Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 287/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.287/CA/2009 -
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantulSINDICATUL"" S- în numele și pentru membrii de sindicat din tabelul anexat și depus la dosar, în contradictoriu cu intimații pârâți PENITENCIARUL CU REGIM . S M cu sediul în S M,-, jud. S M, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR cu sediul în B,-, sector 2,MINISTERUL JUSTIȚIEI Bcu sediul în B,-, sector 5, și intimat chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței nr.47/CA din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr.188/1999) -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimații pârâți Penitenciarul cu Regim . S M și Ministerul Justiției au depus la dosar întâmpinare, cauza este la primul termen de judecată în recurs, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, rămâne în pronunțare, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.47/CA din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Satu Marear espins excepțiile invocate și a respins acțiunea reclamantului SINDICATUL "" S M în reprezentarea membrilor de sindicat funcționari publici, cu sediul în S M,-, jud.S M, în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL CU REGIM . S M, cu sediul în S M,-, jud.S M, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR cu sediul în B,-, sector 2, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 pentru drepturi salariale.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Ministerului Justiției formulată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Membrii de sindicat menționați în tabelul anexă au calitatea de funcționari publici în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor - Penitenciarul cu Regim . S
S-a susținut că în perioada 01.10.2004-01.01.2007, membrii de sindicat au prestat ore suplimentare fără ca angajatorul să dispună compensarea orelor cu timp liber corespunzător sau să aplice sporul salarial legal așa cum prevăd dispozițiile art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.293/2004privind Statutul funcționarilor publici din Sistemul Administrației Penitenciare, modificată prin OUG nr.47/2006.
Potrivit art.43 alin.3 din legea mai sus menționată, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător sau cu un spor din salariul de bază dacă nu a fost posibilă compensarea cu timp liber în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
Art.79 din lege arată că până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea funcționarilor publici din Sistemul Administrației Penitenciare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, respectiv prevederile Legii nr.138/1999. Acest act normativ nu prevede o modalitate de plată a orelor suplimentare lucrate, întrucât în aceste instituții nu se plătea timpul lucrat suplimentar, apreciindu-se că pachetul salarial oferit compus din soldă și sporuri acoperea eventualele eforturi depuse peste orele de program.
Doar odată cu aplicarea dispozițiilor OG nr.64/2006 s-a trecut la sistemul de plată sub forma salariului de bază, acesta fiind diferențiat, potrivit dispozițiilor art.3, pe funcții, nivel de studii și coeficienți de ierarhizare, astfel că doar de la data intrării în vigoare a acestui act normativ-1 ianuarie 2007-au devenit active și prevederile art.43 alin.3 din Legea nr.293/2004 referitoare la compensarea cu timp liber sau spor la salariul de bază pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru. Astfel, art.16 din OG nr.64/2006 stipulează expres că pentru orele suplimentare sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr.293 /2004.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a găsit cererea reclamanților neîntemeiată și, ținând seama de dispozițiile art.78 și 79 din Legea nr.293/2004, a respins-
Pe cale de consecință, a respins și cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor, conform art.60 și următoarele Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs SINDICATUL S M, în numele și pentru membrii de sindicat, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în Legea nr.293/28 iunie 2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, la art.43 alin.1 se specifică "Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe săptămână", la alin.3 din același articol se arată " prestate de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează ".
La alin.4 din același articol se specifică "Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. (3) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic, fără a se depăși 120 de ore anual".
Art. 78 din legea nr.293/2004 prevede: "Condițiile privind salarizarea și pensionarea funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Astfel, arată recurentul, nu este culpa lor că legiuitorul nu a respectat termenul de 6 luni de a emite legea salarizării și a pensionării din motive necunoscute, această lege fiind emisă în decembrie 2006 sub forma nr.OG64/2006.
În perioada 1.10.2004 - 01.01.2007, arată recurentă că membrii de sindicat au prestat ore suplimentare fără ca angajatorul să dispună compensarea orelor cu timp liber corespunzător sau să aplice sporul salarial legal, așa cum prevăd dispozițiile art.43 alin.1 și alin.2 din legea nr.293/2004, privind statutul funcționarilor publici din Sistemul Administrației Penitenciare.
Astfel, solicită ca în baza Legii nr.293/2004, să se efectueze plata retroactivă a orelor suplimentare cuvenite, actualizate cu indicele de inflație.
În Regulamentul privind organizarea activităților, a timpului de lucru, a pauzelor și evidența prezenței funcționarilor publici din cu nr.4560/22.09.2004, art.1, alin.1 se prevede că "personalul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afara acestuia, în situații temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, având dreptul la compensarea timpului lucrat potrivit legii". De asemenea la alin.2 se prevede că "Programul de lucru al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de directorii unităților, în raport de necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal".
Art. alin.l3 din același Regulament prevede că "orele prestate de personalul din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător acordat în următoarele 30 de zile. Dacă acest lucru nu este posibil, orele suplimentare se vor plăti în conformitate cu prevederile art.43 din Statutul Funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor".
În drept, a invocat prevederile Legii nr.293/2004, Regulamentul privind organizarea activităților, a timpului de lucru, a pauzelor și evidența prezenței funcționarilor publici din nr.4560/22.09.2004 și Codului muncii.
Prin întâmpinare, intimatul Penitenciarul Satu Marea solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pentru perioada solicitată, legea aplicabilă la acea dată pentru salarizarea personalului din sistemul penitenciar nu prevede plata acestor sporuri, dispozițiile art.43 alin.3 din Legea nr.293/2004 devenind active la data de 01.01.2007, dată la care a intrat în vigoare nr.OG64/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special sistemul administrației penitenciare.
În consecință, arată că pretențiile recurenților referitoare la perioada de timp cuprinsă între data de 01.10.2004 și 31.12.2006, sunt neîntemeiate pentru că prin venitul net lunar (inclusiv sporuri) au fost remunerate și eventualele ore lucrate peste program și nelegale în sensul că nu izvorăsc dintr-un act normativ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, solicită ca instanța să constate că nu are calitate procesuală pasiv, arătând că rolul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite este acela de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și Administrația Națională a Penitenciarelor și le înaintează Ministerului Finanțelor Publice.
După ce creditele bugetare au fost aprobate de către Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției repartizează creditele pentru bugetele instituțiilor publice din subordinea sa, acestea stabilindu-și prioritățile în utilizarea acestor fonduri.
În susținerea acestei idei invocă și prevederile art. 21 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, referitoare la rolul ordonatorilor de credite în care se precizează:
" (1)Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(4) Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele bugetare, după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, cu excepția cheltuielilor de personal și a celor care decurg din obligații internaționale, care vor fi repartizate integral."
că, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru Administrația Națională a Penitenciarelor, iar potrivit art. 21 alin. 2 din Legea 500/2002, această instituție, ca ordonator secundar de credite, repartizează creditele " pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
Numai faptul că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite în raport cu Administrația Națională a Penitenciarelor nu poate duce la concluzia că acesta are calitate procesuală pasivă în această cauză, atâta vreme cât între angajații Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției nu a existat nici un raport juridic.
Pe fond, arată că, așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, până la intrarea în vigoare a nr.OG64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor cu statut special din sistemul Administrației Penitenciarelor, respectiv până la data de 01.01.2007, dispozițiile aplicabile reclamantului în ce privește salarizarea sunt cele ale Legii nr.138/1999, modalitatea de plată a orelor suplimentare urmând a fi stabilită până la această dată în raport de dispozițiile acestei legi.
După intrarea în vigoare a dispozițiilor nr.OG64/2006, s-a trecut la sistemul de plată sub forma salariului de bază, diferențiat potrivit art.3 din acest act normativ pe funcții, nivel de studii și coeficienți de ierarhizare, astfel de la 1.10.2007 au devenit aplicabile dispozițiile art.43 alin.3 din Legea nr.293/2004, privind compensarea cu timp liber sau spor la salariul de bază pentru orele prestate peste program, dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic superior.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentul Sindicatul S M ca fiind nefundat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.43 alin.3 din Legea nr.293/2004," prestate de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază ".
Prin art.79 alin.1 din aceeași lege se prevede expres că "până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, rămân aplicabile, în continuare, dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională".
În speță, contrar poziției exprimate de recurent, instanța de fond a reținut corect faptul că pentru perioada 01.10.2004 - 31.12.2006, pentru care s-a solicitat plata orelor lucrate suplimentar, legea aplicabilă la acea dată pentru salarizarea personalului din sistemul penitenciar nu prevedea plata acestor sporuri, dispozițiile art.43 alin.3 din Legea nr.293/2004 devenind active la data de01.01.2007,dată la care a intrat în vigoare nr.OG64/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
În această situație, salarizarea funcționarilor publici din unitățile penitenciare s-a realizat până la data intrării în vigoare a nr.OG64/2006, respectiv data de 01.01.2007,în baza Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Acest ultim act normativ nu prevede o modalitate de plată a orelor suplimentare lucrate "întrucât în aceste instituții nu se plătea timpul lucrat suplimentar, apreciindu-se că pachetul salarial oferit acoperea și eventualele eforturi depuse peste orele de program.
Mai mult, în temeiul art.25 alin.1 din Legea nr.138/1999, personalul care execută, conduce, coordonează sau contribuie la realizarea activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate, adică, în special cei angajați în unități penitenciare, beneficiază de un spor de până la 30% calculat la solda lunară, respectiv la salariul de bază.
Prin urmare, rezultă că pretențiile reclamantului recurent referitoare la perioada de timp cuprinsă între data de 01.10.2004 și 31.12.2006 sunt neîntemeiate pentru că prin venitul net lunar (inclusiv sporuri) au fost remunerate și eventualele ore lucrate peste program și de asemenea nelegale în sensul că nu izvorăsc dintr-un act normativ.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.43 alin.3 și art.79 alin.1 din Legea nr.293/2004, recursul declarat de recurentul Sindicatul S M în numele și pentru membrii de sindicat va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul SINDICATUL "" S M, în numele și pentru membrii de sindicat, împotriva sentinței nr.47 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 13.05.2009
- jud. fond -
- tehnoredact. - / - 2 ex.
- 13.05.2009
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
