Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 309/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 309
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Dacu Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii T, împotriva sentinței civile nr. 9/7.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților conforma dispozițiilor art. 242.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr.7710/30/24.10.2007, reclamanții, și au solicitat în procedura contenciosului administrativ ca pârâta Casa Județeană de Pensii T să fie obligată să emită o decizie sau un act adițional la actul administrativ de numire în funcție prin care să le acorde un spor de mobilitate și confidențialitate în cuantum total de 50% din salariul de bază brut lunar compus din ( 25 % spor mobilitate și 25 % spor de confidențialitate ) începând cu 15.10.2004 pentru reclamantele si si din 01.11.2006 pentru reclamantul, conform nr.514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.
În fapt, reclamanții arată că dețin funcția de consilier juridic-definitiv, în cadrul serviciului juridic al pârâtei, iar pârâta a refuzat să le acorde sporurile de mobilitate și confidențialitate stabilite prin art.26 si art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic, precum si a dip.art.29 din Statutul funcționarului public.
În drept, și-au întemeiat cerere pe dispozițiile art.6, art.16, art.24 al.2 din nr.514/2003, nr.188/1999, art.25-26.53/2003, art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic, iar în probațiune au atașat extrase din actele normative indicate în acțiunea introductivă, legitimație de membru în cadrul Colegiului Consilierilor juridici T, cerere înregistrată la pârâtă la data de 8.06.2007, practica judiciară.
Pârâta Casa Județeană de Pensii T, deși legal citată în cauză, nu a formulat și depus întâmpinare și nici nu a solicitat amânarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 9/CA din 7.01.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu parata Casa județeana de Pensii T.
A obligat parata Casa Județeana de Pensii T la acordarea sporului de mobilitate în cuantum de 25% și a sporului de confidențialitate în cuantum de 25 % din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15.10.2004 pentru reclamanții și, respectiv 1.11.2006 pentru reclamantul și a operat modificările corespunzătoare la actul de numire in funcție, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, își desfășoară activitatea profesională ca și funcționar public, fiind numiți pe funcția de consilier juridic la parata Casa Județeana de Pensii
Este de principiu recunoscut faptul că, în baza actului de numire în funcție, între funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile din care aceștia fac parte, ia naștere un raport de serviciu la care nr.188/1999, face trimite în cap.IV.
Acest raport de serviciu, ia naștere între autoritatea publică sau instituția publică și funcționarul public în baza actului de numire și are ca elemente: funcția, salariul și locul de muncă,
Pe de altă parte, raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bune-i credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în nr.188/1999, rep.
Art.29 din nr.188/1999, prevede ca funcționarii publici pentru activitatea desfășurată au dreptul la un salariu compus: a) salariul de bază; b) sporuri pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului, iar la alin.2 al aceluiași articol se arată că, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Rezultă așadar, că, însăși disp.din statutul funcționarului public care reprezintă legea generală în materia funcției publice, permite acordarea unor drepturi salariale suplimentare, în condițiile prevăzute de o lege specială, în speță, nr.514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și nr.53/2003, privind Codul Muncii, în considerarea art.93 din 188/1999, rep, potrivit căreia dispozițiile acestui act normativ se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun, civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Conform art.16 din nr.514/2003, reclamanții au obligația de confidențialitate și mobilitate, fiind îndatorați în virtutea funcției deținute de a asigura reprezentarea instituției în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
Potrivit art.25 din CM, prin clauza de mobilitate, părțile în contractul individual de muncă, stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat, nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz, beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Totodată, art.26 CM, definește clauza de confidențialitate ca fiind convenția intervenită între angajator și angajat ca pe toată durata contractului individual de muncă, precum și după încetarea acestuia, să nu se transmită date sau informații de care au luat la cunoștință în timpul executării contractului.
Art.1 al.3 din OUG nr.92/2004, privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, împrejurare față de care consilierul juridic-funcționar public are dreptul la sporuri suplimentare corespunzătoare clauzelor de confidențialitate și mobilitate, similar celui stabilit pentru alți angajați cu contract individual de muncă ai pârâtei, respectându-se astfel principiul egalității de șanse și de tratament stipulat în disp.art.39 al.1 lit.d din nr.53/2004.
Apoi, potrivit art.41 din Statutul profesiei de consilier juridic, consilierul juridic trebuie să se prezinte la termen la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală, asigurând în acest mod reprezentarea intereselor instituției cu care se află în raport de serviciu având obligația să păstreze secretul profesional referitor la cauza care a fost încredințată, iar pe de altă parte prin specificul muncii efectuate constând în aceea că, executarea obligațiilor de serviciu nu se realizează într-un loc stabil de muncă se îndeplinește și condiția art.25 din nr.53/2004, privitor la clauza de mobilitate.
Așadar, din momentul în care, s-a instituit o obligație sinalagmatică de confidențialitate și de mobilitate, implicit există și obligația de plată a activităților menționate, obligație impusă prin disp.art.24 din nr.514/2003, conform căruia " in termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritățile publice, instituțiile și toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat, vor opera modificările prev.de prezenta lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care ii au numiți sau angajați în slujba lor", norma juridică apreciată de instanță ca fiind de natură imperativă.
Art.20 din Constituția României, prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația universală a drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În același timp, art.2 pct.1 din declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.25 din această normă internațională, se statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
În plan intern, art.5 din CM, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art.1 al.1 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede că " prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de naționalitate, etnie, limbă religie, categorie socială ori apartenența la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Totodată, alin.2 al art.2 din același act normativ stabilește că " sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de al.1 față de alte persoane în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere sunt adecvate și necesare.
Prin neacordarea sporurilor de confidențialitate și mobilitate funcționarilor publici civili cu statut de consilier juridic, categorie profesională distinctă, se crează un tratament diferențiat, discriminatoriu și această măsură nu poate fi apreciată că ar avea un scop legitim atâta timp cât prin ea nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar respectiva categorie profesională este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale, între care și personalul contractual pentru care Legea 53/2004, prevede la art. 25 si art.26, acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se învederează faptul că sporurile solicitate de către cei trei reclamanți nu pot fi acordate, întrucât nu au fost prevăzute în capitolul cheltuieli salariale din bugetul de asigurări sociale de stat alocat Casei Județene de Pensii T în perioada pentru care se solicită.
Examinând recursul declarat de pârâtă, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea îl consideră întemeiată, pentru considerentele mai jos reținute:
Din probatoriul administrat în cauză, Curtea reține faptul că reclamanții, și fac parte din categoria consilierilor juridici numiți în funcție, având statut de funcționar public, a cărei activitate se derulează sub imperiul unei legi speciale și anume Legea nr.188/1999 care reglementează Statutul funcționarilor publici.
De menționat că odată cu apariția Legii nr. 514 din 30.06.2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic prin art. 25 aliniatul 1 s-a dispus înființarea asociațiilor profesionale cât și adoptarea statutelor acestora în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
În acest context la data de 29 aprilie 2004 fost publicat în Monitorul Oficial nr. 68, Statutul profesiei de consilier juridic, adoptat de către Congresul extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România.
Or, prin propriul statut la art. 60 aliniatul 1 s-a înțeles să se facă o distincție între două categorii de consilieri juridici și anume între cei care au statut de salariat și cei care sunt numiți în funcție, cu mențiunea că primii au dreptul la o remunerației de bază, stabilită prin negociere, pe când ceilalți au dreptul la o remunerație conformă legilor speciale.
În continuare, aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că în afara remunerației de bază stabilită în acest mod, în funcție de anumite criterii care includ specificul muncii și importanța socială a serviciilor profesionale, consilierul juridic poate iniția negocierea unor prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Din analiza prevederilor aliniatului 2 al art.60, mai susmenționat rezultă fără echivoc faptul că aceste negocieri vizează doar categoria consilierilor juridici care au statut de salariat,în baza unor raporturi de muncă decurgând din contractul individual de muncă, pe când cea de-a doua categorie se află în cu totul altă situație juridică, având statut de funcționar public, derivând dintr-un raport de serviciu, și care beneficiază pentru activitatea prestată de un salariu stabilit prin art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată, constând într-un salariu de bază plus nu spor de vechime, supliment al postului și un supliment al gradului deținut, elemente care apar în plus în structura veniturilor acestora, față de veniturile acelor salariați, care se negociază.
Pe de altă parte, este de remarcat caracterul permisiv al normei juridice în discuție, care permite doar negocierea celor două clauze și nicidecum obligativitatea negocierii lor, împrejurare față de care, chiar și în situația unui refuz nejustificat de a se negocia, intervenția instanței de judecată, apare ca fiind inadmisibilă.
Sub un alt aspect, se reține și faptul că potrivit art.1 aliniatul 2 din Legea nr. 53/2003, dispozițiile Codului muncii se aplică și raporturilor de muncă reglementate de munca prin legi speciale, însă numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Or, Legea nr.188/1999 republicată conține astfel de dispoziții derogatorii, de pildă, prin art.45 reglementează clauza de confidențialitate instituind pentru funcționarii publici obligativitatea păstrării confidențialității în legătură cu faptele și informările sau documentele de care i-au cunoștință în exercitarea funcție publice, în condițiile legii, mai puțin informațiile de interes public, situație în care negocierea unei asemenea clauze nu poate fi decât exclusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii T împotriva sentinței civile nr. 9/CA din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
LIBER - - - - - -
GREFIER,
Red.Liber/15.04.2008
Dact./ 2 ex./16.04.2008
Prima instanță. Tribunalul Timiș - Judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Chiu Mircea Ionel, Dacu Cristian
