Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 269/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.269/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 15 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - judecător
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.38/CA din data de 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 8 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea pentru data de 15 aprilie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.38/CA/15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.-, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții, -, -, -, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, str.- nr.7 și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu pe anii 2001- 2006, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății, după cum urmează: -2269 lei, - - 2670 lei, - 4930 lei, - 2338 lei, - 5486 lei, -4909 lei, - 4430 lei, - 5076 lei, -6137 lei, - 3432 lei, -4603 lei, - 4327 lei, - 3545 lei, - 4928 lei, - - 4090 lei, - 2062 lei, --2080 lei, - 4152 lei, - 4959 lei, -2378 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, au solicitat obligarea pârâtei la plata primei de vacanță aferentă anilor 2001-2006.
Temeiul legal al dreptului la prima de vacanță îl constituie art.34, alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art.3, alin.1 din G nr.33/2001 și apoi, în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31 decembrie 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, prima instanță a constatat că acestea contravin art.41 și art.53 din Constituția României, deoarece dreptul de primă de vacanță, constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului de muncă, nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiilor art.38 din Codul muncii, în conformitate cu care "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturilor recunoscute de lege salariaților, sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, prima instanță a apreciat că, fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță și din moment ce nu a intervenit niciun act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impunea a fi acordat retroactiv.
În consecință, prima instanță a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să le plătească acestora prima de vacanță aferentă anilor 2001- 2006.
În baza art.1082-1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Totodată pârâta a fost obligată și la plata dobânzii legale.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind actualizarea cu dobânda legală aferentă sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu, începând cu data scadenței fiecărei obligații de plată a primei de concediu și până la data efectuării plății primelor de concediu.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate cu aplicarea dobânzii legale și actualizate cu rata inflației, în situația în care nu se poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
Recurenta a invocat prevederile art.29, alin.3 și ale art.47 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, susținând că obligarea sa la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea unei obligații imposibile.
Recurenta a apreciat că plata sumelor reprezentând dobânda legală și indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului, iar cu privire la aplicarea dobânzii legale și actualizarea conform indicelui de inflație, a susținut că acestea apar ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
De asemenea, s-a motivat că recurenta nu poate fi ținută să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acesteia la plata acestor sume, cu aplicarea dobânzii legale și actualizate conform indicelui de inflație, fiind lipsită de cauză juridică, nu este întemeiată și nu se justifică.
Intimații, -, -, -, au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că nerealizarea dreptului de acordare a primelor de concediu, până în prezent, îi îndreptățește, potrivit Codului civil, la plata dobânzii legale.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.38/CA/15 ianuarie 2008 Tribunalului Brașov, este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că intimații reclamanți sunt îndreptățiți la acordarea primei de concediu, obligând recurenta pârâtă la plata acestor sume actualizate, potrivit art.1082 - art.1084 Cod civil, cu rata inflației și la plata dobânzii legale.
Prin neacordarea acestor prime de vacanță în perioada 2001 - 2006, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bap rodus intimaților un prejudiciu care, potrivit art.1084 Cod civil, trebuie reparat integral, respectiv atât prejudiciul efectiv (damnun emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Astfel, prejudiciul efectiv va fi acoperit prin achitarea sumelor actualizate cu rata inflației, iar beneficiul nerealizat va fi reparat prin acordarea dobânzii legale, astfel cum prevede art.1088 Cod civil.
Motivele invocate de recurentă, potrivit cărora aceste sume nu sunt prevăzute în beneficiul său și că reprezintă un mijloc de constrângere, sunt neîntemeiate, având în vedere că, prin atitudinea sa culpabilă, nu a achitat aceste prime la momentul la care intimații erau îndreptățiți să le primească și că obligația stabilită de instanță, trebuie executată de îndată.
Recurenta a criticat faptul că prin hotărârea atacată instanța de fond a acordat și dobânda legală aferentă primelor de concediu.
Ori, față de actele dosarului și față de dispozițiile legale sus menționate, reținute și de instanța de fond, rezultă că dobânda legală este acordată în mod justificativ în fapt pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți și în drept este întemeiată conform art.1084 și 1088 Cod civil.
Ca atare critica esențială adusă de recurentă, prin recursul declarat în sensul că prin Legea nr.500/2002 și prin Legea nr.55/2002, nu se cuvine aplicarea indicelui de inflație și nici acordarea dobânzii legale, nu pot fi reținute aceste critici.
Acordarea sumelor cu titlu de prima de concediu actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală este corectă și legală, sens în care se vor înlătura criticile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin recursul declarat, ca fiind neîntemeiate și nelegale, deoarece prin soluția instanței de fond nu se aduce nicio amenințare pârâtei (recurente) și nu reprezintă nicio măsură de constrângere pentru aceasta.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva Sentinței civile nr.38/CA/15 ianuarie 2008 Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva Sentinței civile nr.38/CA/15 ianuarie 2008 Tribunalului Brașov - Secția de Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.: / 29.04.2008
Tehnored.: /14.05.2008 / - 2 ex. -
Judecători fond: Gh.;
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Silviu
