Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 323/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.323
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de mandatar al Direcției Generale a Finanțelor Publice cu sediul în S,-, județul S împotriva sentinței nr.3429 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal. ( dosar nr- )
La apelul nominal a răspuns reclamanta intimată, lipsă fiind recurenta, pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor B și reclamantele intimate și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamanta intimată depune la dosar concluzii scrise.
Instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. A arătat că nu s-au primit sporurile solicitate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 14.10.2008, reclamantele -, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea acestora la acordarea și la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentândsuplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bazăcalculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, precum șisuplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv din 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective, pentru fiecare reclamant, precum și obligarea pârâților să acorde și să plătească către reclamanți drepturile reprezentândsporul de confidențialitate în cuantum de 15%,sporul de fidelitate în cuantum diferențiat de până la 20%șisporul de suprasolicitare neuro - psihică și stres în cuantum de 10%.
n motivarea cererii, reclamantele au arătat că au calitatea de funcționar public în cadrul S, beneficiind în această calitate de toate drepturile care decurg din prevederile legale. Cum în privința drepturilor salariale ale funcționarilor publici este exclusă stabilirea acestora prin negociere, determinarea lor se realizează în baza unor acte normative iar realizarea lor poate fi obținută prin intermediul instanțelor de judecată, drept pentru care s-au adresat Tribunalului Suceava.
În conformitate cu dispozițiile art.31 din Legea nr. 188/1999, republicată,
" (1) Pentru activitatea desfășurata, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul de vechime in munca;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici ".
Așadar, funcționarii publici au un statut legal și nu contractual, care se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare. Elementele specifice acestei structuri salariale sunt sporul de vechime, suplimentul postului și cel al gradului, la care se pot adăuga prime și alte drepturi salariale, cu condiția ca acestea să fie prevăzute de lege. Sporurile pe care le solicită sunt în conformitate cu dispozițiile legale în materie, și asigura egalitatea între aceleași categorii profesionale.
Astfel, obligația de confidențialitate există în privința tuturor funcționarilor publici, potrivit art 45 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată ( funcționarii sunt obligați să păstreze confidențialitatea datelor și informațiilor ) și art.7 alin.2 lit.c) și d) din Legea nr. 7/2004 privind Codul d e conduită a funcționarilor publici, dispozițiile nefiind contrare dispozițiilor Codului muncii.
De altfel, prin art. 93 din Statutul funcționarilor publici se stipulează expres că: "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației funcției publice", astfel încât dispozițiile Legii nr.514/2003, modificată, pot completa Legea nr.188/1999, republicată. Potrivit dispozițiilor art. 26 din același act normativ "prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informați de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite in regulamentele interne, in contractele colective de munca sau în contractele individuale de munca". Nu în ultimul rând, trebuie avut in vedere faptul ca funcționarii publici sunt ținuți să respecte secretul fiscal, așa cum apare acesta prin prisma dispozițiilor Codului Fiscal si de Procedură Fiscală.
Pe de altă parte, acordarea unui spor de fidelitate cuprins între 3 și 20 la sută este necesara pentru întărirea stabilității în funcția publică, întărirea profesionalismului și pentru echilibrarea relațiilor între funcționarii publici, având în vedere că în prezent se acorda doar anumitor categorii de funcționari publici.
De asemenea, funcționarii publici sunt îndreptățiți la acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, întrucât mulți lucrează in condiții de risc.
Au precizat reclamantele că pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu funcționarii utilizează permanent computerul, fără să primească vreun spor pentru munca la calculator.
Totodată au solicitat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, sporuri prevăzute expres în Statutul funcționarilor publici.
Normele juridice în vigoare sunt imperative, aceste dispoziții fiind întărite de art. 53 din Constituția României, ce reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, restrângere care are caracter excepțional și nu poate avea loc decât în condiții limitative. Prin neacordarea sporurilor, s-ar ajunge la o limitare a unui drept cu caracter civil, care aparține unei activități profesionale, ceea ce ar contraveni nu numai legislației naționale, dar și interpretării art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. O eventuala nealocare a resurselor de finanțare a plății drepturilor stabilite prin lege, chiar de către stat, prin legea bugetului anual, constituie neîndeplinirea unei obligații legale.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S - prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică. A arătat că prevederile art.31 alin.2 din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamante nu pot fi aplicate întrucât în perioada 2004-2006, sporurile privind suplimentul postului și al treptei de salarizare au fost suspendate, prin art.44 din OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.76/2005, si prin nr.OG2/2006 cu modificări si completări prin Legea nr. 17/2006.
Referitor la sporurile solicitate în baza nr.HG281/1993, reclamantele au învederat instanței că potrivit prevederilor art.8 din hotărârea menționată, acordarea acestor sporuri este condiționată si de existenta prevederilor bugetare cu aceasta destinație, prevederi pe care angajatorul trebuie sa le aibă în vedere și să se înscrie in limitele fondurilor respective.
Ori, pentru perioada în care se solicită acordarea sporurilor, instituția angajatoare nu a avut cuprins in bugetul propriu sume cu astfel de destinații.
Mai mult decât atât, potrivit art. 40 din Legea nr. 511/2004 privind Legea bugetului de stat pe anul 2005 se stipulează în mod expres că "în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea acestor sporuri, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu aceasta destinație".
Acest fapt, denotă că legiuitorul nu a lăsat la aprecierea angajatorilor posibilitatea aplicării dispozițiilor Legii nr.188/1999, ci a statuat că nu sunt fonduri, respectiv, a creat cadrul legal pentru care angajatorul, instituție publică -nu poate acorda aceste sporuri.
Astfel, potrivit art.9 al.l si art.11 lit.a din Legea nr.507/2003 - Legea bugetului de stat pe anul 2004, art.8 din Legea nr.511/2004 - Legea bugetului de stat pe anul 2005, etc. Ordonatorii principali de credite vor stabili numărul de posturi, salariile de bază, indemnizațiile de conducere și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal și în numărul maxim de posturi aprobate pentru anul respectiv, potrivit anexei nr. 3.
Referitor la discriminarea invocata din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială, încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, a arătat că nu se dovedește această stare de fapt în mod concret atât timp cât legea nu impune o obligație în acordarea sporurilor solicitate.
Prinsentința nr.3429 din 4 decembrie 2008,Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții S și Ministerul Economiei și Finanțelor să acorde reclamantelor, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat, începând cu data de 01.01.2004 - 04.12.2008 - data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată a espins ca nefondate capetele de cerere privind plata sporului de confidențialitate în cuantum de 15%, sporului de fidelitate în cuantum diferențiat de până la 20% și a sporului de suprasolicitare neuro-psihică și stres în cuantum de 10%.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Suceavaa reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii, instanța de fond a reținut că aceasta nu este dată având în vedere că reclamantele, în calitate de funcționari publici, au solicitat să li se recunoască anumite drepturi de natură salarială și nu au contestat nici măcar dispoziția prin care li s-au stabilit salariile, sporurile sau premiile pentru a fi în prezența art.31 din OG nr.6/2007.
De altfel, împrejurarea că cererea este de competența instanței de contencios administrativ nu impune și aplicarea disp. art.7 din Legea nr.554/2004 privitor la procedura prealabilă.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamantele, având calitatea de funcționari publici sunt salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.l lit.c și d din actul normativ citat.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.l din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art.l din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la drepturile reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, sporul de fidelitate în procent de 20% și suprasolicitare neuropsihică și stres în cuantum de 10% s-a reținut că, într-adevăr potrivit disp. art.4 din OUG nr.6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, dar reclamantele nu au dovedit că alți salariați din cadrul S ar primi sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, sporul de fidelitate în procent de 20% și sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres în cuantum de 10% pentru a fi aplicate disp. art.41 din OUG nr.6/2007, iar instanța nu poate adăuga la lege aceste sporuri, nefiind stabilite prin acte normative.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a fost dată cu greșita interpretare a Legii nr.188/1999, a OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, pe care se sprijină.
În drept, recurenta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, n ceea ce privește capătul de cerere privind drepturile reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu luna ianuarie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, instanța de fond, în mod corect a constatat că, potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamantele, având calitatea de funcționari publici sunt salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.l lit.c și d din actul normativ citat.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.l din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezintă un drept de creanță și, prin urmare, un "bun" în sensul art.l din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
În consecință, în baza art.31 alin.l lit.c și d din Legea nr. 188/1999, tribunalul just a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta S să acorde reclamantelor, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat începând cu data de 1 ianuarie 2004 - 04.12.2008 - data pronunțării hotărârii.
Referitor la drepturile reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, sporul de fidelitate în procent de 20% și suprasolicitare neuropsihică și stres în cuantum de 10% se reține că, întrucât reclamantele au calitatea de funcționari publici salarizarea lor este reglementată de Legea nr.188/1999 și OUG nr.6/2007.
Potrivit dispozițiilor art.31 din Legea nr.188/1999 pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
La alineatul 2 al aceluiași articol se arată că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Într-adevăr potrivit disp. art.4 din OUG nr.6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, dar reclamantele nu au dovedit că alți salariați din cadrul S ar primi sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, sporul de fidelitate în procent de 20% și sporul de suprasolicitare neuropsihică și stress în cuantum de 10% pentru a fi aplicate disp. art.41 din OUG nr.6/2007, astfel încât în mod just instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, Curtea, în baza art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de mandatar al Direcției Generale a Finanțelor Publice cu sediul în S,-, județul S împotriva sentinței nr.3429 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/24.02.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
