Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 256/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia civilă nr. 256/2008
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de recurenții-pârâțiDirecția de Muncă și Protecție Socială NșiMinisterul Muncii, Familiei și Egalității de Șanseîmpotriva sentinței civile nr. 266/CA din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, consilier juridic, iar pentru recurenta-pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială N, consilier juridic -, lipsă fiind aceleași părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Consilier juridic pentru recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței tribunalului, iar pe fond respingerea acțiunii. Cu privire la recursul declarat de cealaltă pârâtă este de acord cu admiterea acestuia.
Reprezentanta Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse solicită admiterea recursului declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială N.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 266/CA/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - au fost respinse excepțiile necompetenței materiale a instanței, a prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, fiind obligată pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială N să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pentru anii 2001-2003, corespunzător perioadei cât aceștia au avut calitatea de funcționari publici la instituția pârâtă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății. Totodată a fost obligată pârâta Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în calitate de ordonator principal de credite, să dispună toate măsurile ce se impunpentru asigurarea în bugetul Direcției de Muncă și Protecție Socială Nac reditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț în soluționarea cauzei este nefondată și a fost respinsă. Pretențiile solicitate de reclamanți își au temeiul în prevederile Legii nr. 188/1999 republicată, iar în conformitate cu art. 91 din actul normativ susmenționat "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altei instanțe".Competența materială instanței de contencios administrativ este dată deci de calitatea reclamanților. În aceste condiții, litigiile privind funcționarii public se soluționează de instanța de contencios administrativ. Totodată, având în vedere că raporturile de serviciu ale reclamanților se desfășoară cu Direcția de Muncă și Protecția Socială N, competența de soluționare cauzei revine Tribunalului Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse. Pentru realizarea drepturilor salariale reclamanților este necesar ca pârâtul în calitatea sa de ordonator principal de credite, să dispună toate măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetul său și al Direcției de Muncă și Protecția Socială Nac reditelor bugetare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001-2003, instanța a respins- În cauză drepturile bănești solicitate aferente anilor 2001-2003 au fost suspendate succesiv prin acte normative și anume: art.3(l) din OUG nr.33/26.02.2001 până la data de 1.01.2002, suspendare menținută ulterior prin legile bugetului de stat, respectiv art.l2(4) din Legea nr.743/2001, art.10(3) din Legea nr.631/2002, art.9(7) din Legea nr.507/2003 și art.8(7) din Legea nr.511/2004 și art.5(5) din Legea nr.379/2005.
Potrivit dispozițiilor art.13 lit. a din Decretul nr. 167/1958 "cursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere". După încetarea suspendării, prescripția își reia cursul socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare. Ultimul act normativ care a dispus suspendarea drepturilor funcționarilor publici la prima de vacanță este Legea nr.379/2005, iar această suspendare este limitată până la data de 31.12.2006.
Prin Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 nu s-a prevăzut suspendarea dispozițiilor art.34(2) din Legea nr. 188/1999 republicată, astfel că începând cu 1.01.2007 când dreptul invocat a devenit actual, prescripția își continuă cursul.In consecință, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Muncii, Familiei și egalității de Șanse este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată pentru următoarele motive:
Legea nr.188/1999 republicată, prin art.34 alin.2 (art.33 alin.2 reglementarea inițială) a prevăzut în favoarea funcționarilor publici dreptul la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu.
Începând cu anul 2001 acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3(l) din G nr.33/26.02.2001 până la data de 101.2002, suspendare menținută ulterior prin legile bugetului de stat, respectiv art. 12(4) din Legea nr.743/2001, art. 10(3) din Legea nr.631/2002, art.9(7) din Legea nr.507/2003, art.8(7) din Legea nr.511/2004 și art.5(5) din Legea nr.379/2005.
Constituția României consacră faptul că salariații au dreptul la protecție socială a muncii. Fiind un drept câștigat, acesta nu mai poate fi îngrădit, restrâns, decât în situațiile limitativ prevăzute de art.53 din Constituție. Suspendarea dreptului la acordarea primei de vacanță nu este motivată de nici una din situațiile enumerate de art.53.
Deoarece prin art.5(5) din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 suspendarea drepturilor la prima de concediu este limitată până la data de 31.12.2006, iar prin Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 legiuitorul nu a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor art.34(2) din Legea nr. 188/1999 republicată, instanța constată că începând cu data de 01.01.2007 prevederile referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă produc efecte juridice.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei Direcției de Muncă și Protecția Socială N la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2001-2003, corespunzător perioadei cât reclamanții au avut calitate de funcționar public la instituția pârâtă, sumele cuvenite urmând a fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Direcția de Muncă și Protecție Socială N și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială N susținut că drepturile prevăzute de art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare au fost suspendate începând cu anul 2001, fiind în aceste condiții în imposibilitatea achitării primelor de vacanță fără a putea fi reținută vreo culpă.
În motivarea recursului, pârâta Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepțiile necompetenței materiale a instanței și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse având în vedere dispozițiile art. 3 alin.1 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, a fost invocată aplicarea greșită a legii, ținând seama că acordarea primei de vacanță funcționarilor publici a fost suspendată în anii 2001-2006. Totodată a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiunea privind obligarea pârâtelor la plata primei de concediu aferentă anilor 2001-2003.
Legal citați, intimații-reclamanți nu au fost reprezentați în fața instanței și nu au formulat cereri în cauză.
Examinând recursurile promovate pentru motivele arătate, precum și din oficiu, în condițiile art. 304, 304 Cod procedură civilă, instanța le apreciază ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Învestirea primei instanțe a fost în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. d Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că obligația de plată a drepturilor reprezentând prima de vacanță revenea autorității, cu personalitate juridică, în cadrul căreia funcționarul public își desfășoară activitatea, pe baza proiectului de buget și execuții bugetare aprobate, potrivit dispozițiilor art. 25 din nr.HG 381/2007 raportate la cele ale pct. A I 5 din anexa 2 nr.HG 381/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse coroborate cu prevederile art. 20 alin.4, art. 21 alin. 1,2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Având în vedere că obligația stabilită în sarcina Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse avea caracter accesoriu celei privind plata primei de vacanță, stabilite în sarcina Direcției de Muncă și Protecție Socială N, precum și dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă, competența materială de soluționare a cauzei revenea Tribunalului Neamț, care în mod corect a respins excepția necompetenței materiale a instanței.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, pentru perioada 2001 - 2003, exercițiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat prin art. 3 din OUG33/2001 care, chiar dacă termenul prevăzut prin acest act normativ a fost prelungit prin legi temporare, se constituie ca o suspendare unică ce a început cu 02 martie 2001 când a intrat în vigoare OUG33/2001 și s- finalizat la 31 decembrie 2003 prin dispozițiile de prelungire a termenuluiprevăzut în art. 3 din OUG33/2001 prin art. 10 alin. 3 din Legea 631/2002. Așadar, pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003.
Cum termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la 31 decembrie 2006, promovarea acțiunii de către reclamant la 6 septembrie 2007 nu s-a realizat în interiorul termenului legal.
Așa cum s-a arătat, suspendarea exercitării dreptului la primă de concediu s-a realizat pentru perioada 2001 - 2003 prin OUG33/2001, iar pentru anii 2004, 2005 și 2006 prin legi temporare.
Așadar, în speță, plecând de la susținerea recurentei, există patru cauze de suspendare, respectiv suspendarea prin OUG33/2001 cu modificările ulterioare prin Legile 743/2001 și 631/2002, suspendarea prin legea bugetului 507/2003 (pentru anul 2004), cea dispusă prin Legea 511/2004 (pentru anul 2005) și cea în baza Legii nr. 379/2005(pentru anul 2006).
Dacă prin Legile 743/2001 și 631/2002 s-a dispus prelungirea suspendării dispusă prin OUG33/2001, prin Legile 507/2003, 511/2004 și 379/2005 s-a dispus că aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004, 31 decembrie 2005, respectiv 31 decembrie 2006.
Potrivit art. 59 al. 2 din Legea 24/2000 republicată dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pentru perioada la care se referă, iar potrivit art. 66 din același act normativ, prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirare termenului.
Față de aceste dispoziții legale, interpretând succesiunea în timp a legilor care au reglementat exercițiul dreptului la prima de concediu, rezultă că dispozițiile cu caracter temporar din OUG33/2001 au fost prelungite succesiv prin Legile 743/2001 și 631/2002, iar legile ulterioare (Legea 507/2003, Legea 511/2004, Legea 379/2005) nu cuprind dispoziții de prelungire a acestora. Așadar dreptul la prima de concediu pentru anii 2001 - 2003 putut fi valorificat începând cu 01 ianuarie 2004.
Legea 507/2003 a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, pentru această perioadă dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2005, pentru anul 2005 dreptul la prima de concediu s-a suspendat prin Legea 511/2004 până la 31 decembrie 2005, dreptul la acțiune născându-se la 01 ianuarie 2006, iar pentru anul 2006 dreptul la prima de concediu s-a suspendat prin Legea 379/2005 până la 31 decembrie 2006. Cum ultimele legi nu au dispus prelungirile suspendărilor anterioare conform art. 66 din Legea 24/2000 rezultă că fiecare din ele a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, independent și pentru anul în care dispozițiile respective erau aplicabile.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1,3 raportat la cele ale art. 304 pct.9, 304 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Admite recursurile contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ N ți MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE B,împotriva sentinței civile nr. 266/CA din 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,27 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /
red.
3 ex. 04 aprilie 2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
