Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 288/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.288/CA/2009 -
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind judecarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal formulate deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELORcu sediul în B,-, sector 5 șiMINISTERUL JUSTIȚIEI Bcu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, - -, nr.10, jud. B și TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, - -, nr.10, jud. B și intimații reclamanți:, -, -, - și -toți cu domiciliul procesual ales în O, - -, nr.10, jud. B împotriva sentinței nr.371/CA din 8 septembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în dosar nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr.188/1999) -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, rămâne în pronunțare, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.371/CA din 8 septembrie 2008, TRIBUNALUL BIHORa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și toți cu domiciliul procesual ales in O,- în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul in O,-, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul in O,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul in B,-, sector 1, pârât MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 1 reprezentantă prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-/B, jud.B, și în consecință:
A obligat pârâții să achite în favoarea reclamanților sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferenta perioadei efectiv lucrate de fiecare dintre aceștia,începând cu data de 01.06.2007 și până la data de 31.12.2007, sumă ce va fi actualizata cu indicele de inflație la data plății efective.
Celelalte capete de cerere au fost respinse, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Față de dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o, deoarece potrivit Legii nr.500/2002, a G nr.208/2005 și a G nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Un argument suplimentar în favoarea respingerii excepției procesuale invocate îl constituie prevederile art.6 din OG 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariile care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, act normativ care prevede în esență că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, ori Ministerul Economiei și Finanțelor are caracter de ordonator principal de credite.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare in garanție instanța a constatat că în speță nu a fost formulată de nici unul dintre pârâți o cerere de chemare in garanție.
Reclamanții au calitatea de salariați ai TRIBUNALULUI BIHOR O îndeplinind funcții de experți, manager economic, contabili, având calitatea de funcționari publici în cadrul sectorului bugetar, respectiv justiție.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/09.07.1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, devenite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În baza art. 41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Reclamanții în calitate de salariați, care reprezintă o instituție bugetară datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, aveau și au în continuare dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă. Prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură reclamanților o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a la oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Faptul că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamații nu au dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină cont de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție a salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Întrucât reclamanții se înscriu în categoria salariaților din sectorul bugetar și în cadrul căruia în diferite domenii există salariați care beneficiază de tichete de masă (medici, funcționari publici etc.), acest aspect reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 alin 2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar.
Totodată acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamanților, care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea caracter necesar într-o societate democratică.
Posibilitatea acordării tichetelor de masă în funcție de voința angajatorului și anume, includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, este neîntemeiată și nejustificată. Astfel, pur si simplu este lăsată la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii și a salariatului, care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
De asemenea, potrivit art.1084 cod civil daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație, la data plății efective.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a admis în parte acțiunea, sens în care a obligat pârâții să facă demersuri, să achite în favoarea reclamanților sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, aferentă perioadei efectiv lucrate de către aceștia, începând cu data de 01.06.2007 și până la data de 31.12.2007 în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 148/2007 și a Ordinului nr. 651/2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Întrucât obiectul celorlalte capete de cerere vizează acordarea contravalorii tichetelor de masa și pentru viitor, această pretenție fiind un drept care nu s-a născut încă, neconstituindu-se ca un drept actual ce poate fi valorificat, instanța a respins aceste capete de cerere privind acordarea tichetelor de masă pentru viitor.
Instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți întrucât acestea nu au fost cuantificate și nici justificate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Prin recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul obligării Ministerului Justiției la plata sumelor solicitate de către reclamanți.
În esență, susține că, în mod vădit netemeinic și nelegal a reținut instanța de fond faptul că în calitate de coordonator al acțiunilor cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificare, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
În drept, a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin recursul înregistrat la data de 30 octombrie 2008, aceeași recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și exonerarea acestuia de la plata în solidar a drepturilor bănești acordate.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât potrivit prevederilor art.28 lit.d și e din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice: " proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite, respectiv propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Având în vedere faptul că, în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, consideră că acesta nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, această obligație revenindu-i Ministerului Justiției cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite a proiectului bugetului propriu pentru anul viitor.
Ministerul Justiției prin recursul declarat în cauză, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiuni reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind dată cu nesocotirea considerentelor Deciziei nr.14 din 18 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secții Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/198, privind acordarea tichetelor de masă.
Pe fond, arată că Legea nr.142/1998 a stabilit categoriile de salariați care ar putea beneficia de aceste tichete de masă, astfel că toți angajații, indiferent de sectorul din care fac parte, sunt potențiali beneficiari ai acestui drept.
Normele care instituie drepturile solicitate nu au caracter imperativ, ci unul dispozitiv, astfel că rămâne la latitudinea angajatorului ca să acorde sau nu aceste tichete, în funcție de situația concretă din sistem.
Nici unul din actele normative care stabilesc sistemul de salarizare al personalului din domeniul justiției, arată recurentul, nu prevede dreptul la tichete de masă și pe cale de consecință, admiterea unei astfel de cereri ar reprezenta o adăugare la lege, din moment ce nu există nici o prevedere legală care să stabilească în beneficiul reclamanților acest drept.
Întrucât legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, în speță nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu, de natură a nesocoti principiul egalități în drepturi, consacrat în art.16 din Constituție, pentru că principiul egalității impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice și, per a contrario, presupune ca, în situații de fapt diferite, să se aplice un regim juridic diferit. În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale.
Astfel, se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității în drepturi și despre discriminare față de alte categorii profesionale, atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.
În subsidiar, analizând prevederile din legile bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanții solicită sumele respective și având în vedere că aplicarea dispozițiilor care reglementează acordarea lor este condiționată de respectarea prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat, arată recurenta că pretențiile reclamanților sunt de asemenea neîntemeiate.
Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța de recurs reține că sunt fondate, urmând ca în baza prevederilor art.304 pct.9, art.312 Cod procedură civilă să dispună admiterea lor, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerii acțiunii formulate de reclamanții, -, -, - și, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată în data de 20.03.2008, reclamanții intimați - funcționari publici, au solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr.142/198 pentru perioada 1.06.2007 - 31.12.2007 și pentru viitor, până la încetarea discriminării.
Conform prevederilor art.1 din legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane fizice și juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, tichete ce se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, al bugetului local ori a bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin decizia nr.14 din 18.02.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție B, admițând recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici.
Conform prevederilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recursurile în interesul legi este obligatorie pentru instanțe.
Prin urmare, având în vedere aceste prevederi legale și dezlegarea dată problemei juridice deduse judecății prin recursul în interesul legii mai sus arătat, în sensul că funcționarilor publici nu li se pot acorda tichete de masă, se constată că în mod eronat prima instanță a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă și a dispus în consecință admiterea acțiunii formulate de aceștia.
Cât privește calitatea procesual pasivă în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor se reține că, potrivit prevederilor art.28 alin.5 din Legea nr.500/2000, nr.HG2008/2005 și nr.HG386/2007, ministerul are atribuții ce privesc elaborarea proiectului bugetului de stat și nu atribuții privind alocarea sumelor necesare efectuării plăților privind tichetele de masă, astfel că sub acest aspect se reține că, acest pârât nu are nici calitate procesuală pasivă în cauză.
Drept urmare, având în vedere aceste aspecte instanța de recurs, constatând fondate motivele de recurs invocate în cauză va dispune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate conform dispozitivului prezentei decizii, cu menținerea sentinței recurate în partea privind respingerea acțiunii reclamanților pentru acordarea pe viitor a tichetelor de masă și a cheltuielilor de judecată.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITEca fondate recursurile declarate de recurențiiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR,împotriva sentinței nr.371/CA din 8 septembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admiteexcepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
Respingeacțiunea formulată de reclamanții, -, -, - și în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dact. -
- jud. fond. -
- în concept - 11.05.2009
- tehnoredact. - / - 2 ex.
- 13.05.2009
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
