Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 270/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 270
Ședința publică de la 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - - Judecător
- - Președinte secție
- - JUDECĂTOR 1: Iuliana Rîciu
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÎNĂTOARE RM împotriva sentinței nr. 2842 din 02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că recursul a fost depus în termenul legal și la instanța competentă potrivit dispozițiilor art.302 Cod procedură civilă; de asemenea se învederează instanței că recursul e scutit de plata taxei judiciare de timbru; intimatul reclamant a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÎNĂTOARE RM la plata primelor de concediu pe anii 2002-2005, actualizată cu indicele de inflație.
In motivare cererii a arătat că a fost salariat în cadrul INSPECTORATULUI TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI G, în funcția de consilier juridic, funcționar public clasa I, grupa I, până la data de 01.12.2005 când a încetat raporturile de serviciu cu acesta.
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Legea 188/1999, un funcționar are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, după republicare art. devenind 34. Ulterior însă, printr-o serie de acte normative, s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol, suspendare pe care o consideră nelegală și neconstituțională. Consideră că, potrivit Legii 188/1999 (art. 34 alin. 2) i se cuvine prima de vacanță în acest sens invocând și practica judiciară în materie.
În drept, își întemeiază cererea pe dispoz Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÎNĂTOARE RM, care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată având în vedere dispozițiile cu privire la suspendarea plății primelor de vacanță din legile bugetare aferente anilor 2002-2005.
Prin sentința nr. 2842 din 2 octombrie 2007, s-a admis cererea reclamantului pentru plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2002-2005.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului primele de concediu de odihnă eferente anilor 2002, 2003, 2004 și 2005, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÎNĂTOARE RM criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivele de recurs, pârâtul a susținut că neacordarea primei de concediu avut la bază o succesiune de acte normative prin care dispozițiile art.33 alin.2 din Legea 188/1999 referitoare la prima de concediu au fost suspendate.
Recurentul pârât a invocat suspendarea prin legile bugetare a dispozițiilor privind acordarea primei de concediu, precum și lipsa fondurilor bugetare necesare plății primelor și neprevederea acestor sume în bugetul aprobat.
Recursul este nefondat.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt neîntemeiate.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.
În conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Reclamantul a fost funcționar public în cadrul pârâtului și a solicitat să i se achite prima de vacanță pe perioada 2002 - 2005, inclusiv.
În mod corect, instanța de fond a admis cererea reclamantului privind acordarea primei de concediu aferentă perioadei 2002 - 2005.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÎNĂTOARE RM împotriva sentinței nr. 2842 din 02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Doina Lupea - - |
Grefier, |
Red. Jud. EC
2 ex/03.03.2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Doina Lupea
