Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.261/CA/2009 -
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal, formulate de pârâțiiMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELORcu sediul în B, nr.1A, sector 1,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNEcu sediul în B,--6, sector 5,INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bcu sediul în O,-, jud. B șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în O, str. -, nr.2-4, jud. B în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în localitatea, nr.82, jud. B împotriva sentinței nr.535/CA din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.688/CA/111/2008, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul reclamant - personal, lipsă fiind recurenții pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Intimatul reclamant învederează că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant - personal solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, prin art.28 din Legea nr.360/2002, s-a instituit dreptul polițistului la uniformă,echipament specific, alocații pentru hrană, asistență medicală și psihologică, precum și medicamente gratuite în condițiile stabilite. Consideră astfel că, este îndreptățit la plata echivalentului bănesc reprezentând hrana 12 B proporțional cu perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul IGPR și IPJ
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.535/CA din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române și a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și a admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 01.04.2004 - 18.02.2005.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, au fost obligate pârâtele MIRA,IGPR și IPJ B la plata în favoarea reclamantului a echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană 12 B pentru perioada 19.02.2005 - 31.12.2006 actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, obligând Ministerul Finanțelor Publice să vireze MIRA fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor acordate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, conform Legii nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, inspectoratele județene de poliție ( în cadrul căruia a fost angajat și reclamantul ) se află în subordinea inspectoratului General al Poliției Române care este și ordonator secundar de credite. Prin urmare, pârâtul IGPR are calitate procesuală pasivă în cauză.
Conform art.28 din Legea 500/2002 proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin urmare pârâtul MEF are calitate procesuală pasivă în cauză fiind instituția prin intermediul căreia se aprobă virarea sumelor de bani necesară achitării cheltuielilor suplimentare de personal de către celelalte ministere.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a constatat că la dosar nu există o cerere de chemare în garanție formulată de vreun pârât în conformitate cu art.60-63 din pr.civilă astfel încât această excepție a fost apreciază că lipsită de obiect.
Referitor la excepția de prescripție parțială a dreptului la acțiune pentru perioada 01.04.2004 - 18.02.2005 instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Față de aceste dispoziții legale văzând și data introducerii acțiunii în instanță, s-a constatat că dreptul la acțiune a reclamantului pentru perioada 01.04.2004 - 18.02.2005 este prescrisă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul a fost angajatul pârâtului IPJ B în funcția de polițist în perioada 19.02.2005 - 31.12.2006. Obiectul dedus judecății îl reprezintă neacordarea normei de hrană 12 B pentru această perioadă.
Conform art.28 alin.1 lit.c din Legea 360/2002 polițistul are dreptul la uniformă, echipament specific, alocații pentru hrană. în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Conform anexei 1 paragraful 9 din HG nr.65/2003, norma de hrană 12B se acordă polițistului căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
Potrivit art.4 din HG nr.65/2003 normele de aplicare a prezentei hotărâri, precum și structura normelor de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului de interne. În acest sens a fost emis Ordinul MAI nr.440/2003 care în art.1 stipulează că efectivele Ministerului d e Interne au dreptul la hrană gratuită, care în timp de se acordă conform normelor și regulilor prevăzute în prezentul ordin iar în art.2 prevede că polițiștii beneficiază gratuit de normele de hrană pe întreaga perioadă în care au dreptul la soldă (salarii) în condițiile prezentului ordin. Conform art.6 din același ordin atunci când nu beneficiază de alimente ( polițiști) primesc în locul produselor agroalimentare prevăzute de norme, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că reclamantul este îndreptățit să primească pentru perioada 19.02.2005 - 31.12.2006 echivalentul bănesc reprezentând norma de hrană 12B, sumă care pentru a realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamant, a fost actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Totodată a obligat Ministerul Finanțelor Publice să vireze pârâtului MIRA fondurile bănești necesare achitării sumelor mai sus arătate.
Susținerile pârâtului IGPR că polițiștii din cadrul inspectoratelor județene de poliție nu beneficiază de norma de hrană nr.12B întrucât inspectoratele județene nu fac parte din structura IGPR au fost contrazise de dispozițiile art.5 din Legea 218/2002 care enumeră la litera b) și inspectoratele județene de poliție ca fiind subordonate IGPR. De altfel Ordinul 440/2003 nu face distincție între polițiștii din cadrul IGPR și cei din alte structuri a Poliției Române cărora li se acordă norma de hrană 12B.
Față de aceste considerente și văzând în drept și dispozițiile Legii 360/2002, HG nr.65/2003 și ale Ordinului MAI 440/2003, instanța a admis acțiunea formulată conform dispozitivului prezentei hotărâri, constatând că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată, acțiunea fiind scutită de taxa judiciară de timbru iar reclamantul nu a fost reprezentat prin avocat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs recurenții Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul Județean de Poliție B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului său, recurentul Inspectoratul General al Poliției Române a arătat că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât potrivit art. 12 alin. 2 din Legea 218/2002, "În județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți".
Art. 21 alin.3 din Legea 500/2002, privind Finanțele Publice, stipulează că "ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale", iar la alin.4 se prevede că ordonatorii principali de credite vor repartiza creditele bugetare, după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, cu excepția cheltuielilor de personal și a celor care decurg din obligații internaționale, care vor fi repartizate integral.
În al doilea rând, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a conținutului pct.8 din tabelul nr.1 din nr.440/2003.
A invocat prevederile art.11 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Inspectoratul General al Poliției Române are în structura sa organizatorică direcții generale, direcții, servicii și birouri, înființate prin ordin al ministrului de interne, în limita fondurilor la dispoziție". Rezultă, în mod indubitabil, că IPJ G nu este o subunitate de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
De asemenea, solicită a se constata că Ordinul MAI nr.440/2003 prevede că pentru a beneficia de acest drept salarial, nu este de ajuns să fie îndeplinită condiția reținută de instanță în favoarea reclamantului, ci acesta trebuie să facă dovada situației speciale sau a eforturilor deosebite depuse, care să justifice acordarea normei de hrană.
Cele două condiții menționate anterior trebuiau să fie îndeplinite cumulativ, însă, așa cum a arătat, condiția "situației speciale sau a eforturilor deosebite depuse", nu a fost analizată de instanța de fond.
S-au invocat în drept prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând în motivare că, instanța de fond a reținut faptul că reclamantul are calitatea de lucrător al IGPR și, respectiv, IPJ B, raporturile lui de serviciu derulându-se cu aceste unități.
Potrivit prevederilor art.12 alin.2 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, " în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție ", și că, potrivit art.7 din același act normativ "Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică".
Drept urmare, raporturile de serviciu ale reclamantului se desfășoară în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și, respectiv, Inspectoratului de Poliție al Județului B, unități de poliție cu personalitate juridică, ai căror conducători sunt direct răspunzători de alocarea/nealocarea la norma de hrană pretinsă a personalului din subordine.
S-au invocat în drept prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă.
Recurentul Inspectoratul Județean de Poliție Baa rătat, în susținerea recursului său, că norma de hrană 12 B este un supliment care se acordă numai anumitor categorii de polițiști, care lucrează în condiții de periculozitate, care nu sunt incidente reclamantului, deoarece acesta a fost lucrător la un post de poliție comunal.
Din simpla lecturare a Ordinului nr. 440/2003, rezultă că inspectoratele de poliție județene nu fac parte din structura IGPR, ci din structura Poliției Române, or Ordinul prevede că acest spor la norma de hrană se acordă polițiștilor care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura IGPR.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Nu în ultimul rând, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baa rătat, în susținerea recursului său, că instanța de fond a respins în mod eronat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât reclamanții sunt angajați ai Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în speță raporturi juridice de muncă există între aceștia fără participarea Ministerului Finanțelor Publice, considerând astfel că acesta nu poate fi obligat la plata unor drepturi solicitate de angajații altor instituții.
Ba mai mult, atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite."
Guvernul României răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite, sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetară anuală.
Rezultă că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, această obligație revenindu-i Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite a proiectului bugetului propriu pentru anul viitor.
De asemenea, a învederat instanței că OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii cuprinde dispoziții aplicabile pentru toate instituțiile publice, prin urmare și pentru Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu atât mai mult cu cât cererile se referă la drepturi salariale solicitate de către reclamanții aflați în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și nu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Mai mult decât atât, art.2 din OG 22/2002 prevede că: ordonatorii principali de credite bugetare (Ministerul Internelor și Reformei Administrative este ordonator principal de credite) au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a solicitat respingerea tuturor recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, instanța reține că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și modificată în parte sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, pentru următoarele considerente:
Soluționând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent Ministerul Administrației și Internelor, instanța reține că aceasta este nefondată, având în vedere că, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 550/2002 acesta are calitatea de ordonator principal de credite, prin ministrul de resort, iar în această calitate repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Așadar, chiar dacă raporturile de serviciu ale reclamantului se desfășoară în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și respectiv Inspectoratului de Poliție al Județului B, unități cu personalitate juridică, dată fiind calitatea ministerului d e ordonator principal de credite, urmează a se respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În ceea ce privește fondul litigiului, instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 1 din HG 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană în timp de, ale personalului aparținând structurilor Ministerului d e Interne, căruia i se aplică Statutul polițistuluipersonalul apartinând structurilor Ministerului d e Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană.De asemenea, art. 2 prevede că normele de hrană zilnice, plafoanele calorice și categoriile de personal pentru care se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În continuare, în anexa 1 sunt enumerate situațiile în care se acordă gratuit norma nr. 12 "B", ca un supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale. Prin raportare la cazurile enumerate, se impune în primul rând precizarea că reclamantul nu a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată încadrarea sa în vreuna dintre situațiile pentru care se poate acorda norma nr. 12 "B", limitându-se doar la a arăta că, în calitate de polițist, este îndreptățit la suplimentul respectiv.
Or, la pct. 9 din cazurile enumerate pentru acordarea normei nr. 12 "B" se prevede că este îndreptățit personalul căruia i se aplică statutul polițistului,care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
Potrivit art. 11 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, Inspectoratul General al Politiei Romane are în structura sa organizatorică direcții generale, direcții, servicii și birouri, înființate prin ordin al ministrului de interne, în limita fondurilor la dispoziție. Inspectoratele județene de poliție sunt unități cu personalitate juridică din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române potrivit art. 12 alin. 2 din aceeași lege.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că reclamantul intimat, care a fost lucrător la un post de polițe comunal pe perioada pentru care solicită acordarea normei nr. 12 "B", nu face parte din structura Inspectoratului General al Poliției Române, ci din subordinea acestuia, iar în condițiile în care Legea 218/2002 face distincție între unitățile din structura și cele din subordinea Inspectoratului General, distincție care se regăsește și la pct. 9 din anexa 1, menționat anterior, acțiunea reclamantului apare ca fiind nefondată.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate în cauză și modificată în parte sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, vizând respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, reținându-se că în mod legal au fost soluționate de către instanța de fond.
Astfel, în mod corect s-a reținut că Inspectoratul Județean al Poliției B, în cadrul căruia este angajat reclamantul, se află în subordinea Inspectoratului General al Poliției Romane, acesta din urmă având calitatea de ordonator secundar de credite, iar în această calitaterepartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii(art. 21 alin. 2 din Legea 500/2002).
În ceea ce îl privește pe pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care s-a respins capătul principal de cerere, aceeași soartă urmează și capătul de cerere accesoriu, privind obligarea pârâtului să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate, potrivit principiuluiaccesorium sequitur principale.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a
Admite ca fondate recursurile declarate de recurenteleMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELORB,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE,INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICEîmpotriva sentinței nr.535 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în, nr.82, jud. B împotriva pârâțilorMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELORcu sediul în B, nr.1A, sector 1,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNEcu sediul în B,--6, sector 5,INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bcu sediul în O,-, jud. B șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELORcu sediul în O, str. -, nr.2-4.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red. dec. - jud.
Jud.
Tehnoredact.- /
05.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
