Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 259/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 259/ Dosar nr-
Ședința publică din 15 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Siviu
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții și și pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Inspectoratul de Poliție al Județului împotriva sentinței civile nr. 4124/C din 11decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 08 aprilie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 15 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.4124/C/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată prin întâmpinare; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților cu privire la pretențiile salariale anterioare datei de 14.06.2004 invocată prin întâmpinările formulate de pârâții și; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliției Județean B, Ministerul Finanțelor reprezentat prin
Au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție Județean B să le plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 14.06.2004-31.03.2006, sumele de bani datorate urmând a fi actualizate cu indicele de inflație calculat lunar, de la data scadenței fiecărei sume până la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
A obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean B să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților în sensul acordării sporului de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 14.06.2004-31.03.2006.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții nu au raporturi juridice cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, acesta neavând calitate de angajator și nici de ordonator principal de credite în raport cu Inspectoratul de Poliție Județean B în calitate de ordonator secundar de credite, motiv pentru care instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la acest petit.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor având în vedere că acest pârât gestionează bugetul de stat și în consecință, îi revine obligația să asigure Ministerului Administrației și Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale cuvenite personalului din structurile subordonate.
Instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 14.06.2004 având în vedre prevederile art. 166 din Codul Muncii care prevede un termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunile având ca obiect drepturi salariale.
Faptul că reclamanții au luat cunoștință de drepturile salariale care li se cuvin la data intrării în vigoare a legii nr. 364/2004 când au constatat că au atribuții similare cu cele ale ofițerilor de poliție detașați la nu are relevanță atâta vreme cât își întemeiază acțiunea pe un act normativ intrat în vigoare în anul 2000, respectiv nr.OG 137/2000 și în consecință, termenul de prescripție a acțiunii a început să curgă pentru reclamanți odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 43/2002 prin care s-a prevăzut sporul de 30%.
În consecință, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților pentru perioada 14.06.2004-31.03.2006 urmând a obliga pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție Județean B să le plătească reclamanților sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada menționată, sumele cuvenite urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății, pârâții urmând a fi obligați să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților.
Totodată, a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale menționate, cuvenite reclamanților.
Soluția de admitere a acțiunii a avut în vedere faptul că reclamanții au îndeplinit pe perioada solicitată atribuții identice cu ofițerii de poliție judiciară detașați la, fiindu-le aplicabile aceleași reguli conform art.8 alin.3 din Legea nr.364/2004 și art. 219 alin.1 teza a-II-a din Codul d e procedură penală, iar faptul că au atribuții procesuale decizionale suplimentare prin aceea că dispun începerea urmăririi penale care echivalează cu începerea procesului penal constituie un argument suplimentar în acest sens, care este în acord cu scopul legii, de a asigura incoruptibilitatea prin drepturi salariale suplimentare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și și pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de poliție al Județului
Recurenții și au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul acordării drepturilor salariale de la data de 1.09.2002 și menținerea restului dispozițiilor hotărârii.
În motivare recurenții au arătat că au luat la cunoștință de faptul că sunt îndreptățiți la aceste sporuri salariale prin nr.OUG43/2002 în favoarea ofițerilor de poliție judiciară detașați la la data intrării în vigoare a Legii nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, respectiv la 15 septembrie 2004. La acea dată au fost consfințite atribuțiile pe care le îndeplinesc ofițerii de poliție judiciară, atribuții care sunt similare cu cele ale colegilor detașați pe lângă
Astfel, nu se poate susține că termenul de prescripție a început să curgă împotriva reclamanților, din 2002.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. Acesta nu trebuie confundat Statul Român și cu bugetul de stat. Funcționarea și atribuțiile acestuia sunt strict reglementate de Hotărârea nr. 208 din 17.03.2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, modificată și completată ulterior. Astfel, în art. 3 pct.2 din această hotărâre, sunt prevăzute atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat, al legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura prevăzută de Legea Finanțelor Publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Justiției. În situația în care Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu ar dispune de fondurile necesare, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Atribuții în angajarea și salarizarea intimatei reclamante are numai Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că reclamanții nu au dreptul la plata sumelor solicitate cu titlu de drepturi bănești reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar, așa cum s-a solicitat, pentru următoarele considerente: prevederile art. 28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu completările și modificările ulterioare, se referă în mod strict și limitativ la ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție care "primesc spor de 30% din salariul de bază lunar". Ori, în speță, intimații reclamanți au calitatea de ofițeri de poliție în cadrul B, situație în care salarizarea și recompensarea acestora nu se poate realiza decât potrivit prevederilor nr.OG 38/2003, unde nu se prevede acordarea pretențiilor solicitate.
Legiuitorul a stabilit că sporul de 30% se acordă numai ofițerilor detașați în cadrul, dorind astfel să îi recompenseze pentru activitatea specializată desfășurată de aceștia, de combatere a infracțiunilor de corupție, în vederea asigurării incoruptibilității acestora.
Recurentul Ministerului Internelor și reformei Administrative a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurentul a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Instanța de fond a ignorat dispozițiilor legale în vigoare și s-a substituit Curții Constituționale și Parlamentului, stabilind ce reclamanți sunt îndreptățiți să primească sporul de 30% din salariu, spor prevăzut de art. 28 alin.5 din nr.OUG 43/2002 doar în favoarea polițiștilor detașați în cadrul
Salarizarea intimaților reclamanți se face potrivit dispozițiilor nr.OG 38/2003, iar nu prin aplicarea prevederilor nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție.
Reclamanții au invocat o situație discriminatorie pe care însă au dovedit-o potrivit nr.OG 137/2000.
discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu, întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art. 2 alin.1 din nr.OG 137/2000, republicată.
Nu se poate accepta ideea că legea ar putea constitui un criteriu de discriminare, întrucât existența unei fapte de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute prin lege.
Diferența de tratament aplicată polițiștilor detașați la are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul ca urmare a modificării raporturilor de serviciu(detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul
Principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice. Acest principiu nu este încălcat dacă există un tratament diferit între indivizii care nu sunt egali în drepturi, iar dispozițiile Codului muncii, act normativ care reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, stabilesc faptul că poate exista o diferență de tratament ca urmare a detașării unei persoane, justificată de modificarea raporturilor de muncă. Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
Aceste aspecte sunt susținute și de practica Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor care, soluționând petiții având ca obiect constatarea discriminării existente între salarizarea polițiștilor judiciariști care își desfășoară activitatea în cadrul sectoarelor județene de poliție și cei care sunt detașați în cadrul, a constatat că, între cele două categorii, "nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată". Consiliul Național de Combatere a discriminării a pronunțat hotărârile nr. 271/05.09.2007, nr.419/ 27.11.2007 și nr. 418/28.11.2007, din conținutul acestora rezultând și faptul că " polițiștii care lucrează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, existând o justificare obiectivă a diferențierii".
Recurentul a mai susținut că instanța de fond nu se putea pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea, sau constituționalitatea dispozițiilor legale, ci doar avea rolul de a constata existența acestor dispoziții.
Recurentul Inspectoratul de Poliție Județean Bas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Acesta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că există o situație de discriminare (motiv pentru care a admis acțiunea reclamanților), cât timp între reclamanți și ofițerii detașați în cadrul există diferențe clare din mai multe puncte de vedere. Astfel, diferența cea mai evidentă este dată de specificul activității pe care o desfășoară polițiștii detașați în cadrul; de asemenea, există diferențe în ceea ce privește modul de numire în funcție, grilele de salarizare diferite, existența a două legislații diferite care reglementează nu numai salarizarea, dar și întreaga activitate a celor două categorii de ofițeri.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt întemeiate, recursul reclamanților și este nefondat, iar recursul Inspectoratului de Poliție Județean B este netimbrat.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, aprobă clasificările bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget, asigură mobilizarea execuției bugetare, blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 500/2002 proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se datorează de către Guvern, prin Ministerului Economiei și Finanțelor pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Rezultă deci, că pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ordonator principal de credite, nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, ci trebuie să respecte etapele prevăzute de lege, făcând propuneri de proiecte către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fond, Curtea constată că instanța de fond în mod eronat a apreciat că reclamantul îndeplinind aceleași atribuții cu ofițerii de poliție judiciară detașați la sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar.
Polițiștii care sunt detașați în cadrul nu sunt într-o situație identică cu polițiștii din cadrul poliției judiciare, astfel că nu trebuie concluzionat că aceste două categorii de polițiști trebuie să beneficieze de drepturi salariale identice.
Situațiile diferite în care se găsesc aceste două categorii, situații determinate de specificul muncii, condițiile de activitate, specializarea, riscul, categoriile de persoane și infracțiunile cu care se confruntă, pot determina adoptarea unor soluții diferite în ceea ce privește salarizarea acestora.
Astfel, salarizarea ofițerilor din cadrul poliției judiciare se face potrivit dispozițiilor nr.OG 38/2003privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar sporul de 30% din salariul de bază lunar se acordă polițiștilor detașați la în temeiul nr.OUG43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție.
În sensul că în această situație nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 419/27.11.2007.
Pe cale de consecință, recursurile promovate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Ministerul Economiei și Finanțelor sunt întemeiate, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Astfel, acțiunea reclamanților urmează a fi respinsă.
Având în vedere această concluzie, respectiv că polițiștii din cadrul poliției judiciare nu sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar, Curtea constată că este lipsită de eficiență juridică analizarea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 27.05.2004, astfel că va respinge recursul promovat de reclamanții și.
Curtea constată că recurentul Inspectoratul de Poliție Județean B nu a timbrat cererea de recurs astfel cum prevede art. 3021din Codul d e procedură civilă și art. 20 alin.1 din Legea nr.146/1997 și nici nu s-a conformat dispozițiilor instanței, de a timbra recursul la termenul de judecată stabilit.
Pe cale de consecință, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, curtea va anula ca netimbrat recursul Inspectoratul de Poliție Județean
Pentru aceste considerente, curtea va admite recursul declarat de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.4124/C/11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor; va menține celelalte dispoziții ale sentinței; va respinge recursul declarat de recurenții și împotriva aceleiași sentințe; va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții Ministerul economiei și Finanțelor, reprezentat prin, cu sediul în B- - nr.7, și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul Municipiul B, nr.1 A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 4124/C/11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în senul că:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul declarat de recurenții și împotriva aceleiași sentințe.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului B, cu sediul în Municipiul B, str. -, nr.28, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.: C/ 12.05.2008
Tehnored.: / 16.05.2008 /-2 ex -
Judecător fond:.,
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Siviu
