Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 288/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 288/ Dosar Nr-
Sedința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Lorența
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 90/CA din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2009, când părțile au fost lipsă, cele consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, fac parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009, apoi pentru 15 aprilie 2009.
CURTEA:
Constată că prin sentința civilă nr 90/28.01.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile eferente perioadei 1 ianuarie 2005-1 iulie 2005.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției B, Inspectoratul de Poliție al Județului B și, în consecință, a obligat pârâții să plătească reclamantului drepturile bănești pentru efectuarea orelor suplimentare în număr de 528 ore suplimentare din care 180 ore suplimentare au fost efectuate în perioada iulie-decembrie 2005, 348 ore suplimentare au fost efectuate în anul 2006 evidențiate în adresa nr -/15 decembrie 2008 Secției 5 Poliția
A obligat pârâții să actualizeze drepturile bănești cu dobânda și rata inflației la data plății efective.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere că reclamantul a solicitat prin cererea introductivă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora la plata tuturor orelor suplimentare efectuate în perioada 01.01.2005-31.12.2007 conform tabelelor de pontaj, sume actualizate cu dobânda legală și rata inflației la data plății efective.
De asemenea, au fost avute în vedere motivele acestei acțiuni și anume faptul că reclamantul are calitatea de polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B și că, raportat la prevederile HG nr 38/2003 și ale Ordinului MAI nr 132/2004 anexa 8, face parte din categoria de personal care, prin natura atribuțiilor de serviciu, este nevoit să execute ore suplimentare în vederea rezolvării sarcinilor de serviciu.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că în ședința publică din 22.10.2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Admiterea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției B și Inspectoratul de Poliție al județului B, a fost întemeiată pe următoarele considerente:
- reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special, respectiv agent de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului B, reținându-se că acest aspect nu a fost contestat de pârâți;
- în baza înscrisurilor existente la dosar, s-a stabilit că în perioada iulie 2005-iunie 2007, reclamantul a efectuat un număr de 840 de ore suplimentare dintre care 212 ore suplimentare au fost efectuate în perioada iunie-decembrie 2007;
- față de înscrisurile provenind de la pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului B, în legătura cu care s-a reținut că prezintă date privind întocmirea eronată a pontajelor pentru lunile iulie, august și decembrie ale anului 2007 și alocarea la plata orelor suplimentare începând cu luna iunie 2007 potrivit raportului nr 35834/12.06.2007, prima instanță nu a avut în vedere orele suplimentare efectuate de reclamant în perioada iunie-decembrie 2007;
- obiectul cauzei a fost analizat prin prisma dispozițiilor art 16 din OG nr 38/2003, potrivit cu care "orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de polițiștii încadrați în funcții de înalți funcționari publici, funcționari publici de conducere și funcționari publici de execuție, se vor plăti cu un spor din salariul de bază, după cum urmează: a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale de lucru; b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. De asemenea, din cuprinsul aceleiași dispoziții legale s-a reținut că se plătesc cu un spor de 100% și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează. munca prestată potrivit al 1) poate fi compensată cu timp liber corespunzător, la cererea polițistului, în condițiile în care orele nu au fost plătite. Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin 1 se pot plăti, conform aceleiași dispoziții legale, numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic, fără a depăși 120 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.
- raportat la aceste ultime dispoziții privitoare la modalitatea de acordare a orelor suplimentare, prima instanță a apreciat că, deși pentru anii 2005-2006 nu a fost întocmită nicio dispoziție a șefului inspectoratului pentru alocarea orelor suplimentare a reclamantului, față de dovedirea din evidențele aceluiași pârât a împrejurării că reclamantul a efectuat numeroase ore suplimentare la solicitarea șefilor ierarhici din motive determinate de natura atribuțiilor de serviciu, aceste ore suplimentare nu pot rămâne neremunerate.
Acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca urmare a stabilirii lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Administrației și Internelor care a criticat-o sub aspectul legalității, motivele de recurs invocate fiind următoarele:
greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor.
În acest sens, s-a arătat că în privința drepturilor bănești către reclamant, calculul și plata acestora se realizează de către Inspectoratul Județean de Poliție în cadrul căruia acesta își desfășoară activitatea, șeful acestui inspectorat având calitatea de ordonator terțiar de credite.
S-a făcut totodată referire la calitatea de ordonator principal de credite, conferită de art 7 al 2 din OUG nr 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, a recurentului precum și la Ordinul MAI nr 621/29.04.2005 ( Anexa nr 8 ) emis în baza art 12 al 5 din același act normativ, ordin prin care s-a stabilit calitatea de ordonator terțiar de credite a șefului Inspectoratului de Poliție al județului
În susținerea acestui motiv de recurs s-a mai arătat că anexa nr 14 la ordinul mai sus menționat stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiar de credite din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, făcându-se referire la pct 2 lit aaa cestei anexe potrivit cu care ordonatorii terțiari de credite au calitatea de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
Potrivit art 21 din Legea nr 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru instituțiile publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Ca urmare, s-a aprecia că stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte sunt de competența exclusivă a șefilor de inspectorate județene, aceștia din urmă având și competența, conform art 15 din OG nr 38/2003, să se pronunțe asupra efectuării și plății orelor suplimentare.
II. obligarea instituției recurentă la plata contravalorii orelor suplimentare actualizată cu rata inflației și cu dobânda legală.
Drepturile pretinse de reclamant sunt prevăzute de OG nr 38/2003 privind stabilirea drepturilor de hrana, în timp de, ale personalului aparținând structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative și de OG nr 9/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la dispozițiile art 1 corob cu art 8 din OG nr 9/2000 care statuează că părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere pentru plata unei obligații bănești, s-a arătat că recurenta nu a stabilit printr-o convenție dobânda legală și nici nu poate fi pusă în întârziere întrucât angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituției se face numai în limita creditelor bugetare.
Nu există temei legal care să permită achitarea de către recurentă a dobânzii legale pe lângă achitarea acestei sume actualizată cu rata inflației, acest obligații contravenind dispozițiilor art 5 și art 968 Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 Cod proc civilă și raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În mod corect prima instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor întrucât art 21 din Legea nr 500/2002 reglementează rolul ordonatorilor de credite, arătând că ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari și terțiari, rolul acestor ordonatori principali reflectându-se și în dispozițiile art 48 si 49 din aceeași lege, iar în cazul sumelor stabilite prin titluri executorii, art 4 din Ordonanța Guvernului nr 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii, pentru efectuarea acestor plăți. Ca urmare, chemarea în judecată a ordonatorului principal de credite într-o acțiune prin care se tinde la obținerea unui titlu executoriu pentru drepturi salariale, nu poate fi cenzurată prin admiterea unei astfel de excepții ca cea invocată în prezenta cauză.
Relativ la fondul cauzei, articolul 16 din Ordonanța Guvernului nr 38/2003 instituie o serie de condiții pentru plata orelor suplimentare constând în ore prestate peste durata normala a timpului de lucru de către polițiștii încadrați ca funcționari publici, asemenea situației reclamantului intimat din prezenta cauză.
În primul rând, este prevăzut un procent din salariul de baza, de 75% si, respectiv 100% din salariul de baza, pentru numărul de ore prestate cu depășirea duratei normale de lucru sau pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care nu se lucrează. De asemenea, alineatul al doilea al dispoziției legale menționate, se prevede posibilitatea compensării acestor ore cu timp liber corespunzător la cererea polițistului.
Relativ la plata acestor ore suplimentare, alineatul al treilea prevede că sporurile se pot plăti numai daca efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă cu acordul scris al sefului ierarhic superior, fiind impusă și oad oua condiție legată de plafonul maxim anual al efectuării acestor ore și anume 120 ore, iar în cazuri deosebite nu mai mult de 360 de ore, în acest ultim caz impunându-se aprobarea din partea ordonatorului de credite cu încadrarea in fondurile bugetare aprobate.
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat plata integrala a tuturor orelor suplimentare efectuate în perioada 01.01.2005-31.12.2007 conform tabelelor de pontaj întocmite la sfârșitul fiecărei luni calendaristice privind executarea serviciului și a numărului de ore efectiv lucrate. Prin precizarea de acțiune aflată la fila 38 din dosarul nr - al Tribunalului Brașov, reclamantul a solicitat ca plata orelor suplimentare să se facă cu aplicarea dobânzii aferente și actualizată cu rata inflației și instanța să oblige pârâții să aplice la suma de bani solicitată toate sporurile aferente pentru efectuarea serviciului.
În dovedirea solicitărilor sale, reclamantul a depus la dosar adeverința eliberată de Inspectoratul de Poliție Județean B-Serviciul Management Resurse Umane din care rezultă că acesta a dobândit la data de 24.08.2002 calitatea de funcționar public cu statut special, de la acea dată și până în prezent desfășurându-și activitatea în cadrul Secției 5 Politie B, un raport din data de 30.07.2008 prin care reclamantul s-a adresat conducerii Inspectoratului de Poliție al Județului B în cursul soluționării în fond a cauzei, o solicitare în sensul punerii la dispoziție către instanța de judecată a situației sumei reprezentând diferența pe fiecare lună și an pentru perioada 2005-2007 orelor lucrate efectiv și a celor neplătite, răspuns al Secției nr 5 Poliție B către IPJ B-Compartimentul Juridic privind cererea menționată anterior, prin care s-a comunicat situația numărului de ore executate în plus față de programul obișnuit de lucru al reclamantului pentru fiecare luna parte, cu mențiunea că aceste ore au fost calculate după pontajele existente în această subunitate și care au fost înaintate lunar către Serviciul Financiar contabil în vederea calculării drepturilor salariale precum și că reclamantul nu a beneficiat de timp liber în compensare, adresa emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului B către instanța de fond în care se arată că pentru anii 2005-2006 nu a fost întocmită nicio dispoziție a șefului inspectoratului pentru alocarea la plata orelor suplimentare a reclamantului și nici nu există pontaje separate pentru ore suplimentare, precum și că, începând cu iunie 2007 s-a emis un raport privind alocarea de bani pentru ore suplimentare; prin aceeași adresă se arată că în perioada ianuarie-mai 2007 nu au fost alocate sume de bani pentru aceste drepturi, iar pentru lunile iunie, august și decembrie 2007 pontajele au fost întocmite în mod eronat întrucât nu se respectă calculul diferențiat între zilele săptămânii și cele de sâmbătă și duminică, dar și că pentru anul 2008 fost emisă dispoziție de alocare la plata orelor suplimentare fără a exista pontaje lunare aprobate care să poată fi puse în plată.
Ca urmare, singura probă în susținerea cererii de chemare în judecată o constituie tabelul alăturat adresei înaintată de Secția nr 5 Politie B în care se arată ca în cursul anului 2005 reclamantul a lucrat un număr de 180 ore suplimentare, în cursul anului 2006, un număr de 348 ore suplimentare, iar în cursul anului 2007, un număr de 212 ore suplimentare.
La dosarul cauzei nu există dovada unei dispoziții a șefului ierarhic de efectuare a orelor suplimentare, poziția pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului B fiind în sensul nealocării unor sume de bani pentru plata orelor suplimentare pentru anii 2005, 2006 și până în luna iunie 2007, contestându-se modul de întocmire a pontajelor pentru lunile iulie, august și decembrie 2007.
Se impune a se avea în vedere și faptul că, potrivit art 57 din Ordonanța Guvernului nr 38/2003, acordarea acestor drepturi bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților.
Ca urmare, în cauză nu există dovada condițiilor prevăzute de art 16 al 3 din Ordonanța Guvernului nr 38/2003, în sensul că nu există o dispoziție a șefului ierarhic de efectuare a orelor suplimentare, cu atât mai mult o dispoziție de aprobare a depășirii plafonului anual de 120 de ore și nicio evidență a modului de efectuare a acestor ore într-o maniera care să permită verificarea prin prisma dispozițiilor alineatului 1 al aceluiași articol de lege. De asemenea, nu este îndeplinită condiția aprobării de fonduri bugetare pentru plata acestei categorii de drepturi salariale.
Față de obiectul prezentei cauze caracterizat de drepturi salariale ce derivă din raporturi de serviciu, solicitate de un polițist cu statut de funcționar public, se impune a se preciza că, asemenea situației verificării condiției de legalitate a unui act administrativ, și acordarea de către instanță prin hotărâre judecătorească a unor drepturi solicitate, impune, în primul rând, respectarea dispozițiilor legale. Raportul de serviciu al reclamantului, incluzând și acordarea drepturilor salariale ale acestuia se derulează într-un regim de drept public care, din punct de vedere procedural, apare ca regim dominant fata de normele dreptului privat.
Ca urmare, față de poziția procesuală a pârâților, ce tinde spre învoială părților, dar și de dispozițiile art 304/1 Cod procedură civilă, nu se poate substitui printr-o hotărâre judecătorească un act administrativ al administrației publice, născător de drepturi salariale, ce încalcă dispozițiile legii.
Acordarea acestor drepturi prevăzute de art 16 din Ordonanța Guvernului nr 38/2003 trebuie realizată cu respectarea condițiilor impuse de acest act normativ, nefiind suficientă o simplă acceptare tacita manifestată prin neatacarea hotărârii primei instanțe.
Recurentul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat pe calea primului motiv de recurs respingerea acțiunii formulată de reclamant, motiv ce este fondat, însă pentru considerentele mai sus expuse.
Întrucât în cauză recursul urmează a fi admis pentru aceste motive, nu se impune analiza celui de al doilea motiv de recurs.
În consecință, Curtea va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și va modifica sentința civilă atacată în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantul.
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de recurentul pârât Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr 90/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr - pe care o modifică în sensul că
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției B și Inspectoratul de Poliție al Județului
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /15.05.2009
Dact./20.05.2009/3 ex.
Jud. Fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
