Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2603/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2603
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII în numele membrilor de sindicat B, -, B, -, împotriva sentinței nr. 1617 din 01 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat consilier juridic pentru recurentul reclamant SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII, lipsind intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic reprezentantul recurentului, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului intimat la plata suplimentului postului și suplimentului treptei în procent de 25 % din salariul de bază în sume actualizate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.1617 din 01 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- a respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII în numele membrilor de sindicat B, -, B, -, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 31 pct.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 R, funcționarul public are dreptul la un salariu compus printre altele din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006.
Prevederile referitoare la acest supliment au fost suspendate prin OG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și prin OG nr. 2/2006 pe anul 2006.
A apreciat tribunalul că în aliniatul 3 al art.31din Legea 188/1999 R s-a menționat că salarizarea funcționarilor publici se face conform dispozițiilor legii, privind stabilirea sistemului unitar de salarizare al acestora și că până la data soluționării cauzei nu s-a elaborat o asemenea legislație.
A motivat prima instanță că, întrucât nu există o reglementare legală sub aspectul funcțiilor, cuantumului și a altor elemente, cele două suplimente solicitate, nu pot fi acordate și că ar exista numai o vocație de obținere a acestora.
De asemenea s-a reținut în sentința Tribunalului Dolj că, în conformitate cu art.1 din legea 188/1999 R, statutul funcționarului public are caracter de generalitate, stabilind în materia salarizării funcționarului public structura salariului fix, făcând însă trimitere în mod expres la legislația specială de reglementare în concret a modului de acordare.
S-a mai apreciat că instanța este chemată să soluționeze o pretenție concretă, soluția pronunțată urmând a fi pusă în executare, iar nu să aprecieze la nivel de principiu vocația generală la acordarea acestor drepturi, soluție care ar fi lipsită de finalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a arătat că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este reglementat de art.31 lit.c și d din Legea 188/1999 modificată, că printr-o serie de acte normative a fost suspendat acest drept, dar începând din anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea acordării drepturilor respective, context în care dreptul devine actual.
A precizat reclamantul recurent că este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, astfel ca autoritățile publice să asigure plata drepturilor salariale, în concordanță cu principiul general constituțional prevăzut de art.1(5) din constituția României.
Examinând recursul, Curtea îl găsește fondat, așa cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 2006.
Curtea precizează că prin modificarea adusă Legii 188/199 prin Legea 251/2006, lit. "d" a aliniatului 1 art.29 care prevedea suplimentul corespunzător gradului a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
În conformitate cu prevederile art.11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Urmare a acestei prevederi constituționale, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele anexă se aplică în ordinea juridică internă a statelor contractante.
Potrivit principiului subsidiarității, garantarea drepturilor consacrate de Convenție, care presupune atât respectarea acestora de către autoritățile naționale, cât și înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor, se asigură, în primul rând, de fiecare stat contractant.
În consecință, primul judecător al Convenției este judecătorul național, care urmează să aplice direct prevederile convenționale, normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate directă în dreptul intern.
Așa cum s-a enunțat mai sus, potrivit prevederilor art.11 alin.2 din Constituția României revizuită, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern,ceea ce înseamnă că, după ratificare Convenția a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit în cadrul acestuia, aplicabilitate directă, dispozițiile Convenției având forță constituțională și supralegislativă.
Articolul 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamantul a fost privat de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Curtea constată că prin neacordarea efectivă a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcare a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va acorda prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Neacordarea drepturilor de natură salarială, prevăzute de art.31 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999 R, se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil,în sensul consacrat prin jurisprudența CEDO.
Dacă s-ar admite teza îmbrățișată de prima instanță, conform căreia neadoptarea unei reglementări subsidiare ulterioare, pentru concretizarea dreptului, ar conduce la imposibilitatea acordării acestuia de către autoritățile angajatoare sau de către instanțele judecătorești sesizate, ar însemna ca reglementarea privind cele două categorii de drepturi salariale să fie în întregime iluzorii și teoretice.
În concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate, în dreptul intern într-o mare măsură statului, așa încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege se constituie în încălcarea art.1 din Protocolul 1 și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol.
Astfel, partea a doua a articolului 1 din Protocolul 1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a titularului dreptului asupra acelui bun: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În speța de față, niciuna dintre condițiile enunțate în textul Protocolului nu se regăsește și de altfel este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
În speța de față, reclamantul a avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român privind plata celor două suplimente salariale, aceasta fiind titulara unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art.1 din protocolul 1, dreptul ei la a primi sporurile având o bază legală.
legitimă a reclamantului s-a întemeiat pe prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, așa încât ea nu poate fi apreciată ca fiind o simplă speranță, între cele două noțiuni existând o diferențiere consacrată de asemenea în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Curtea arată că în conformitate cu prevederile art.3 din Codul civil român, judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare este susceptibil de denegare de dreptate, așa încât judecătorul nu va putea respinge acțiunea pe motiv că dreptul consacrat într-o lege nu a căpătat o reglementare suficient de clară ulterior.
Prin soluția de admitere a acțiunii reclamantei, Curtea nu se substituie puterii legiuitoare, ci interpretează numai legea națională, precum și normele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a protocoalelor adiționale, care așa cum s-a precizat, fac parte din dreptul intern.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 312. va admite recursul formulat de reclamant, va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata către funcționarii publici, angajați la Primăria - B, -, B, -, a suplimentului postului și al treptei în cuantum de 25% din salariul de bază pentru fiecare supliment, începând cu 01.08.2005 și până la 10.12.2008 actualizat cu indicele de inflație până la data plății, corespunzător datei de încadrare în funcția publică și timpul efectiv lucrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRATIA PUBLICE FORȚA LEGII ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT B, -, B, -, împotriva sentinței nr. 1617 din 01 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul la plata către funcționarii publici, angajați la Primăria - B, -, B, -, a suplimentului postului și al treptei în cuantum de 25% din salariul de bază pentru fiecare supliment, începând cu 01.08.2005 și până la 10.12.2008 actualizat cu indicele de inflație până la data plății, corespunzător datei de încadrare în funcția publică și timpul efectiv lucrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud. -
Tehnored SI 4 ex./08.01.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Gabriel Viziru
