Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2800/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2800 BIS
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții, și M împotriva sentinței nr.295 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți, și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC, după care;
CURT EA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.295 din 12 februarie 2009, Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului majorările salariale cu 5% începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 în raport de luna martie 2007, cu 11% începând cu 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Mehedinția reținut că reclamantul este funcționar public cu statut special de polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului M și de la 01.01.2007 până în prezent nu a beneficiat de drepturile pretinse prin acțiune.
S-a arătat că începând cu luna ianuarie 2007 fost emis un număr de trei ordonanțe prin care s-a dispus majorarea drepturilor salariale tuturor funcționarilor publice, OG 6/2007, OG 10/2007, și OG 16/2007.
Prin excluderea ulterioară a reclamantului de la acordarea majorărilor salariale acesta a fost privat de un drept al său, fapt care contravine prevederilor directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă unde se definește discriminarea directă ca fiind tratamentul diferențiat a unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
De asemenea s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile comunitare, care au prioritate față de dreptul național.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 819/03.07.2008 conform căreia prevederile art.1, art.2 alin.3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepții ce au fost respinse de către prima instanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, pârâții au arătat că salarizarea polițiștilor este reglementată de nr.OG 38/2003, susținând că polițiștii au dobândit calitatea de funcționar public cu statut special prin Legea nr. 360/2002 și nu au fost numiți în temeiul Legii nr. 188/1999.
De asemenea s-a menționat că în prezenta cauză nu sunt aplicabile prevederile celor trei ordonanțe de Guvern menționate de către reclamant - OG 6/2007, OG 10/2007, și OG 16/2007 - prin care s-a dispus majorarea drepturilor salariale tuturor funcționarilor publici.
Recursurile declarate de pârâți sunt fondate, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Reclamantul este funcționar public cu statut special - polițist în cadrul
Prin acțiunea introdusă, reclamantul a solicitat acordarea majorărilor salariale cu 5% începând cu data de 01.01.2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport de luna septembrie 2007.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 6/2007 aprobată prin Legea nr. 232/06.07.2007.
Dispoziții legale invocate nu se aplică acestei categorii de funcționari care beneficiază de un cadru normativ special în ceea ce privește salarizarea - OG 38/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prin Legea nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2007 pentru modificarea OG 38/2003 s-au reglementat și creșteri salariale în ceea ce îi privește pe polițiști, ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare pentru funcțiile îndeplinite.
Ca urmare a acestei prevederi legale, judecătorul nu poate acorda polițiștilor alte drepturi decât cele prevăzute de lege pentru categoria căreia îi aparțin.
De altfel, prin Decizia nr.821/3 iulie 2008 publicată în Of. 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art.1, 2 (alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG 137/2000 R privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere că în baza art. 147 alin. 4 din Constituia României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere pentru viitor, începând cu data publicării acestora, Curtea va exclude de la aprecierea asupra cauzei hotărârea nr.262/2007, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, autoritate care conform deciziei nr.997/7.10.2008 a Curții Constituționale nu are competența de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii.
Așadar, în materia salarizării polițiștilor - funcționari publici cu statut special se aplică prevederile OG 38/2003.
În ceea ce privește invocarea și aplicabilitatea practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, Curtea arată următoarele:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului este un tratat internațional la care România este parte și care se aplică direct, în baza art.11 și 20 din Constituția României, în ordinea juridică internă a statului român în calitate de stat contractant.
Potrivit principiului subsidiarității, fiecare stat contractant al Convenției garantează și aplică direct prevederile Convenției, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, primul judecător al Convenției este judecătorul național.
Normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate în dreptul intern, situație consacrată în art.20 din Constituția României,
În același timp statele contractante au obligația de a lua măsuri ca legislația internă să fie compatibilă cu prevederile Convenției.
În acest context, Curtea arată că prevederile din OG 38/2003 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și nu sunt de natură a nesocoti prevederile art.14 privind interzicerea discriminării.
Articolul 14 din Convenție interzice discriminarea, în sensul că exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute în această Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, care sunt egale în drepturi
Din redactarea textului rezultă că principiul nediscriminării implică egalitatea tuturor în fața legii și că toate persoanele au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție.
Prin Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a concretizat noțiunea de interzicere generală a discriminării.
În art.1 al acestui protocol s-a arătat că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Din analiza atât a art.14 din Convenție, cât și a art.1 din Protocolul nr.12, rezultă că discriminarea se referă la drepturile și libertățile prevăzute în Convenție.
Având în vedere motivele arătate în prezenta hotărâre, Curtea constată că, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, așa încât în baza art. 312 Codul d e procedură civilă, recursurile vor fi admise, se va modifica sentința primei instanțe, se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții, și M împotriva sentinței nr.295 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red.jud.
tehnored.2 ex.
17 Iunie 2009
jud.fond.
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Adina Calotă
