Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 257/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--07.02.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 257
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S,împotriva Sentinței Civile nr. 236 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,față de lipsa părților și de faptul că în temeiul prevederilor art. 242 pct.2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.236 din data de 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale de Stat C-S,
A fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale de Stat C-S la calcularea primelor de vacanță și plata acestora către reclamant, pe perioada 2001-2004, în funcție de timpul lucrat, în cuantumul prevăzut de salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și actualizate în funcție de rata inflației, până la data executării efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C- sub nr.1810/115/15.05.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B, Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale de Stat C-S, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se oblige pârâtele la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță neacordate pe perioada 1.04.2001-18.05.2004, actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data scadenței fiecărei prime și până la data executării efective a hotărârii.
Acțiunea se întemeiază pe baza Legii nr. 188/1999, Legea nr. 53/2003 și Constituția României.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond faptul că nu are raporturi de muncă cu reclamantul.
Prin precizarea de acțiune din data de 30.08.2007, reclamantul, arată că renunță la acțiune, față de această pârâtă, fapt consemnat de către instanță prin încheierea de ședință din data de 07.09.2007.
Reclamantul mai arată că, își menține pretențiile numai față de pârâta nr. 3.
Aceasta, sub denumirea de Casa Județeană de Pensii C-S,prin întâmpinare, solicită respingerea acțiunii pe excepțiile lipsei calității procesuale pasive și prescripția acțiunii.
Din examinarea legislației aplicabile, instanța constată următoarele:
În conformitate cu art. 34 alin. 2 ( anterior republicării art.33 alin.2 ) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial nr. 251/22.03.2004, cu modificările ulterioare, " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat."
Invocarea prevederilor Legii nr. 188/1999, cu modificările ulterioare de către reclamanții este corectă și legală.
Aplicarea legii a fost suspendată prin OUG nr. 33/2001 pe o perioadă incertă, s-a referit și la alte categorii de salariați bugetari însă nu a fost abrogată ci dimpotrivă s-a menținut și chiar modificat.
Suspendarea aplicării legii s-a prelungit succesiv prin legile bugetului de stat nr. 743/2001, 631/2002, 507/2003 și 511/2004.
Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant cu respingerea excepțiilor de neconstituționalitate invocate în mai multe dosare, fie ca inadmisibile, fie ca neîntemeiate, însă toate motivate tot pe excepții.
Este indubitabil că legile anuale ale bugetului de stat au caracter temporar și aveau aplicabilitate numai în perioada 1.01 - 31.12 anului următor emiterii.
Prin aceste acte normative nu s-a anulat sau interzis dreptul acordat ci doar s-a suspendat temporar sau s-a prelungit suspendarea acordării.
În aceste situații, prescripția extinctivă nu a intervenit ca sancțiune juridică, ci doar s-a suspendat în fiecare an, cu consecința menținerii dreptului material la acțiune.
Instanța noastră supremă, în actuala organizare judecătorească, a statuat, cu valoare de principiu, că dreptul la concediul anual de odihnă al salariaților bugetari are două componente. Prima, se referă la dreptul material al salariatului de a efectua concediul de odihnă în natură așa cum s-a aprobat și se suspendă obligația de a fi prezent la serviciu.
A doua componență este de natură patrimonială și conține îndemnizația de concediu care se plătește în funcție de numărul de zile de concediu dintr-o lună calendaristică. Se putea plăti și anticipat, ca avans. Prima de concediu ( sau de vacanță) este tot un drept patrimonial accesoriu concediului de odihnă, devine scadentă la efectuarea în natură a întregului concediu de odihnă cuvenit anual și se impozitează separat.
Aceste drepturi salariale nu sunt stabilite prin contracte colective sau individuale de muncă, ci prin lege și nu pot constitui obiectul unor negocieri.
Față de aceste considerente,în baza Legii nr. 188/1999, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, numai față de pârâta 3 și a fost obligată la calcularea primelor de vacanță și plata acestora, pe perioada 2001-2004, în funcție de timpul lucrat,în cuantumul prevăzut de salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și actualizate în funcție de rata inflației, până la data executării efective.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C- prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea/casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond să se respingă în totalitate acțiunea formulată împotriva Casei de Pensii C-
În motivare se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, invocând dispozițiile art.304 punctul 9, raportat la dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă.
Se arată că hotărârea recurată este nelegală întrucât instanța de fond a respins în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale invocată de Casa Județeană de Pensii C-S care avea potrivit G nr.258/2001 atribuțiile de ordonator secundar de credite și terțiar de credite, în timp ce Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Familiei și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, aveau în anul 2001 atribuții de ordonatori principali de credite.
Pe fondul cauzei, hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii,respectiv art. 33 alin.(2) devenit art.34 alin.(2) devenit art. 35 alin,(2) din legea nr. 188/1999, republicată.
Mai arată că instanța de fond,nu a observat că legile bugetului de stat pentru anii 2001-2006 au fost adoptate și promulgate potrivit prevederilor Constituției României, iar aplicarea lor este obligatorie inclusiv funcționarilor publici, în speță intimatului.
De asemenea, instanța de fond nu a arătat dacă reclamantul a depus sau nu la dosar dovada perioadei în care a lucrat la Casa Județeană de Pensii C- În plus, cererea intimatului este rămasă fără obiect față de dispozițiile G nr.146/2007, care prevede la art. 2 alin.(1) că primele de concediu se acordă în 3 tranșe.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 -316 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond,prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin 2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârât la plata primei de concediu pe perioada 2001-2003.
Prima instanță în mod corect a respins excepția invocată de pârâtă, privind prescripția dreptului la acțiune,având în vedere, că acest drept s-a născut la data de 31 decembrie 2006,când a încetat ultima cauză se suspendare, a acordării acestor drepturi,perioadă în care cursul prescripției a dreptului la acțiune a fost întrerupt.
Referitor la cea dea doua critică din motivul de recurs, în sensul că reclamantul nu are dreptul la prima de concediu, instanța constată de asemenea că este neîntemeiată, având în vedere că potrivit art.34 alin. 2 din legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată, se prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din lua anterioară plecării în concediu care se impozitează separat. Or,aplicarea acestei dispoziții legale a fost suspendată succesiv până la data de 31 decembrie 2006 prin legile anuale de aplicare a bugetului de stat astfel că acțiunea reclamantului este întemeiată și a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Rezultă din cele de mai sus că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prev. de art. 312 pct. 1 din Codul d e procedură civilă,instanța va respinge recursul ca nefundat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S,împotriva Sentinței Civile nr. 236 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul C-S - judecător,
Red..03.2008
Tehnored 01.04.2008- 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barbă, Răzvan
