Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 271/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 271/2008
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Mirela Budiu Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL SĂLAJ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr. 2097 din 18.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ în dosarul nr-, având ca obiect obligarea la plata către reclamanți a sporului de fidelitate și altele, potrivit Legii nr. 188/1999.
La apelul nominal, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile nu sunt legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 30 ianuarie 2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea pârâtului-intimat Ministerul Justiției, întâmpinare.
Recurenții au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2097 din 18 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis în parte acțiunea reclamanților:, I, -, și în consecință, pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL SĂLAJ, au fost obligați la plata sporului de fidelitate în raport cu vechimea în specialitate, majorarea salariului de bază cu 5 % și stabilirea salariului de merit anual în procent de 20% din salariul brut pentru anul 2007, actualizate fiecare cu rata inflației la data plății efective.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la cererea privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Totodată, Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la alocarea sumelor necesare plăților de mai sus.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale a pârâtului de rândul 1 s-au arătat următoarele:
Rec1amanții sunt angajați ai Tribunalului Sălaj în calitate de funcționari publici.
Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004 "Activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat".
Bugetul curților de apel, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, acesta având calitatea de ordonator principal de credite, iar aceștia din urmă repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ( art. 21 din Legea nr. 500/2002).
Pe de altă parte, dispozițiile generale din cap. 1 art. 1 ale nr.OG 83/2005 instituie pentru pârâtul de rândul 1 obligația de a asigura elaborarea coordonarea și aplicarea strategiei și a programelor de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției ca serviciu public și veghează la stricta aplicare a legii în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.
de drept subiectiv, în speță rec1amanților, le corespunde prerogativa de a cere pârâtului - subiect pasiv al raportului juridic să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa.
Legitimarea procesuală nu este definită de lege. Practica și doctrina acordă legitimitate procesuală activă persoanei care pretinde că i s-a încălcat un drept subiectiv, iar legitimare procesuală pasivă persoanei despre care se afirmă că ar fi încălcat sau contestat acel drept.
Excepția invocată de pârâtul de rândul II a fost respinsă în baza acelorași argumente, cu completarea că, în privința acestuia, este obligatoriu a se menționa atribuțiile stabilite prin prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002.
A fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții de rândul 1 - II deoarece conform art. 21 din Constituție orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite.
Art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțiale, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Prin art. 41 din 0.G nr. 6/2007 se prevede: "Funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Reclamanții au calitatea de funcționari publici angajați în cadrul Tribunalului Sălaj, instanta care face parte din autoritatea judecătorească.
În cadrul autorității judecătorești actele normative care reglementează sporurile și drepturile salariale sunt Legea nr. 27/2006, Legea nr. 50/1996 și Legea nr. 567/2004.
Primul act normativ indicat are în vedere salarizarea magistraților și procurorilor, iar ultimele două personalul auxiliar de specialitate.
Drepturile salariale prevăzute în favoarea personalului auxiliar de specialitate prin actele normative de mai sus și de care reclamanții nu beneficiază sunt sporul de fidelitate, majorarea salariului cu 5 % și salariul de merit anual.
Între statutul funcționarului public și statutul personalului auxiliar de specialitate există numeroase elemente comune și asemănătoare.
Regulile de comportament atât ale reclamanților cât și ale personalului auxiliar de specialitate sunt cuprinse în aceeași reglementare: Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.
Articolul 41 din OG. nr. 6/2007 are în vedere tocmai aceste aspecte atunci când stabilește pentru funcționarii publici posibilitatea de a beneficia de drepturile salariale prevăzute în legislația specifică a autorității în care își desfășoară activitatea.
Scopul urmărit de reclamanți prin îndeplinirea sarcinilor de serviciu nu este unul străin de acela al personalului auxiliar de specialitate.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs MINISTERUL JUSTIȚIEI, reclamanții, -, TRIBUNALUL SĂLAJ și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
MINISTERUL JUSTIȚIEI solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată următoarele:
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite în raport cu instanțele judecătorești care sunt ordonatori secundari și te iari de credite.
În acest sens precizează că drepturile salariale ale reclamanților sunt stabilite prin decizie emisă de președintele Curții de APEL CLUJ, instituție care, portivit art. 35 din Legea privind organizarea judiciară, nr.304/2004, are personalitate juridică.
De asemenea, potrivit art. 36 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, II Tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ", și potrivit art.44 din același act normativ " președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite".
Ministerul Justiției, potrivit nr.HG 83/2005 de organizare și funcționare a acestuia, nu are atribuții stabilite în sarcina sa în legătură cu încadrarea și stabilirea drepturilor salariale ale personalului din departamentele economica-financiare și administrative ale instanțelor judecătorești ci numai de a elabora proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa și a unităților subordonate, de a repartiza alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite și de a controla modul de folosire a acestora.
Numai împrejurarea că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite în raport cu instituția cu care reclamanții au raporturi de muncă nu poate duce la concluzia că în sarcina acestuia se poate reține vreo culpă în ce privește stabilirea și acordarea unor sporuri sau drepturi salariale, câtă vreme Ministerul Justiției a asigurat fondurile necesare salarizării reclamanților conform încadrării acestora.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale la care au făcut referire anterior, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției motivat de calitatea acestuia de ordonator principal de credite, dispoziții în raport de care solicită să se constate că această instituție nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, să se admită excepția invocată cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât.
Având în vedere faptul că reclamanții solicită plata unor drepturi salariale ce sunt stabilite printr-un act administrativ emis de Președintele Curții de APEL CLUJ, apreciază că aceștia trebuiau să respecte procedura prealabilă prevăzută de art.31 din nr.OG 6/2007,astfel încât instanța în mod greșit a respins exceptia inadmisibilitătii actiunii.
Legislația specifică autorității în care își desfășoară activitatea reclamanții- TRIBUNALUL SĂLAJ în cazul de față - este OUG 27/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, aprobată cu modificări prin Legea 45/2007 precum și de OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Actele normative speciale care reglementează organizarea și funcționarea unei anumite instituții prevăd expres categoriile de beneficiari, printre aceștia putând fi și funcționari publici.
Drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia, nu se pot acorda, prin extindere, și altor categorii de personal.
Finalitatea urmărită de legiuitor prin dispozițiile art. 41 invocate de reclamanți drept temei al pretențiilor deduse judecății nu poate fi echivalarea sistemelor de salarizare prevăzute de lege pentru celelalte categorii de personal din sistemul judiciar cu cel al funcționarilor publici.
Prin hotărârea pronunțată instanța a dispus obligarea la plata drepturilor începând cu data de 01.01.2007 fără să precizeze întinderea obligației, respectiv până la ce dată, împrejurare față de care se poate intrerpreta că această obligație este stabilită și pentru viitor. Or,obligarea la plata în continuare a drepturilor acordate prin hotărâre este nelegală dreptul acestora nefiind încă născut și actual.
Pe de altă parte, potrivit art. 1088 din Codul civil, "La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de come, de fidejusiune și societate".
Prin urmare, daunele interese se acordă sub forma dobânzii legale, fără însă a se pune problema indexării, întrucât însuși acest tip de dobândă presupune raportarea sa la o dobândă fluctuantă, calculată de Banca Națională a României în funcție de evoluția pieței economice.
Totodată, în conformitate cu art. 1082 din Codul civil "debitorul este osândit de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
Reclamanții, -, au atacat cu recurs hotărârea primei instanțe pe considerentul că le-a fost respinsă cererea privind acordarea pe viitor a drepturilor solicitate prin acțiune, pe considerentul că dreptul nu este actual. Ori, se arată că admiterea acțiunii nu ar fi fost posibilă în condiția în care instanța nu ar fi putut să constate, că potrivit actelor normative în vigoare, reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi.
TRIBUNALUL SĂLAJ solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate iar pe fond, respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată următoarele:
Este real faptul că reclamanții sunt funcționari publici angajați la TRIBUNALUL SĂLAJ.
Statul acestora este reglementat prin Legea 188/1999. Drepturile funcționarilor publici sunt prevăzute în cap. Secțiunea 1 din Legea 188/1999. La art.31(l) din această secțiune sunt enumerate componentele salariului la care sunt îndreptățiți functionarii publici, iar la alin.(3) din același text de lege se prevede:
"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Drepturile salariale solicitate de reclamanți sunt reglementate numai în favoarea unei categorii de personal strict delimitat prin lege și care are statut propriu.
Este vorba de personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești și din parchete.
Prin urmare, reclamanții au statutul lor și reglementarea proprie a drepturilor salariale, diferită și distinctă de aceea a personalului auxiliar de specialitate, ceea ce face ca drepturile reglementate în favoarea celor din urmă să le aparțină și să nu poată fi aplicate și reclamanților.
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate iar pe cale de consecință admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepției necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamanții ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nici o obligație de plată pentru drepturi salariale ce reprezintă creșteri salariale pe care Ministerul Justiției ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit A pct 2 din HG nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor" elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare" Legea bugetară anuală prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar.
Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), În cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare cărora Ii se aplică aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale".
Potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executarii, cu modificările și completările ulterioare" ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în conditiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite prin titluri executorii".
Ministerul Justitiei ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecătii și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în actiunea din prezentul dosar.
S-a invocat necompetența materială a Tribunalului Sălaj având în vedere dispozițiile art. 36 din OUG nr. 27/2006, precum și inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii plângerii prealabile.
MINISTERUL JUSTIȚIEI prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de reclamanții, -,:
În conformitate cu dispozițiile art.3 lit.b și raportat la art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurenților în solidar, obligația de a achita taxa judiciară de timbru in sumă de 4 RON și timbru judiciar în sumă de 0,3 RON pentru fond,iar pentru recurs taxa judiciară de timbru în sumă de 2 RON și timbru judiciar în sumă de 0,15 RON.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurenții au fost înștiințați ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite în contul Consiliului local al mun.C N sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.
Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenții nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la 27 decembrie 2007 (28-31, 33-36), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
În privința celorlalte recursuri se vor reține următoarele:
Potrivit art. 41 din 0.G nr. 6/2007 "Funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Reclamanții au calitatea de funcționari publici angajați în cadrul Tribunalului Sălaj, instanță care face parte din autoritatea judecătorească.
În cadrul autorității judecătorești actele normative care reglementează sporurile și drepturile salariale sunt Legea nr. 27/2006, Legea nr. 50/1996 și Legea nr. 567/2004.
Primul act normativ indicat are în vedere salarizarea magistraților și procurorilor, iar ultimele două personalul auxiliar de specialitate.
Drepturile salariale prevăzute în favoarea personalului auxiliar de specialitate prin actele normative de mai sus și de care reclamanții nu beneficiază sunt sporul de fidelitate, majorarea salariului cu 5 % și salariul de merit anual.
Între statutul funcționarului public și statutul personalului auxiliar de specialitate există numeroase elemente comune și asemănătoare, iar regulile de comportament atât ale reclamanților cât și ale personalului auxiliar de specialitate sunt cuprinse în aceeași reglementare: Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.
Articolul 41 din OG. nr. 6/2007 are în vedere tocmai aceste aspecte atunci când stabilește pentru funcționarii publici posibilitatea de a beneficia de drepturile salariale prevăzute în legislația specifică a autorității în care își desfășoară activitatea.
De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut că scopul urmărit de reclamanți prin îndeplinirea sarcinilor de serviciu nu este unul străin de acela al personalului auxiliar de specialitate și că între cele două categorii profesionale există asemănări de fond, iar reforma justiției nu poate exclude de la efectele sale pe nici unul dintre participanții la bunul său mers.
În ceea ce privește excepțiile invocate, se va reține că acestea au fost rezolvate în mod legal de către prima instanță.
Astfel, reclamanții sunt angajați ai tribunalului căruia îi sunt repartizate creditele bugetare aprobate de către ordonatorul principal de credite, în baza subordonării ierarhice, potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002.
Conform art. 118 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Justiției având calitatea de ordonator principal de credite, aspect din care rezultă și calitatea sa procesuală pasivă.
În privința Ministerului Economiei și Finanțelor se vor reține atribuțiile acestuia decurgând din prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002, care-i justifică acestuia calitatea procesuală în cauză.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul lipsei procedurii plângerii prealabile Curtea reține că o atare procedură nu este necesară deoarece litigiul de față se înscrie pe coordonatele art. 109 din Legea nr. 188/1999 și nu pe cele speciale ale art. 106 din aceeași lege, care face vorbire de respectarea condițiilor și a termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Competența materială a tribunalului a fost atrasă de aplicarea dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, corelate cu art. 29 și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă.
În baza considerentelor mai sus reținute, potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr. 2097/18.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Respinge recursurile pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Mirela Budiu Lucia Brehar
