Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2601/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2601
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâtul CONSILIUL LOCAL B împotriva sentinței nr.1800 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant, recurentul pârât CONSILIUL LOCAL B și intimatul pârât SERVICIUL PUBLIC AL POLIȚIEI COMUNITARE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea privind judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC, formulată de către recurentul pârât CONSILIUL LOCAL B, după care;
Curtea apreciază cauza în stare de judecată și trece la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 1800 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantului.
Au fost obligații pârâții să acorde reclamantului suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază pentru perioada 01.12.2005 - 24.09.2008, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
S-a respins cererea privind obligarea pe viitor a pârâților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 31 pct. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 R, funcționarul public are dreptul la un salariu compus printre altele din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006.
Ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art. 44 din OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
S-a avut în vedere faptul că pentru anii 2007-2008, suspendarea prevăzută de OUG 92/2004 și OG nr. 2/2006 nu a mai fost menținută și potrivit art. 37 alin. 3 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, părțile urmând a fi repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
S-a mai reținut și incidența prevederilor art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Băilești.
În motivarea recursului pârâtul Consiliul Local al Municipiului Băilești a arătat că suplimentul postului și suplimentul gradului nu sunt datorate de către angajator, deoarece prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 au fost suspendate în mod expres prin art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006.
S-a mai arătat de asemenea că reclamantul nu justifică niciun temei de drept pentru acordarea acestor drepturi în cuantumul precizat de 25% din salariul de bază.
În motivele de recurs reclamantul, a arătat că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este reglementat de art.29 din Legea 188/1999, că printr-o serie de acte normative a fost suspendat acest drept, dar începând din anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea acordării drepturilor respective.
A precizat reclamantul că împrejurarea că nu a fost adoptată o lege specială privind cuantificarea dreptului, este lipsită de relevanță și nu se poate constitui într-un impediment în aplicarea prevederilor art.31 din Legea 188/1999, întrucât dreptul său de a i se acorda cele două suplimente a devenit actual, ca urmare a încetării suspendării dreptului.
În consecință s-a solicitat acordarea drepturilor recunoscute de prima instanță și pe viitor, până la încetarea raporturilor de muncă.
Examinând recursurile, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 2006.
Curtea precizează că prin modificarea adusă Legii 188/199 prin Legea 251/2006, lit "d" a aliniatului 1 art. 29 care prevedea suplimentul corespunzător gradului a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art. 1 alin. 2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art. 48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art. 37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art. 37 alin. 3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Urmare a acestei prevederi constituționale, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele anexă se aplică în ordinea juridică internă a statelor contractante.
Potrivit principiului subsidiarității, garantarea drepturilor consacrate de Convenție, care presupune atât respectarea acestora de către autoritățile naționale, cât și înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor, se asigură, în primul rând, de fiecare stat contractant.
În consecință, primul judecător al Convenției este judecătorul național, care urmează să aplice direct prevederile convenționale, normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate directă în dreptul intern.
Așa cum s-a enunțat mai sus, potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Constituția României revizuită, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, ceea ce înseamnă că, după ratificare Convenția a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit în cadrul acestuia, aplicabilitate directă, dispozițiile Convenției având forță constituțională și supralegislativă.
Articolul 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art. 1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamantul a fost privat de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că prin neacordarea efectivă a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcare a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art. 11 și art.20 din Constituția României, se va acorda prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Neacordarea drepturilor de natură salarială, prevăzute de art. 31 alin. 1 și.c și d din Legea 188/1999 R, se circumscrie și încălcării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil,în sensul consacrat prin jurisprudența CEDO.
În concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate, în dreptul intern într-o mare măsură statului, așa încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege se constituie în încălcarea art.1 din Protocolul 1 și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol.
Astfel, partea a doua a articolului 1 din Protocolul 1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a titularului dreptului asupra acelui bun: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În speța de față, nici una dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
În speța de față, reclamantul a avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român privind plata celor două suplimente salariale, acesta fiind titularul unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art.1 din protocolul 1, dreptul lor la a primi sporurile având o bază legală.
legitimă a reclamantului s-a întemeiat pe prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999, așa încât ea nu poate fi apreciată ca fiind o simplă speranță, între cele două noțiuni existând o diferențiere consacrată de asemenea în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Curtea arată că în conformitate cu prevederile art. 3 din Codul civil român, judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare este susceptibil de denegare de dreptate, așa încât judecătorul nu va putea respinge acțiunea pe motiv că dreptul consacrat într-o lege nu a căpătat o reglementare suficient de clară ulterior.
Prin soluția de admitere a acțiunii reclamantului, Curtea nu se substituie puterii legiuitoare, ci interpretează numai legea națională, precum și normele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a protocoalelor adiționale, care așa cum s-a precizat, fac parte din dreptul intern.
Ca urmare recursul reclamantului, este fondat acesta fiind îndreptățit la acordarea în continuare a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, neexistând actualmente, nici o împrejurare de natură să limiteze în timp, pentru viitor, îndreptățirea la drepturile ce fac obiectul prezentului litigiu în afara încetării raporturilor de serviciu.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 312. va admite recursul formulat de reclamant, va modifica sentința în sensul că suplimentele se vor acorda și în continuare și se vor consemna modificările în carnetul de muncă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantului împotriva sentinței nr. 1800 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că suplimentele se vor acorda și în continuare și se vor consemna modificările în carnetul de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud. -
Tehnored SI 2 ex./07.01.2009
Jud fond N
Dosar nr. 10558/-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Camera de Consiliu din 15 ianuarie 2009
Președinte - -
Judecător - - - Președinte Secție
Judecător - -
Grefier -- -
Pe rol, îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 2601 din 10 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s/a trecut la soluționare
CURTEA
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că în dispozitivul deciziei nr. 2061 din 10 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- din eroare s-a menționat ca nume al recurentului reclamant " " în loc de " ".
În conformitate cu prevederile art. 281 cod pr. civilă "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere."
Prin aplicarea procedurii îndreptării erorilor materiale se pot remedia acele greșeli materiale care s-au strecurat în hotărâre, cu prilejul redactării ei și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia.
În consecință, se va dispune îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 2061 din 10 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în sensul că numele reclamantului se va trece " " în loc de " " cum din eroare s-a trecut.
DISPUNE
. din oficiu a erorea materială strecurată în dispozitivul deciziei nr. 2061 din 10 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în sensul că numele reclamantului se va trece " "în loc de " " cum din eroare s-a trecut.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Gabriel Viziru
