Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2742/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2742/2008
Ședința publică din 21 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTORI: Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
- - Președintele secției
GREFIER: -
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul formulat de către reclamanții, G, -, -, -, -, -, -, -, -, --, --, -, -, -, -, -, -, -, -, - -, -, -, --, -, -, -, -, -, și de către, împotriva Sentinței civile nr. 1666 din 14 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, privind și pe reclamanții intimați, -, - și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 14 noiembrie 2008 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1666 din 14 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, -, -, -, -, -, -, -, -, --, --, -, -, -, -, -, -, -, -, - -, -, -, --, -, -, -, -, -, și în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii M și prin care aceștia au solicitta plata unui procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Lege anr.188/1999, republicată privind Statutul funcționarilor publici, începând cu data de 1.01.2004 până la data pronunțării.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici, nu pot fi acordate întrucât nu există temei juridic pentru individualizarea cuantumului acestor sporuri și condițiile în care se acordă.
Indicarea procentului de 25% din salariul de bază nu are o susținere legală, reclamanții neîntemeindu-și cererea pe vreo dispoziție legală.
Faptul că a fost suspendată acordarea acestor drepturi pe o perioadă de timp nu modifică starea de fapt existentă, respectiv lipsa unei dispoziții legale care să le reglementeze, considerent pentru care instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.(1) lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective, începând cu luna aprilie a anului 2004 și până la zi.
În motivarea recursului reclamanții arată că potrivit art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului", astfel arată reclamanții că acordarea sporurilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art.1 din protocolul menționat mai sus.
De asemenea potrivit art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se interzice orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în speță sectorul bugetar.
În sensul celor menționate mai sus, recurenții arată că și în legislația română, în speță art.5 din Legea nr.53/2003, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art.1 alin.1 din OG nr.137/2000 se prevede că " prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială. ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.(1) lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 până la zi, astfel, suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.(1) lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Din coroborarea textelor art.31 alin.3 și art.62 alin.4 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici cu art.3 și art.14-16 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de stabilire a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici rezultă că instanța de judecată nu poate să dispună acordarea acestor suplimente și pe cale de consecință obligarea asiguratorului să le plătească funcționarului public, ci doar să-l oblige la plata acestor drepturi salariale, cu condiția să fi fost stabilite și cuantificate de ordonatorul de credite, printr-un act administrativ individual pentru fiecare funcționar public în parte.
A pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere și Decizia nr.78 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care admițându-se recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție art.6 din Legea nr.514/2003, modificată prin Legea nr.246/2006 raportate la dispozițiile art.60 alin.(1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art.31 (fost art.29) și art.117 (fost art.93) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici - acestea din urmă texte de lege constituind și temei de drept al acțiunii introductive - se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și decizia de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art.25 și 26 din Codul muncii, această categorie putând beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
De esența litigiului dedus judecății prin prisma dispozițiilor deciziei susmenționate este faptul că în privința drepturilor salariale ale funcționarilor publici este exclusă stabilirea acestora prin negociere, întrucât ele nu pot fi determinate decât în conformitate cu dispozițiile legii privind sistemul unic de salarizare pentru funcționarii publici, mai ales că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi altele decât cele prevăzute de legislația specifică acestei categorii.
Ca atare neacordarea acestor sporuri nu constituie o discriminare în sensul celor prevăzute de art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale și art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Pentru toate aceste considerente raportat la dispozițiile art.312 (1) pr.civ. Curtea urmează a respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, -, -, -, -, -, -, -, -, --, --, -, -, -, -, -, -, -, -, - -, -, -, --, -, -, -, -, -, și de către, împotriva sentinței civile nr. 1666 din 14 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
- - - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./25.11.2008
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
