Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 256/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.256/CA
Ședința publică din 22 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți, -, R, SI prin NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI - GRUPA SINDICALĂ DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ- cu sediul în B,-, sector 1 și sediul procesual ales în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ C (ACTUAL DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ) - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.42/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic -, pentru recurenta-reclamantă, în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; totodată, mai învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic -, pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului, pentru motivele precizate și dezvoltate în cererea de recurs. Depune practică judiciară.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr-, reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, Grupa Sindicala Direcția de munca si Sociala Constanta, în numele membrilor de sindicat, in contradictoriu cu parata Direcția de Munca si Sociala Constanta, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform dispozițiilor art.31 alin.1 lit.c și d din nr.188/1999, republicată, începând cu data de 01.01.2004 pana in prezent, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății, precum si in continuare.
Reclamanții susțin că au calitatea de funcționari publici în cadrul autorității pârâte, fosta Directie de Munca si Protectie Sociala Constanta. Prin adresa nr.22968/27.06.2008 au solicitat paratei acordarea sumelor de bani aferente suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, insa raspunsul primit a fost unul negativ.
Se mai sustine ca prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din nr.188/1999 rep. au fost suspendate succesiv până la data de 31.12.2006 prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006.
Reclamantii arată că suspendarea acestor drepturi contravine disp.art.18, 38 și 39 alin.1 lit.d din Codul Muncii și ca suspendarea s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept a fost nu doar restrâns, ci îngrădit, fiind atinsă însăși esența dreptului.
Reclamantii invocă prevederile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, susținând că dreptul acestora la sporurile salariale solicitate este un "bun", în sensul art.1 din Protocol.
Se invoca și practica judiciară a Tribunalului Suceava, Tribunalului C-S si a Tribunalului Dolj, în aceeași materie.
In drept au fost invocate disp.art.28 alin.2 din nr.54/2993, art.31 alin.1, art.117 din nr.188/1999 rep. art.44 din OUG nr.92/2004, art.48 din OG nr.2/2006, art.18, 38, 39, 40 alin.2 lit.c din nr.53/2004, art.15 alin.2, 16, 41 si 53 din Constitutia Romaniei, art.1 din Protocolul Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, art.37 alin.3 din OG nr.6/2007.
Pârâta, legal citata, a formulat intimpinare prin care solicitat instantei a lua act ca, în raport de dispozițiile legale care au suspendat plata sporurilor, a acționat conform acestor dispoziții. S-a mai sustinut ca in bugetul paratei nu au fost prevazute sume pentru acordarea suplimentelor salariale solicitate de catre reclamanti, iar cuantumul acestora nu este precizat in actele normative invocate in cauza.
La temenul de judecata din data de 13.01.2009 a fost precizat cadrul procesual activ-fila 38, in cauza avand calitatea dee reclamanti numitii-, -, R, si.
Prin sentința civilă nr. 42/2009 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Au fost avute în vedere următoarele argumente:
Reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul Directiei de Munca si Sociala Constanta, calitate in care s-a sustinut că au dreptul la plata unui procent de 25% din salariul de bază, cu titlu de supliment al postului, și la un procent identic, reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999, republicată și modificată prin Legea nr.161/2003.
Art.31 alin.(1) lit.c) și d) din nr.188/1999, în forma legii astfel cum a fost republicată în anul 2007, prevede ca: " Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Prin alineatul 3 al aceluiași text normativ se dispune ca: "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin nr.417/2006.
Conform Legii nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, "Art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."
Prin rt. 3 din nr.OG6/2007-privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, se prevede ca: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 (actual 31) din nr.188/1999, text introdus prin nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici. Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza câr și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din nr.188/1999.
În condițiile în care, pana in prezent, nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dacă s-ar accepta ipoteza contrară, în sensul că instanța ar putea cuantifica sporurile menționate, aceasta ar echivala cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, prevăzut de art.1 al. 4 din Constituția României.
Astfel, pana in prezent, in cazul suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Mai mult decat atat, Statului functionarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor salariale solicitate, procentul de 25% indicat de catre reclamanti in petitul actiunii promovate fiind arbitrar si fara sustinere legala. Aceste considerente conduc la concluzia ca Statutul functionarilor publici, prin art.31 alin.1 stabileste cadrul general al salarizarii functionarilor publici, urmand ca determinarea concreta a drepturilor salariale sa fie stabilita ulterior. In aceasta situatie, reclamantii sunt in imposibilitatea de a realiza prin intermendiul instantei de judecata o creanta salariala al carei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil. Recunosterea vocatiei generale la acordarea drepturilor salariale solicitate de catre reclamanti ar lipsi hotararea judecatoreasca de scopul final al acesteia-punerea in executare.
Nu au putut fi retinute in cauza sustinerile reclamantilor privind faptul ca drepturile solicitate constituie un "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care, Instanta Europeana a decis in jurisprudenta sa, ca atat timp cat actiunile reclamantilor se afla "pendinte" pe rolul instantelor interne, acestea nu fac sa se niciun drept de creanta, ci numai eventualitatea dobandirii unei asemenea creante. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu ca "o creanta nu poate fi considerata "bun" in sensul art.1 din Protocolul nr.1, decat daca ea a fost constatata sau stabilita printr-o decizie judiciara trecuta in puterea lucrului judecat."-(decizia din 18.10.2002, - si altii contra Spaniei).
Prin urmare, creanta invocata de catre reclamanti, nefiind constatata printr-o hotarare irevocabila, nu beneficiaza de protectia art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamanți reprezentați de sindicat.
Prin motivele de recurs se arată că tocmai art. 31 alin. 1 lit. c și d din legea nr. 188/1999 reprezintă baza legală pentru acordarea sporurilor. Deși aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată până la 01.01.2007 prin legile ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, aceste acte normative nu au făcut nici o referire la desființarea dreptului.
Cum cele două sporuri sunt componente ale salariului de bază, se plătesc înaintea altor obligații și nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Recurenții mai arată că nu le poate fi imputată lipsa unei reglementări exprese cu privire la cuantumul celor două sporuri, iar prin neacordarea lor s-ar crea o discriminare în raport cu funcționarii publici care au câștigat aceste drepturi prin intermediul instanțelor judecătorești.
În drept se invocă art. 28 alin. 2 din legea nr. 54/2003, dispozițiile codului d e procedură civilă în materia recursului, art. 31 alin. 1 lit. c) și d), art. 117 din legea nr. 188/1999, art. 44 din OUG nr. 92/2004, art. 48 din OG nr. 2/2006, art. 18,38,39 și 40 alin. 2 lit. c) din legea nr. 53/2003, art. 15 alin. 2, art. 16, 41 și 53 din Constituția României, art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 37 alin. 3 din OG nr. 6/2007.
Cererea de recurs este însoțită de practică judiciară.
Intimata depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, art.31 alin. 1 lit. c) și d) din legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, prevede că "uncționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
3 al aceluiași articol prevede că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În forma sa inițială, legea nr. 188/1999 prevedea la art. 29 că "pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații". Prin legea nr. 161/2003 s-a adus o modificare art. 29, acesta prevăzând că "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, a fost suspendată.
Prin art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, începând cu data de 23 ianuarie 2006, fost suspendată aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006.
Art. 29 alin. 1 lit d) a fost modificat prin legea nr. 251/2006, funcționarii publici având dreptul la un salariu care să includă "suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Art. 13 din legea nr. 251/2006 prevede următoarele:" Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilorart. 29,56,57,58^1și aleart. 60^1alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".Întrucât textul nu face referire la dispoziția cu care a fost modificat textul art. 29 ci face referire la art. 29 în integralitatea sa, cu specificația expresă că acest text este cel din legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare și completările aduse prin legea nr. 251/2006, concluzia este aceea că legiuitorul a dorit ca acest text integral să intre în vigoare la 01.01.2007.S-a stabilit astfel că un text inițial inaplicabil datorită suspendărilor succesive, să fie desființat în totalitate pentru perioada anterioară datei de 01.01.2007. Ca urmare a republicării legii nr. 188/1999, art. 29 din lege a devenit art. 31.
Prin decizia nr. 185/12.02.2009 a Curții Constituționale, publicată în monitorul Oficial nr. 187/25.03.2009, s-a constatat neconstituționalitatea art. XIII din legea nr. 251/2006 care prevedea intrarea în vigoare la 01.01.2007 a prevederilor art. 29 din legea 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin legea nr. 251/2006.
În consecință, suspendarea succesivă intervenită a încetat la 01.01.2007, dreptul la acțiune născându-se la această dată, fără să fie afectată existența dreptului pentru perioada supusă suspendării.
Însă, cu privire la aplicabilitatea dreptului pentru toată perioada vizată, instanța constată următoarele:
Din analiza textului art. 31 din legea nr. 188/1999 rezultă că, dacă în ceea ce privește sporul de vechime în muncă există norme care stabilesc procentul său raportat la vechimea efectivă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt identificate nici în lege și nici într-un alt act normativ. Este de remarcat că legiuitorul nu a dorit ca acestea să reprezinte sporuri la salariul de bază (vezi litera baa rt. 31 care folosește expres termenul "spor") reglementându-le ca " suplimente", ceea ce duce la concluzia că reprezintă o sumă fixă (și nu un procent din salariul de bază) care se poate acorda în funcție de postul ocupat și treapta de salarizare. Atâta timp cât nu s-a stabilit care sunt posturile pentru care se acordă acest supliment și cuantumul lui precum și cuantumul suplimentului pentru fiecare treaptă de salarizare, dreptul este doar unul virtual, fără aplicabilitate practică, nefiind doar o problemă de executare.Stabilirea cuantumului suplimentelor de către reclamanți la un procent de 25% din salariul de bază este aleatorie, fără nici o bază legală. Instanța nu se poate substitui legiuitorului pentru a acorda aceste suplimente, o hotărâre judecătorească generală nefăcând altceva decât să constate existența dreptului care de altfel nu este contestată nici de către pârâtă. Nimic nu împiedică însă pe recurenți să solicite suplimentele prevăzute de lege de îndată ce vor fi cunoscute, funcționarii publici neputând fi lipsiți de un drept prevăzut de lege, așa cum se susține și prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți, -, R, SI prin NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI - GRUPA SINDICALĂ DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ- cu sediul în B,-, sector 1 și sediul procesual ales în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ C (ACTUAL DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ) - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.42/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-Gr.
2ex./25.06.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu, Revi Moga
