Obligare emitere act administrativ. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 272/2008
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Mirela Budiu Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3196/02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-,în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B-M, PRIMARUL MUNICIPIULUI B, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 9 ianuarie 2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea reclamantului-recurent dovada achitării taxei de timbru judiciar în valoare de 2 lei, iar la data de 31 ianuarie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea pârâtului-intimat Primarul Municipiului B
Recurentul a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.196 din 2.10.2007 a Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B-M - COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 15/2003 și PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, ca urmare a admiterii excepției tardivității acțiunii formulate de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamantul și-a exercitat dreptul la acțiune după expirarea termenului de un an prev. de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
A constatat instanța de fond că reclamantul s-a adresat cu cerere pârâților la data de 7.08.2003, cerere înregistrată sub nr. 17.203/2003, astfel încât acțiunea înregistrată în 5.04.2007 nu a respectat termenul de un an menționat anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că niciodată Comisia de Aplicare a Legii nr. 15/2003 nu i-a comunicat refuzul de a i se atribui teren în folosință gratuită și a introdus cererea de chemare în judecată doar în cursul anului 2007, deoarece una dintre condițiile prevăzute de lege urma să expire, respectiv ar fi împlinit vârsta de 35 de ani.
Primarul Municipiului BMs -a opus admiterii recursului ( 12).
A arătat pârâtul în întâmpinare că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată pentru a i se recunoaște dreptul pretins, astfel încât în mod corect instanța de fond a aplicat disp. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Reclamantul se află în situația reglementată de art. 8 fraza a II-a din Legea nr. 554/2004. " De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Astfel, se poate constata că reclamantul se află în situația refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri.
Prima cerere a reclamantului a fost cea din 22 august 2003 ( 44. dos. fond). Aceasta a primit o soluție favorabilă din partea autorității publice, respectiv reclamantul a fost înscris pe lista persoanelor ce pot beneficia de disp. Legii nr. 15/2003, privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personal ( 25, dos. fond ).
Acest din urmă act normativ prevede o procedură cu o desfășurare pe un interval de timp mai și care nu poate fi determinat cu precizie, față de tăcerea legii.
Procedura implică, în principal, activități din partea autorității publice și nu în sarcina petiționarului, beneficiar al legii. Astfel, doar autoritatea publică are obligații ce decurg din lege și care, odată îndeplinite, vor produce rezultatul așteptat de beneficiarii legii, care s-au manifestat activ doar în prima fază a procedurii, când au investit autoritatea cu o cerere inițială de aplicare a Legii nr. 15/2003.
Modul de desfășurare a procedurii reglementate legal este lăsat la latitudinea autorității publice, solicitantul fiind prea puțin implicat și având, în această situație, prea puține mijloace de a influența desfășurarea ei.
După investirea ei, cu cererea din 7 aug. 2003, autoritatea publică a parcurs mai multe etape din procedura instituită de lege și la solicitarea reclamantului de finalizare a rezolvării favorabile a cererii sale, autoritatea publică i-a răspuns reclamantului că soluționarea cererilor întemeiate pe Legea nr. 15/2003 se va realiza numai după finalizarea procedurilor instituite de Legea nr. 18/1990 și Legea nr. 10/2001.
La data comunicării lui, răspunsul autorității apare ca fiind rezonabil. Atât Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, cât și Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care se referă, ambele, la restituirea bunurilor imobile sunt anterioare Legii nr. 15/2003 și, în mod evident, excedentul de teren ce ar fi putut fi atribuit solicitanților în baza Legii nr. 15/2003, putea fi cunoscut numai după finalizarea aplicării celor două legi.
Sub acest aspect, refuzul exprimat de pârâtă în adresele cu nr. 5.004 și 4.580 ( 12) nu apare ca fiind nejustificat. Dimpotrivă, autoritatea publică a exprimat motive ce pot fi apreciate ca rezonabile în justificarea refuzului de soluționare a cererii reclamantului de aplicare a Legii nr. 15/2003.
Față de data cererii inițiale, respectiv 7 august 2003, nesoluționarea acestei cereri, nici până în anul 2007, apare însă ca nejustificată.
Justificarea refuzului nu poate fi apreciată ca putând să aibă loc pentru aceleași motive, pe un interval de timp nelimitat. În acest caz contrar, s-ar putea aprecia că autoritatea publică este îndreptățită să ignore la nesfârșit un act normativ, iar particularul nu ar putea invoca niciodată refuzul nejustificat ca temei al formulării cererii de chemare în judecată.
În tot intervalul cuprins între data cererii inițiale, data răspunsurilor cuprinse în adresele nr. 5.004 și 4.580 și chiar ulterior, pe parcursul soluționării litigiului, față de reclamant s-a întreținut aparența din partea autorității publice, a posibilității soluționării cererii sale în viitor, fără însă o limitare temporală.
Față de cele menționate, în mod greșit a apreciat instanța că punctul de început al prezentului litigiu este cererea reclamantului din 7 august 2003, întrucât a omis să constate că, în anii următori, 2004, 2005, autoritatea publică a exprimat motive ce pot fi apreciate ca parțial justificate, astfel încât cerința art. 8 alin. 1 fraza a II-a (refuz nejustificat) nu a fost îndeplinită în cauză.
În speță, nu suntem în prezența unui act administrativ, în sensul definiției legale cuprinsă în art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004), ci pentru motivele prezentate anterior, se reclamă refuzul nejustificat de soluționarea unei cereri (cea de acordare a drepturilor prev. de Legea nr. 15/2003).
Reclamantul a formulat mai multe cereri cu același obiect (august 2003, etc. ultima fiind din 28.02.2007 - 7).
În contextul regulilor instituite de Legea nr. 554/2004, acea cerere poate constitui momentul de început al unui contencios administrativ.
Considerând că se află în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, motivat de intervalul M de timp dintre data formulării cererii inițiale și data actuală, reclamantul a înțeles să se adreseze din nou autorității publice și apoi instanței de judecată pentru ca aceasta să constate refuzul nejustificat și să-i acorde satisfacția urmărită.
La această ultimă solicitare, cea din 28.02.2007 ( fila. 7, dos. fond), nu i s-a mai răspuns astfel încăt tăcerea pârâtului poate fi apreciată ca un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri.
În consecință, în baza art. 22 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3.196 din 2 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și va trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
Urmează ca instanța de fond să analizeze care sunt motivele actuale pentru care autoritatea publică competentă nu a facut aplicarea dispozițiilor Legii 15/2003 fată de reclamant, dacă motivele de întârziere exprimate prin adresele 5004/2003 și 4580/2004 mai pot fii găsite și în prezent ca fiind justificate sau nu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3.196 din 2 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./05.02.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Mirela Budiu Lucia Brehar
