Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 265/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 265/CA/2009 -
Ședința publică
din 29 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă -la CabinetAvocatdin A I,-, județ A împotrivaSentinței nr.1110/CAF/2008 din data de 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR, cu sediul în A I, nr.14, având ca obiect LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI ( Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, prin Decizia ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B s-a dispus strămutarea soluționării recursului în favoarea acestei instanțe, dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2008, când, având nevoie de timp în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru data de 29.-, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.1110/CAF/2008, Tribunalul Albaa respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul pârâtei din 19.09.2005, în această calitate ea beneficiind de salariul de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi reglementate în principal prin Legea nr.188/1999 dar și prin alte acte normative speciale.
În ce privește indemnizația de dispozitiv, s-au constatat următoarele: sediul legal al acestui drept de natură salarială se regăsește în cuprinsul Legii nr.138/20.07.1999, iar în urma reorganizării, funcționarii publici din administrație au trecut în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, conform OUG nr. 63/2003.
Începând cu data de 15.04.2007 s-a înființat MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE prin reorganizarea Ministerului Administrației și Internelor, care și-a încetat activitatea conform art.2 din OUG nr.24/2007, iar conform art.18 alin.3 din OUG nr.30/2007, personalul beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor.
Drepturile salariale au fost armonizate prin Ordinul MAI 496/2003 care modifică și completează Ordinul MI 275/2002, ocazie cu care s-a stabilit prin pct. 9.2 că " Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice ".
Coroborând prevederile legale, s-a constat că de indemnizația de dispozitiv pot beneficia doar funcționarii publici prevăzuți în anexa 6 legii, iar Ordinele MAI nr.275/2002 și nr.496/2003 cuprind norme de aplicare a legii, având o forță juridică inferioară acesteia, astfel că pot explicita prevederile legii doar în sensul legii, fără însă a adăuga la lege.
S-a mai reținut că Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor A este subordonată și MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI și INTERNELOR, însă este o instituție publică de interes județean, cu personalitate juridică, înființată în subordinea Consiliului Județean A, ca urmare nu face parte din administrația centrală, astfel că se justifică interpretarea conform căreia funcționarii publici din administrația publică locală nu beneficiază de sporul de dispozitiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, deoarece potrivit dispozițiilor art.2 din OUG nr.84/2001, intimata Direcția Publică Comunitară de Evidență a persoanelor A este coordonată și controlată de către Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, instituție care la rândul său este subordonată MINISTERULUI INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE în temeiul art.11 din OUG nr. 63/2003, situație în care, având în vedere subordonarea intimatei față de o instituție subordonată și integrată în structura MINISTERULUI INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE, dispozițiile Ordinului MAI nr.496/2003 nu mai pot fi interpretate în sensul că nu sunt aplicabile în speță.
Se mai arată în motivarea recursului că din dispozițiile art. 9.2 din Ordinul MAI nr.496/2003, rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Din analiza acestor dispoziții nu reiese, așa cum reține instanța de fond, că acestea ar avea o sferă de aplicabilitate limitată doar la personalul din anumite instituții cu caracter militar și tocmai emitentul ordinului a dispus acordarea acestui spor de dispozitiv și personalului din aparatul prefectului.
Soluția pronunțată de instanță este discriminatorie și încalcă dispozițiile art.39 alin.1 lit. d din Codul Muncii, art. 1 al.2 lit. e din OG 137/2000, Directiva UE nr. 2000/EC/78, prevederile art. 7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale, culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, art. 14 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din protocolul nr.12, art.4 din Carta Social Europeană, art. 16și 20 alin.1 din Constituția României, dispozițiile Legii nr.188/1999, coroborate cu prevederile art.5, 6 al.1, 18, 39 al.1 lit.a și 155 din Legea nr.53/2003.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către intimata pârâtă se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art.304 ind.1 și 306 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că recursul este neîntemeiat.
Dispozițiile cuprinse în Legea nr.138 /1999 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice deapărare națională, ordine publică și siguranță naționalăși acordarea unor drepturi salariale personalului civildin aceste instituții.
Prin reglementarea acordării indemnizației de dispozitiv, în temeiul dispozițiilor art. 13 din această lege, s-a urmărit de către legiuitor recompensarea personalului militar și civildin cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică, și siguranță naționalăși ale căror obligații de serviciu nu se limitează la programul de lucru de 8 ore, aceștia putând fi chemați oricând să se prezinte la locul de muncă, adică sunt tot timpul ladispozițiainstituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea, de unde și denumirea acestei indemnizații de dispozitiv.
Funcționarii din cadrul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, cum este și recurenta reclamantă, au o durată normală a timpului de lucru de 8 ore/zi, activitatea pe care o desfășoară nu impune ca aceștia să fie chemați la locul de muncă, peste orele de program, iar în cazul în care efectuează ore suplimentare peste durata normală a timpului de lucru, dispozițiile legale privind salarizarea funcționarilor publici prevăd dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100 % din salariul de bază ( art.33 din Legea nr.188/1999).
Serviciile publice comunitare de evidența a persoanelor nu se încadrează în instituțiile publice la care se referă dispozițiile cuprinse în Legea nr.138/1999, deoarece nu sunt instituții publice nici de apărare națională, nici de ordine publică, nici de siguranță națională, așa cum rezultă din cuprinsul OG nr.84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor. Acest aspect rezultă și din reglementarea prevăzută la art.3 din OG 4/2004, conform căreia "serviciile publice comunitare și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor cooperează cu instituțiile abilitate din domeniul ordinii publice, siguranței și apărării naționale ".
Conform dispozițiilor art.11 alin. 2 din OUG nr.63/2003, actualizată, privind organizarea și funcționarea MAI, " structurile deordine și siguranța publicădin subordinea Ministerului Administrației si Internelor sunt: Politia, Jandarmeria, Politia de Frontiera, Autoritatea pentru străini, Oficiul Național pentru, Direcția Generala de Informații si Protecție Interna, Grupul Special de Protecție si Intervenție "" si Unitatea Speciala de. Acestea au în compunere unități centrale de specialitate, care pot avea în subordine, la nivel teritorial, inspectorate, comandamente, direcții generale, direcții, servicii, mari unități, unități si/sau subunități operative, de instrucție, medicale si de învățământ, precum si de asigurare a acțiunilor ".
Dispozițiile art. 2 din OUG nr.84/2001 prevăd că serviciile publice comunitare sunt coordonate și controlate metodologic de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, care este subordonat MAI conform dispozițiilor art.11 din OUG nr.63/2003, însă serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor sunt în subordinea consiliilor locale (art.4 din OG nr.84/2001), iar administrația publică în unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiului descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice ( art.2 din Legea nr.215/2001), autonomia locală fiind numai administrativă și financiară ( art.4 din Legea nr.215/2001).
Conform dispozițiilor art.10 alin.1 din OUG 63/2003 " Ministerul Administrației si Internelor are în structura, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unități subordonate acestuia, organe si unități centrale de specialitate, unități teritoriale,servicii publice descentralizate, precum si alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare" și conform dispozițiilor art. 10 alin. 6 " unitățile din aparatul central al Ministerului Administrației si Internelor coordonează, controlează si monitorizează, potrivit competentelor în domeniul de activitate, modul de aplicare a prevederilor legale de către structurile prevăzute la alin. (1) ".
Prin urmare, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor coordonează și controlează serviciile publice comunitare de evidență a persoanei, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea MAI, iar serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor sunt servicii publice descentralizate, aflate în subordonarea consiliilor locale șicoordonatede MAI prin intermediul Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor.
Ordinul nr. 496/2003 nu poate fi avut în vedere de instanță pentru că prin dispozițiile sale, conform cărora " indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice " se adaugă la dispozițiile legale cuprinse în Legea nr.138 /1999. Acest ordin nu a fost publicat în Monitorul Oficial, prin urmare nu este un act normativ producător de efecte juridice, iar modificarea și completarea unor dispoziții cuprinse în lege nu se poate face decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică.
În ceea ce privește deosebirile existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice, acestea nu pot fi eliminate pe cale judiciară, deoarece judecătorul nu poate să extindă, peste dispozițiile legale, reglementări dintr-o lege specială aplicabilă anumitor subiecte de drept și să le considere aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate, întrucât unica autoritate legiuitoare în stat este Parlamentul, conform dispozițiilor art. 61 din Constituție.
Prin neacordarea sporului de dispozitiv salariaților din administrația publică nu se încalcă dispozițiile legale cuprinse în art.39 alin.1 lit. d din Codul Muncii, art. 1 al.2 lit. e din OG 137/2000, Directiva UE nr. 2000/EC/78, prevederile art. 7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale, culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, art. 14 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din protocolul nr.12, art.4 din Carta Social Europeană, art. 16 și 20 alin.1 din Constituția României, dispozițiile Legii nr.188/1999, coroborate cu prevederile art.5, 6 al.1, 18, 39 al.1 lit.a și 155 din Legea nr.53/2003 invocate de recurentă în motivele de recurs, nici nu se aplică un tratament discriminatoriu acestora deoarece, așa cum am arătat, prin reglementarea sporului de dispozitiv s-a urmărit recompensarea doar a personalului militar și civil din cadrul anumitor instituții, datorită faptului că natura activității prestate de acesta este diferită de cea prestată în cadrul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor și implică obligații de serviciu diferite.
Recurenta invocă în motivele de recurs dispoziții ale dreptului comunitar, fără a arăta în concret în ce fel al au fost încălcate aceste dispoziții legale.
discriminarea se constată în raport de anumite criterii definite atât de art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art.1 din Protocolul nr.12 la convenție, cât și prin art. 2 alin. 1 din OUG nr.137/1999, criterii a căror incidență nu poate fi reținută în cauză, deoarece nu se poate vorbi de discriminare în materia salarizării decât în măsura în care se constată existența unor condiții de egalitate, ori în cauză asemenea condiții de egalitate nu subzistă, având în vedere statutul socio - profesional, îndatoririle de serviciu și răspunderea diferită a personalului din serviciile administrației publice.
Pentru aceste considerente, curtea de apel constată că nu există motive de casare ori de modificare a hotărârii recurate și în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod Procedură Civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă -la CabinetAvocat din A I,-, județ A împotrivaSentinței nr.1110/CAF/2008 din data de 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Albaîn contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA PUBLICĂ COMUNITARĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR, cu sediul în A I, nr.14, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec. - S - 06.05.2009
Jud.fond
Tehnored.N-06.05.2009- 2 ex.
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Sotoc Daniela, Marinescu Simona
