Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2662/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2662
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul -, precum și recursul formulat de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, împotriva Sentinței civile nr. 997 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) - suplimentul postului 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25%.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că recursul este declarat în termen, pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 997, pronunțată la data de 14.04.2009, în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului - și în consecință pârâta Casa Județeană de Pensii Maf ost obligată să-i plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 1.01.2004-01.07.2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, către reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază, drepturi prevăzute art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici, retroactiv din data de 01.01.2004 și până la data de 01.07.2008, moment din care nu mai lucrează în cadrul Casei Județene de Pensii M, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective.
În motivarea acțiunii se arată dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, astfel că acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.
De asemenea se arată că norma legală de suspendare contravine art. 16 alin. 1 din Constituție, întrucât acest drept a fost acordat prin lege, iar suspendarea acestui drept nu presupune pierderea dreptului însuși; norma de suspendare contravine și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004 sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat.
Având în vedere și prevederile art. 38 și ale art. 39 alin. 12, lit. d din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul de egalitate de șanse și tratament, se apreciază că suspendarea dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a realizat fiind lovită de nulitate, ci s-a înfăptuit numai suspendarea obligației corelative, ca o măsură la îndemâna debitorului care nu dorește să-și execute obligația în mod voluntar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 31, alin. 1, lit. "c" și "d" și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 38 și 39 din Legea nr. 52/2003 și art. 44 din nr.OUG 92/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M ( MM) a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Examinând acțiunea pe fond s-au reținut următoarele:
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în Of. în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv OUG nr. 192/2002, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007 și OG nr. 9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin prevederile OG nr. 2/2006.
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul Muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrare în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființare dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25 % fiecare, acestea însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normative care îi îndrituiește pe reclamanți la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, solicitând modificarea hotărârii ÎN RESPINGERII CA NEÎNTEMEIATE A ACȚIUNII.
În susținerea motivelor de recurs s-a arătat faptul că reclamantul a avut și are calitatea de funcționar public în cadrul CJP
În perioada indicată în acțiune a beneficiat de drepturi salariale reprezentând salariul de bază și sporul de vechime fără să îi fie acordat suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin Legea nr.188/1999 reclamantul este îndreptățit la aceste sporuri însă aceste prevederi legale au fost suspendate succesiv în peroada 2004-2006, prin art. 50 ind. 1 din OUG 123/2003, art. 44 din OUG 92/2004 și art. 48 din OG 2/2006.
După încetarea suspendării, nu a fost individualizat cuantumul acestor sporuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, 188/1999, 500/2002.
De asemenea, în perioada în care exercițiul dreptului a fost suspendat prin acte normative succesive aplicabile până la 1 ianuarie 2007, cursul prescripției a fost suspendat conform art.12 și 15 din Decretul 167/1958 și în consecință pretențiile recurenților sunt întemeiate sumele fiind datorate începând cu 1 ianuarie 2004.
În drept, au fost invocate disp.art.31 alin.1 li.c și d, art.109 din Legea nr.188/199 și art.38 și 39 din muncii.
Reclamantul a formulat la rândul său recurs, solictând modificarea hotărârii în sensul stabiliri procentului de 25% pentru suplimentul postului si 25% suplimentul treptei de salarizare și acordarea acestora retroactiv, de la 1.01.2004 și până la 1.07.2008, actualizate curata inflației.
În motivarea recursului, a reiterat motivele de fapt arătate în acțiunea introductivă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 alin 1 lit. d, art. 109 din 188/1999, art. 38, 39 din 53/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Așa cum se poate constata din conținutul cererii introductive reclamantul solicită, în mod direct, obligarea pârâtei la plata unor sume concrete, reprezentând echivalentul valoric al celor două suplimente salariale.
Sub acest aspect, Curtea constată că cele două drepturi salariale sunt reglementate de legea generală privind funcționarii publici. Astfel potrivit "Art. 31:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Deși norma legală incidentă este clară, în sensul că funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, se reține de către C că aceasta nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum. Rezultă astfel că pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin 1 lit.c) și d). din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției de contencios administrativ a pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestuia ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".Prin urmare instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
De altfel, problema acordării drepturilor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost tranșată în mod definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, în recursul în interesul legii vizând interpretarea și aplicarea unitară dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, a stabilit că aceste drepturi nu pot fi acordate.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M împotriva sentinței civile nr. 997 din 14.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
De asemenea, va respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva aceleiași sentințe
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M împotriva sentinței civile nr. 997 din 14.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MH/MB
05.11.09/4 ex.
jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța, Maria Hrudei
