Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 2785/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2785
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Bîcu
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantele - și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Institutul Național al Magistraturii și Institutul Național de Expertize Criminalistice.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta -, personal, și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-au depus la dosar, prin registratura secției, întâmpinare din partea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, practică judiciară din partea reclamantelor și o cerere din partea Institutului Național al Magistraturii prin care solicită comunicarea unei copii de pe acțiune, acțiune care a fost comunicată înainte de a fi declinată cauza.
Curtea respinge cererea pârâtului Institutul Național al Magistraturii de comunicare a unei copii de pe acțiune, constatând că aceasta a fost comunicată, după care, pune în discuție excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Superior al Magistraturii, invocate prin întâmpinări.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, față de faptul că nu a avut raporturi juridice cu reclamantele și având în vedere atribuțiile acestei instituții.
Reclamanta - solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Curtea, văzând că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamanta - solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu începând cu 01.01.2005.
CURT EA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr- reclamantele si Maana au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Institutul Național al Magistraturii și Institutul Național de Expertize Criminalistice solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună:
1. obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul pentru perioada 18 aprilie 2005 - 18 aprilie 2008, actualizată în raport cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective a acestora, calculate conform anexei nr. 1 din 0. nr. 192/2002, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 228/2003, anexei nr. 1 din 0. nr. 82/2004, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 9/2005, anexei nr. 1 din 0. nr. 92/2004, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 76/2005, anexei nr. 1 din 0.0. nr. 2/2006, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 417/2006 și anexei nr. 1 din 0.G nr. 6/2007, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 232/2007;
2. obligarea pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii să includă în bugetul de stat, respectiv Ia prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri solicitate prin aceasta cerere de chemare în judecată;
3. obligarea acordării în continuare a acelorași drepturi salariale cu cele prevăzute în legislația de salarizare pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a elimina situația de discriminare statuata prin Hotărârea nr. 262/21.06.2007 a;
4. obligarea pârâtului Ministerul Justiției să achite despăgubirile cuvenite din drepturile salariale menționate reclamantei pentru perioada 15.08.2005 - 15.03.2007, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii să vireze sumele anterior menționate în contul pârâtei Institutul Național al Magistraturii, urmând ca aceasta din urma să fie obligată să procedeze la plata efectivă către fiecare dintre reclamanți a acestor despăgubiri;
5. obligarea pârâtului Institutul Național de Expertize Criminalistice și Institutul Național al Magistraturii să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare, precum și la operarea și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, cu evidențierea corectă și completă a evoluției profesionale și a veniturilor realizate, astfel cum vor fi dispuse de instanța de judecată prin sentința civilă ce urmează a fi pronunțată.
În motivarea cererii, reclamantele au învederat că au avut calitatea de funcționari publici angajați în cadrul departamentului
economico-financiar și administrativ al Institutului Național de Expertize Criminalistice, prima în perioada 18.04.2005 - 28.02.2007, iar cea de-a doua în perioada 15.08.2005 - 15.03.2007, respectiv în cadrul Institutului Național al Magistraturii, începând cu data de 15.03.2007 și până în prezent, și că, în această calitate, au fost victimele tratamentului diferențiat și discriminatoriu de salarizare existent între funcționarii publici încadrați la Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și funcționarii publici încadrați la Institutul Național de Expertize Criminalistice și Institutul Național al Magistraturii, discriminare care nu are la bază nici un criteriu obiectiv, rațional și juridic.
Au mai învederat reclamantele că, potrivit art. 27 alin. 1 din 0. 137/2000, în calitate de persoane discriminate, au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și că, întrucât faptele de discriminare directă la care sunt supuse au fost săvârșite de către instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor lor de muncă ca funcționari publici, pretind despăgubirile constând în prejudiciile materiale suferite, potrivit art. 42 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, instituției unde și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu.
Prin întâmpinarea depusă la 02.03.2009, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 818 din 03.07.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16.07.2008, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr- al Tribunalului Prahova - Secția civilă, în Dosarul nr. 7247/- al Tribunalului Iași - Secția civilă și în Dosarul nr- al Curții de Apel Bacău - Secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În motivarea excepției, Curtea Constituțională,Luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. (1) din ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Printre atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, ce se regăsesc în cuprinsul nr.HG 34/2009, nu se numără și aceea de a aloca și vira fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții legate de întocmirea proiectelor de legi pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, și nu din oficiu.
Prin urmare, pentru rectificarea bugetului Ministerului Justiției, ca și a altor instituții, inițiativa trebuie să aparțină acestor instituții, și nu Ministerului Finanțelor Publice.
În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 6 din actul normativ sus-menționat, potrivit cărora Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetar de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Ministerului Finanțelor Publice îi revine obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de către legiuitor.
Dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare stabilesc, pe de o parte, că nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte, nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Prin întâmpinarea depusă la 05.03.2009, pârâtul Institutul Național al Magistraturii a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că drepturile salariale ale funcționarilor publici din diferite instituții ale statului au fost stabilite în mod diferențiat din anul 2004 până în prezent avându-se în vedere anumite criterii.
Astfel, potrivit art. 4 din OG6/ 2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și criteriile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, Salariul de bază se stabilește in funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. 1-6."
Salarizarea diferențiată a diferitelor categorii de funcționari publici este determinată astfel și de nivelul central sau local la care se desfășoară activitatea. Astfel, funcționarii publici din diverse instituții ale statului, în speță funcționarii publici din cadrul Institutului Național al Magistraturii și cei din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii nu se află în situații analoage și comparabile. Așadar, întrucât nu se află în situa;ii analoage nu există un tratament discriminatoriu între aceste categorii de funcționari
Prin sentința civilă nr. 924/06.03.3009, Tribunalul Bucureștia declinat competența soluționării cauzei la Curtea de Apel București.
Având în vedere că printre atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, prevăzute de nr.HG 34/2009, nu se numără și aceea de a aloca și vira fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții legate de întocmirea proiectelor de legi pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, și nu din oficiu.
Prin urmare, pentru rectificarea bugetului Ministerului Justiției, ca și a altor instituții, inițiativa trebuie să aparțină acestor instituții, și nu Ministerului Finanțelor Publice.
În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 6 din actul normativ sus-menționat, potrivit cărora Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetar de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Ministerului Finanțelor Publice îi revine obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de către legiuitor.
Din acest motive, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, urmând a respinge acțiunea îndreptată împotriva acestuia.
Pe de altă parte, față de faptul că reclamantele au sau sunt angajate ale Institutului Național al Magistraturii și Institutului Național de Expertize Criminalistice, raportul juridic de muncă stabilindu-se între acești pârâți și reclamante, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției, urmând a respinge acțiunea îndreptată împotriva acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 4 din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și criteriile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007,Salariul de bază se stabilește in funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. 1-6."
Salarizarea diferențiată a diferitelor categorii de funcționari publici este determinată astfel și de nivelul central sau local la care se desfășoară activitatea. Astfel, funcționarii publici din diverse instituții ale statului, în speță funcționarii publici din cadrul Institutului Național al Magistraturii și cei din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii nu se află în situații analoage și comparabile. Așadar, întrucât nu se află în situa;ii analoage nu există un tratament discriminatoriu între aceste categorii de funcționari.
Nu există o analogie între funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Institutului Național al Magistraturii și cel al Institutului Național de Expertize Criminalistice, pe de o parte, și aceleași departamente din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție sau parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte.
În al doilea rând, prin Decizia Curții Constituționale nr. 818 din 03.07.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16.07.2008, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr- al Tribunalului Prahova - Secția civilă, în Dosarul nr. 7247/- al Tribunalului Iași - Secția civilă și în Dosarul nr- al Curții de Apel Bacău - Secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Încă de la început, legiuitorul a înțeles să reglementeze diferit cele două categorii de funcționari în OUG nr. 192/2002 și apoi în OUG nr. 82/2004, o categorie aparținând anexei 1, iar cealaltă, anexei 3. Dacă s-ar stabili aceleași drepturi salariale cele două anexe ar dispare, încălcându-se astfel voința legiuitorului și principiul separației puterilor în stat.
Din aceste motive, în baza textelor de lege precizate, a art. 1,2 și 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea reclamantelor față de pârâții Institutul Național al Magistraturii și Institutul Național de Expertize Criminalistice ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT Ǎ ǍȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției.
Respinge cererea reclamantelor - și cu domiciliile alese în B,-, sector 5 împotriva pârâților Ministerului Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Superior al Magistraturii cu sediul în B, Calea, nr. 141 B, sector 6 și Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge cererea reclamantelor - și împotriva pârâților Institutul Național al Magistraturii cu sediul în B,-, sector 5 și Institutul Național de Expertize Criminalistice cu sediul în B,-, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red. jud. /4 ex.
Președinte:Vasile BîcuJudecători:Vasile Bîcu
