Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 270/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 270/2008
Sedința publică din data de 31 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Mirela Budiu Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții împotriva sentinței civile nr.2029 din data de 5 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ B, OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ, având ca obiect acordarea tichetelor de masă, conform art.1 din Legea nr.142/1998.
La apelul nominal se prezintă dl. în reprezentarea intereselor reclamanților- recurenți, lipsă fiind intimații- pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru ( fila 43 ) și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 28 ianuarie 2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea intimatei Agenția Națională de Consultanță Agricolă întâmpinare, în 2 exemplare, prin care se solicită respingerea recursului reclamanților ca nefondat. De asemenea se constată că s-a depus la data de 28 ianuarie 2008 dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Recurenții au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
Curtea comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurenților.
Reprezentantul recurenților își susține oral recursul și arată că își întemeiază recursul pe dispozițiile Legii nr.142/1998, a Legii nr. 188/1999, precum și pe dispozițiile art. 308, 312, 315 Cod procedură civilă. De asemenea arată că hotărârea recurată încalcă prevederile art.14 și art.1 alineat 1 și 2 din Protocolul nr.12 al Convenției Europene pentru drepturile Omului precum și dispozițiile art. 41 și 53 din Constituția României și art. 5 alineat 3 din Codul Muncii. Totodată arată că alte categorii de salariați din sectorul bugetar, respectiv salariații, medicii din cadrul beneficiază de aceste drepturi salariale.
La întrebarea Curții, reprezentantul recurenților invederează că nu mai are alte cereri de formulat sau de depus acte în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Sălaj și trimiterea dosarului spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motivele mai sus arătate, precum și disjungerea cererii cu privire la personalul contractual, arătând că singurul angajat personal contractual care are calitatea de reclamant este dl..
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.029 din 05.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, -, -, și împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ B, OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ S, pentru acordarea tichetelor de masă.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut faptul că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul S, iar în această calitate au solicitat acordarea tichetelor de masă începând cu data de 1 august 2004, până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii ce se va pronunța și, în continuare, pentru viitor.
Prima instanță a apreciat că acțiunea este nefondată prin prisma prev. art. 1 și urm. din Legea nr. 142/1998, considerând că normele legale privind acordarea tichetelor de masă au o natură permisivă, fără un caracter imperativ pentru angajator, iar în condițiile în care sumele necesare cu acest titlu nu au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al S, în urma unor prevederi din contractul colectiv de muncă, nu se justifică recunoașterea drepturilor ce fac obiectul acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamanții, -, și, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare s-a relevat faptul că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă, neavând nici o relevanță faptul că în buget nu au fost prevăzute sume cu acest titlu.
Se invocă și principiul nediscriminării față de alți salariați din sectorul bugetar care beneficiază de aceste alocații de masă, fiind invocate prev. art. 41 și 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 alin. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la aceeași convenție.
Recurs a declarat și reclamantul, apreciind că hotărârea fondului nu este suficient motivată, încălcându-se astfel disp. art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În esență, au fost reluate aceleași considerente, invocându-se și faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra aplicabilității în cauză a prev. art. 14 din sau ale art. 1 alin. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind nelegale susținerile conform cărora sumele necesare acordării acestor drepturi ar fi trebuit prevăzute în bugetul angajatorului, fiind astfel încălcate și disp. art. 18 din Codul Muncii.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind parțial fondate din următoarele considerente.
Temeiul legal al acțiunii reclamanților este reprezentat de disp. art. 1 și urm. din Legea nr. 142/1998.
Conform art. 1 alin. 1 și 2 din acest act normativ, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrana, acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Relevante sunt și prev. art. 46 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005, care au prevăzut posibilitatea acordării tichetelor de masă doar pentru instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, pentru celelalte instituții publice din sistemul bugetar de stat nefiind prevăzute sume pentru acordarea acestor tichete.
Or, așa cum în mod corect se relevă de către Agenția Națională de Consultanță Agricolă, angajatorul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă S nu a fost niciodată finanțată integral din venituri proprii, fapt ce reiese din prev. nr.HG 676/1998, nr.HG 676/1999, nr.OG 22/2005, chiar în prezent finanțarea realizându-se din subvenții și venituri proprii.
Chiar făcându-se abstracție de prevederile din legile bugetare anuale, întrucât acestea nu mai sunt în prezent în vigoare, Curtea consideră că soluția primei instanțe este temeinică și legală, întrucât esența argumentelor pentru care cererea reclamanților a fost respinsă este surprinsă în motivarea hotărârii, respectiv faptul că art. 1 din Legea nr. 142/1998 instituie doar o posibilitate, neavând un caracter imperativ pentru angajator.
Instanța de recurs achiesează la susținerea conform căreia această eventualitate s-ar putea transforma într-o certitudine, respectiv într-un drept de care reclamanții s-ar putea prevala cu succes, doar în ipoteza în care ar încheia un acord colectiv cu angajatorul, în conformitate cu prev. Cap. VII al Legii nr. 188/1999, în care s-ar prevedea expres dreptul funcționarilor publici la acordarea tichetelor de masă.
Abia în această ipoteză, dreptul reclamanților s-ar concretiza și abia atunci ar fi aplicabile prev. art. 41 și 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 și art. 18 din Legea nr. 53/2003 și art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la. întrucât acordarea tichetelor de masă ar intra, prin voința angajatorului, în conținutul dreptului la protecția socială a reclamanților, în măsura în care nu s-ar încălca astfel alte norme imperative.
Din perspectiva textelor legale mai sus analizate, rezultă că aceasta este modalitatea în care trebuie interpretate și aplicate prev. art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, în sensul în care legiuitorul a instituit o dispoziție în favoarea personalului contractual din sectorul bugetar, care ar putea profita și funcționarilor publici, însă numai cu condiția ca sumele necesare să fie prevăzute în acest sens în bugetele instituțiilor angajatoare.
Relevante în acest sens sunt și disp. art. 22 și 14 alin. 1 din Legea nr. 500/2000, precum și cele ale art. 2 lit. a din nr.HG 5/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 142/1998, conform cărora numărul salariaților care pot primi lunar tichete de masă, precum și valoarea nominală a acestora, în limita celei prevăzute de lege, se stabilesc ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorului.
Pentru toate aceste considerente, vor fi respinse recursurile reclamanților, în privința invocării dreptului constituțional la protecția socială a muncii, neputând fi reținute nici referirile la prev. art. 6 din, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, motivarea sentinței surprinde esența litigiului, chiar dacă nu răspunde explicit fiecărei susțineri din acțiunea introductivă, le analizează și le răspunde printr-un argument care este în măsură să anihileze toate apărările.
De asemenea, Curtea apreciază că nu este incident nici principiul nediscriminării, invocat în conformitate cu disp. art. 14 din și art. 1 alin. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la. întrucât acesta se aplică doar în ipoteza în care unor persoane aflate în aceeași situație li se aplică tratamente diferite, fără o justificare rezonabilă.
Or, dat fiind caracterul permisiv al normei legale invocate în sprijinul acțiunii introductive de către reclamanți, este pe deplin justificată acordarea tichetelor de masă doar în favoarea unor categorii de salariați, tratamentul diferit explicându-se atât prin finanțarea distinctă a diferitelor instituții, cât și prin atitudinea adoptată de angajatori, unii dintre aceștia prevăzând în bugetele proprii sumele necesare, iar alții nu.
Recursul reclamanților va fi însă apreciat ca fondat sub aspectul invocării, la termenul de astăzi, a excepției necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj, raportat la împrejurarea că reclamantul nu are calitatea de funcționar public, ci aceea de personal contractual.
Ca atare, acestui reclamant nu îi sunt aplicabile disp. art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, ci cele cuprinse în textul art. 12 din Legea nr. 53/2003, motiv pentru care, văzând și prev. art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. raportat la art. 304 pct. 3.pr.civ. recursul declarat urmează a fi admis, cu consecința casării în parte a sentinței recurate, în sensul disjungerii cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul și trimiterii acestei cereri spre soluționare Tribunalului Sălaj - Secția civilă, ca litigiu de muncă.
În ceea ce privește restul argumentelor cuprinse în recursurile reclamanților, ele vor fi respinse, cu consecința menținerii restului dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, -, și împotriva sentinței civile nr. 2.029 din 5 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care casează în parte, în sensul că disjunge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul și trimite această cerere spre soluționare Tribunalului Sălaj - Secția civilă, ca litigiu de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul reclamantului declarat împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./22.02.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Mirela Budiu Lucia Brehar
