Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 316/ Dosar Nr-
Sedința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- --- -președinte secție -judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.85/CA din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2008, când părțile au fost lipsă, cele consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, fac parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 aprilie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 85/CA/29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții:, G, din cadrul Inspectoratului de Poliție al Judetului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor si Reformei Administartive și Instectoratul de Poliție al Judetului B și în consecință:
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005, după cum urmează: - 3522 lei, - 1937 lei, - 1304 lei, G - 2263 lei, -2263 lei, - 1650 lei, - 2305 lei, - 2228 lei, - 1320 lei, - 1388 lei, - 951 lei, - 1326 lei, - 1164 lei, - 630 lei, - 701 lei, - 1526 lei, a - 167 lei, - 426 lei.
Sumele menționate mai sus vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de intimatul împotriva chematului în garanție Ministerului Economiei si Finanțelor si a fost obligat chematul în garanție să vireze pârâților fondurile necesare plății drepturilor salariale mai sus menționate și s-a respins cererea formulată de reclamanta din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții sunt politisti în cadrul Inspectoratului de Politie al Judetului B.
Potrivit art.6 din OG nr.38/2003, privind salarizarea politistilor si alte drepturi ale politistilor modificată și completată de Legea nr.353/2003 " Pentru activitatea desfășurată în institutiile din sectorul de apărare natională, ordine publică si siguranță natională, în calitate de militar, polițist, functionar public și personal contractual, politistilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază-".
Cu toate că reclamantii îndeplinesc conditiile pentru a beneficia de sporul de fidelitate, în anul 2005 acest drept nu li s-a acordat, fiind suspendat prin nr.OUG118/2004.
Instanta de fond a constatat că suspendarea acordării dreptului în cauză contravine art.41 si 53 din Constitutia României deoarece sporul de fidelitate fiind un drept de remunerare a muncii, care face parte din continutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discretionar de către stat.
Suspendarea contravine si dispozitiilor art.38 din Codul muncii în conformitate cu care:"Orice, tranzacție prin care se urmăreste renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Constatând că dreptul în cauză nu a fost abrogat prin nici un act normativ, instanța de fond a apreciat că el a existat pe întreaga perioadă a suspendării, iar după încetarea acesteia se cuvine a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, cu excepția reclamantei și a obligat intimați să le plătească sporul de fidelitate pe anul 2005, actualizat cu rata inflației la data plății efective în baza art.161 alin.4 din Codul muncii, coroborat cu art.1084 si 1088 din Codul civil.
S-a respins actiunea reclamantei întrucât din adeverinta de la fila 81 din dosar, rezultă că s-a încadrat la IPJ B nu numai la data de 01.02.2007.
Instanta de fond a respins exceptia inadmisibilității cererii de chemare în garantie invocată de prin DGFP B, având în vedere că, gestionând bugetul de stat acest minister are obligatia să asigure institutiilor din sistemul bugetar fondurile necesare plății drepturilor salariale ale angajatilor acestora.
În consecință s-a admis cererea de chemare în garantie, iar chematul în garanție a fost obligat să asigure intimaților fondurile necesare plății drepturilor reclamanților, așa cum au fost admise prin prezenta sentință.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivare, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Instituția chemării în garanție astfel cum este reglementată în art.60-63 Cod procedură civilă este acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă unei din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau despăgubiri în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubiri care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor; cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat reclamanților drepturile salariale în cauză, nu îi conferă acestuia nicio garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art. 19-35 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice: " creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite "; Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților are Ministerului Administrației și Internelor, raporturile de muncă există între reclamanții în cauză și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
În conformitate cu prevederile art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, în speță a ministerului Administrației și Internelor, întrucât potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii pe de-o parte, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocare și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 85/CA/29 ianuarie 2008 Tribunalului Brașov este nefondat.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Consecința admiterii acestei cereri de chemare în garanție este aceea a obligării Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Rațiunea admiterii cererii de chemare în garanție este aceea că partea care cade în pretenții să se poată întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri.
În speță Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestui drept (sporul de fidelitate în anul 2005) și tot acest minister, în aceeași calitate va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat, respectiv în proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executării hotărârii judecătorești.
Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefundat recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B împotriva sentinței civile nr. 85/CA/29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B, cu sediul în B, str. -, nr. 7, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 85/CA/29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /12.05.2008
Dact./12.05.2008/2 ex.
Jud. Fond: Gh./
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
