din 20.11.2008, prin care a respins cele trei excepții invocate de B, precum și acțiunea formulată de reclamanți, în mod similar fiind soluționată și cererea de intervenție în interes propriu promovată de.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004 este neîntemeiată, întrucât reclamanții au efectuat această procedură, solicitând acordarea drepturilor salariale prin adresa nr.889 din 30.05.2008, excepția lipsei calității procesuale pasive a este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât, unica sursă de finanțare a cheltuielilor necesare centrelor de consultanță agricolă este bugetul de stat și nu bugetul local, iar excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2004 - septembrie 2005 se impune a fi respinsă, deoarece drepturile solicitate de reclamanți au fost succesiv suspendate, iar, în condițiile suspendării dreptului, nu a fost împlinit termenul de prescripție.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Buzăua reținut că, potrivit art. 31 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, cele două suplimente sunt enumerate de lit. c și d al acestui text de lege, aceste dispoziții au fost suspendate pentru perioada 2004-2006 prin acte normative succesive, respectiv OUG nr.92/2004, Legea nr.76/2005, OG nr.2/2006 și Legea nr.417/2006, însă legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către administrație, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a acesteia, cele două sporuri nu pot fi acordate, instanța neavând puterea juridică de a determina întinderea drepturilor salariale, întrucât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat consacrat de art. 1 alin.4 din Constituția României.
Hotărârea instanței de fond a fost recurată de către reclamanți și intervenientă solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond, admiterea acțiunii și obligarea celor două pârâte intimate la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu 1.01.2004 până la plata efectivă, actualizată cu indicele de inflație.
În motivarea recursului, s-a arătat că recurenții sunt funcționari publici, activitatea lor este guvernată de Legea nr.188/1999, însă nu au beneficiat de un drept legal și imperativ, respectiv acela de a primi un salariu care să cuprindă toate componentele enumerate de art. 31 din Legea privind Statutul funcționarilor publici, în condițiile în care drepturile enumerate la lit.c și d au fost suspendate prin art. 44 din OUG nr.92/2004, pentru anul 2005 și art. 48 din OUG nr.2/2006 pentru anul 2006, suspendarea nemaifiind menținută pentru anul 2007 și 2008, din examinarea textelor de lege de suspendare rezultând că s-au încălcat drepturile constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, iar măsura suspendării nu echivalează cu înlăturarea drepturilor, cele două suplimente nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare.
S-a mai susținut de recurenți că Legea nr.188/1999 se completează cu Codul muncii, iar dispozițiile acestuia, respectiv art. 18, 38 și 39 alin.1 lit.a și d prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, limitarea acestora este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitatea de șanse și tratament, suspendarea dreptului la cele după suplimente pentru perioada 01.01.2004 - 01.01.2007 nu s-a realizat, fiind lovită de nulitate, înfăptuindu-se numai suspendarea obligației corelative, ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește să își execute obligația în mod voluntar, fiind respectate și dispozițiile art. 41 alin.2 din Constituția României.
Au mai învederat instanței recurenții că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare constituie un drept de creanță cert, lichid și exigibil, fiind bun în sensul acestui protocol, astfel că, în mod eronat și nelegal, instanța de fond a respins acțiunea funcționarilor publici.
Prin întâmpinarea depusă la 26.01.2009, intimata pârâtă Bas olicitat respingerea căii de atac, întrucât, până în prezent, nu au fost emise prevederi legale, instrucțiuni sau norme metodologice în aplicarea art. 31 din Legea nr.188/1999, astfel că cele două suplimente nu pot fi acordate funcționarilor publici (fila 72 și 73).
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulat, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei B, iar intervenienta a avut o astfel de calitate în perioada 01.01.2004 - 01.07.2005, salarizarea recurenților este reglementată de Legea nr.188/1999, cu modificările ulterioare, art. 31 prevede că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG nr.92/2004 pentru anii 2004-2005, OG nr.2/2006 pentru anul 2006, OG nr. 6/2007 pentru anul 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că, suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent, legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor, cum corect a concluzionat și prima instanță.
În situația în care aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca printr-un act normativ ulterior, să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale nu există până în prezent, urmând a fi stabilite prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare conform art. 31 alin.3 din Legea nr.188/1999.
Astfel, în condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt suspendate prin actele normative precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, în mod corect, Tribunalul Buzăua respins acțiunea recurenților, întrucât, pe cale judecătorească, nu se pot crea norme de salarizare, printr-o astfel de modalitate s-ar încălca atribuțiile puterii legislative, contravenindu-se principiului separării puterilor în stat consacrat de Constituția României, precum și deciziilor Curții Constituționale nr.818 și 820 /2008, potrivit cărora, instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art. 147 alin.4 din Constituția României.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia, prin suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 lit.c și d din Legea funcționarilor publici, s-au încălcat dispozițiile constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, îngrădindu-se aceste drepturi, fără însă a fi înlăturate sau anulate, Curtea constată nu este întemeiat, în condițiile în care, din 2004 și până în prezent, prevederile legale în discuție au fost suspendate, iar până în prezent nu s-a emis un act normativ prin care să se stabilească în concret modalitatea de cuantificare a celor două suplimente, o astfel de atribuție revenind puterii legislative și nu celei judecătorești.
Nici motivul de recurs potrivit căruia au fost încălcate dispozițiile art. 18, 38 și 39 alin.1 lit.a și d din Codul muncii, limitarea drepturilor la cele două suplimente fiind lovită de nulitate, Curtea constată că nu este fondat, întrucât Legea privind statutul funcționarului public se completează cu dispozițiile Legii nr.53/2003 în ceea ce privește aspecte necuprinse în legea specială, ori, în cauză, salarizarea funcționarilor publici este reglementată de Legea nr.188/1999, în acest act normativ, respectiv art. 31, sunt prevăzute componentele salariului funcționarului public, iar cele două suplimente enumerate de lit. c și d nu pot fi acordate în lipsa unui act normativ prin care să fie reglementat cuantumul, categoriile de funcționari beneficiari, o astfel de atribuție nu a fost lăsată la latitudinea angajatorului prin legea specială.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs potrivit căruia recurenții sunt titularii unui drept de creanță, ce poate fi considerat bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO, întrucât cele două suplimente nu sunt reglementate prin Legea funcționarului public, sau printr-un act normativ ulterior, în sensul de modalitate de calcul, categorii de funcționari publici beneficiare, în lipsa unor astfel de reglementări, dreptul nu este determinat, nici determinabil și nu se încadrează în dispozițiile legale precizate.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Buzăua concluzionat că cele două suplimente prevăzute de art. 31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 nu pot fi acordate reclamanților și intervenientei, întrucât întinderea lor nu este determinată, iar instanța nu se poate substitui altei puteri din stat, decât prin încălcarea principiului separației puterilor, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții,,, toți cu domiciliul ales în B,-, Județul și intervenienta domiciliată în B, -, nr. 1, Județul B, împotriva sentinței nr.1360 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiAGENȚIA NAȚIONALĂ DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂcu sediul în B, sector 3, nr. 17-19 șiOFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ A JUDEȚULUIcu sediul în B, -, nr. 1, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.02.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
