Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 286/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 286/ Dosar Nr-
Sedința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Lorența
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 38 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2009, când părțile au fost lipsă, iar cele consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, fac parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2009, apoi pentru 15.04.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr. 38 din 15 ianuarie 2009, Tribunalul Covasnaa respins acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâților Consiliul local și Primarul comunei pentru plata suplimentului postului și al treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În fapt, reclamanta a fost funcționar public în cadrul Primăriei comunei, împrejurare de fapt necontestată de pârâți.
Conform art. 31 din Legea nr. 188/1999 -republicată în anul 2007- pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin același articol, la alin.3 se prevede că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici"
Norma referitoare la compunerea salariului a fost introdusă prima dată prin art.29 al Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004 - 2006 aplicarea prevederilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin art.44 din OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.75/2005, art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În Legea nr.251/2006, la art.XIII s- prevăzut că "prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58^1 și ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
De asemenea, art.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșteri salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 prevede că "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobat de lege".
De principiu, suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine prevederilor art.41 și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
Instanța de fond a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.29 alin. 1 lit. c si d din Legea nr.188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
În fine, s-a mai arătat că dispozițiile art.38 din Codul muncii prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Este evident din cele expuse mai sus că dreptul ca atare, la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare, subzistă.
Prin suspendarea repetată, Guvernul a încălcat normele constituționale și cele ale codului muncii.
În actele normative prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor de natură salarială, nu s- dat nici o explicație și nu s-a făcut nici o referire la situația care ar fi impus- Ca urmare, nu putem trage o altă concluzie decât aceea că Guvernul a urmărit practic să aducă atingere însăși existenței dreptului.
Conduita Guvernului poate fi apreciată în acest context ca fiind puțin responsabilă și de natură a aduce o atingere serioasă principiului încrederii în statul de drept, principiu care impune aplicarea efectivă actelor normative adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive cu consecința obstacolării titularilor drepturilor de a se bucura efectiv de acestea.
Cu toate considerentele mai sus menționate, în ce privește acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază - pe perioada suspendării acestor drepturi și ulterior, cu începere de la 01.01.2007 - instanța a fost pusă în situația de analiza în ce măsură procentul solicitat de reclamanți, de 25%, este fondat sau nu.
Deși a fost legiferat ca parte componentă salariului funcționarilor publici, suplimentul postului și al treptei de salarizare nu fost cuantificat (calculat) în nici una din legile ori ordonanțele de completare și modificare a Legii nr.188/1999.
Pentru a fi posibilă cuantificarea este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d (actualmente art.31) din Legea nr.188/1999, atribuție care revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor legii.
De principiu, obligarea Guvernului la promovarea unui act normativ cu forță juridică, în sensul menționat, nu este posibilă.
Sub acest aspect, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr.1257 din 28.02.2007, în Jurisprudența Secției pe anul 2007 - semestrul I, p. 17-20), este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cerere de chemare în judecată a Guvernului pentru emiterea unui act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi ar presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, cuantificarea de către instanță - indiferent de criteriile abordate- ar reprezenta nesocotire a Deciziei nr.820/2008 a Curții constituționale.
Prin decizia respectivă - cu toate că a fost pronunțată într-o altă materie - s-a reținut în mod expres că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative"
Decizia Curții Constituționale este obligatorie potrivit art.31 din Legea nr.47/1992 republicată.
Prin decizie se stabilește o regulă de principiu și anume aceea că instanța nu are competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Împrejurarea că practica instanțelor este neuniformă și că unele instanțe au dispus plata efectivă a unor astfel de drepturi nu poate constitui un temei de drept al acestei acțiuni. Sub acest aspect, în practica judiciară, în afară de considerațiunile generale privind încălcarea normelor constituționale și cele ale codului muncii - care de altfel sunt adevărate - nu s-a adus nici o precizare la modul în care suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost cuantificate la procentul de 25%.
În speță nu se poate face analogie nici cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de vacanță deoarece există o deosebire fundamentală. Astfel, în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr.188/1999 sunt fără echivoc: "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ca o concluzie, față de cele expuse, instanța a reținut că fără existența unui act normativ, dat de legiuitor ori de Guvern, ori a uni act administrativ dat de ordonatorul de credit prin care să se cuantifice drepturile salariale pretinse, acordarea suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare de 25% din salariul de bază nu poate fi dispusă.
În consecință, acțiunea reclamanților a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta - solicitând admiterea recursului, modifcarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare reclamanta a arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999, inițial la art. 29 alin.1 lit.c și d iar în prezent la art.31 alin.1 lit.c și d.
Aceasta a susținut că legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării.
Recurenta a invocat și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Recurenta a susținut că dreptul la cele două suplimente este un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.
Recurenta a mai arătat că practica judiciară este în sensul admiterii acestor acțiuni.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 38 din 15.01.2009 a Tribunalului Covasna este întemeiat în parte.
Curtea constată că recurenta reclamantă este funcționar public în cadrul Primăriei comunei.
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999 "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Prevederile art.31 lit. c și d din Legea nr.188/1999 au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006, însă nu au fost abrogate expres sau implicit.
Aceste suplimente sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, motiv pentru care se impune acordarea acestora odată cu încetarea motivelor care au dus la suspendarea acestora.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea constată că art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1000 republicată, nu prevăd un cuantum de 25% astfel cum au solicitat recurenții reclamanți și nici o grilă în baza căreia să se poată determina aceste sporuri. Astfel că, instanța nu va putea indica un procent deoarece s-ar substitui legiuitorului.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă va admite în parte recursul declarat de recurenta - împotriva sentinței civile nr. 38/15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, va modifica sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Primarul comunei și va obliga pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004 la zi și în continuare până la schimbarea situației de fapt și/sau de drept, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, respingând restul pretențiilor reclamantei privind cuantumul de 25% al suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta -, cu domiciliul în comuna, nr.85, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 38/15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Primarul comunei.
Obligă pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004 la zi și în continuare până la schimbarea situației de fapt și/sau de drept, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor reclamantei privind cuantumul de 25% al suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /15.05.2009
Dact./21.05.2009/ 3 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
