Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 326/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.326
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în S,-, județul S și Ministerul Economiei și Finanțelor B cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.3389 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal. ( dosar nr- )
La apelul nominal a răspuns reclamantul intimat, lipsă fiind recurenta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. A arătat a solicitat la timp acordarea acestor drepturi; că a aflat despre acestea după ce a ieșit la pensie.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 23.10.2008,reclamantul,a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea acestora la acordarea și la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentândsuplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de încadrare, suplimentul corespunzător treptei de salarizareîn cuantum de 25%, sporul de confidențialitate în cuantum 15%, sporul de fidelitate în cuantum diferențiat de până la 20% șisporul de suprasolicitare neuro-psihică și stres în cuantum de 10%,de la data intrării în vigoare a acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de funcționar public în cadrul S până la data de 31 decembrie 2005, când s-a pensionat, beneficiind, în această calitate, de toate drepturile care decurg din prevederile legale. Cum în privința drepturilor salariale ale funcționarilor publici este exclusă stabilirea acestora prin negociere, determinarea lor se realizează în baza unor acte normative, iar realizarea lor poate fi obținută prin intermediul instanțelor de judecată, drept pentru care s-a adresat Tribunalului Suceava.
În conformitate cu dispozițiile art.31 din Legea nr. 188/1999, republicată,
"(1) Pentru activitatea desfășurata, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul de vechime in munca;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Așadar, funcționarii publici au un statut legal și nu contractual, care se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare. Elementele specifice acestei structuri salariale sunt sporul de vechime, suplimentul postului și cel al gradului, la care se pot adăuga prime și alte drepturi salariale, cu condiția ca acestea să fie prevăzute de lege. Sporurile pe care le solicită sunt în conformitate cu dispozițiile legale în materie, și asigura egalitatea între aceleași categorii profesionale.
Astfel, obligația de confidențialitate există în privința tuturor funcționarilor publici, potrivit art 45 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (funcționarii sunt obligați să păstreze confidențialitatea datelor și informațiilor) și art.7 alin.2 lit.c) și d) din Legea nr. 7/2004 privind Codul d e conduită a funcționarilor publici, dispozițiile nefiind contrare dispozițiilor Codului muncii.
De altfel, prin art. 93 din Statutul funcționarilor publici se stipulează expres că: "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației funcției publice", astfel încât dispozițiile Legii nr.514/2003, modificată, pot completa Legea nr.188/1999, republicată. Potrivit dispozițiilor art. 26 din același act normativ " prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informați de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite in regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă ". Nu în ultimul rând, trebuie avut in vedere faptul ca funcționarii publici sunt ținuți să respecte secretul fiscal, așa cum apare acesta prin prisma dispozițiilor Codului Fiscal si de Procedură Fiscală.
Pe de altă parte, acordarea unui spor de fidelitate cuprins între 3 și 20 la sută este necesara pentru întărirea stabilității în funcția publică, întărirea profesionalismului și pentru echilibrarea relațiilor între funcționarii publici, având în vedere că în prezent se acorda doar anumitor categorii de funcționari publici.
De asemenea, funcționarii publici sunt îndreptățiți la acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, întrucât mulți lucrează in condiții de risc.
A precizat reclamantul că pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu funcționarii utilizează permanent computerul, fără să primească vreun spor pentru munca la calculator.
Totodată a solicitat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, sporuri prevăzute expres în Statutul funcționarilor publici.
Normele juridice în vigoare sunt imperative, aceste dispoziții fiind întărite de art. 53 din Constituția României, ce reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, restrângere care are caracter excepțional și nu poate avea loc decât în condiții limitative. Prin neacordarea sporurilor, s-ar ajunge la o limitare a unui drept cu caracter civil, care aparține unei activități profesionale, ceea ce ar contraveni nu numai legislației naționale, dar și interpretării art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. O eventuala nealocare a resurselor de finanțare a plății drepturilor stabilite prin lege, chiar de către stat, prin legea bugetului anual, constituie neîndeplinirea unei obligații legale.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, prin întâmpinare a invocat excepția prematurității acțiunii și a prescripției dreptului reclamantului la acțiune arătând că din contextul acțiunii nu rezultă că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prev. de Legea nr.554/2004, respectiv acesta nu face dovada promovării plângerii prealabile, a răspunsului primit sau eventual a nesoluționării plângerii.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, pârâta a arătat că acesta, fiind pensionat în luna decembrie 2005 și față de introducerea acțiunii la data de 27.10.2008 ar fi îndreptățit să i se acorde drepturile solicitate doar pentru două luni.
Pe fondul cauzei, prim pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică. A arătat că prevederile art.31 alin.2 din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamant nu pot fi aplicabile întrucât în perioada 2004-2006, sporurile privind suplimentul postului și al treptei de salarizare au fost suspendate, prin art.44 din OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.76/2005, si prin nr.OG2/2006 cu modificări si completări prin Legea nr. 17/2006.
Referitor la sporurile solicitate în baza nr.HG281/1993, reclamantul a învederat instanței că potrivit prevederilor art.8 din hotărârea menționată, acordarea acestor sporuri este condiționată si de existenta prevederilor bugetare cu aceasta destinație, prevederi pe care angajatorul trebuie sa le aibă în vedere și să se înscrie in limitele fondurilor respective.
Ori, pentru perioada în care se solicită acordarea sporurilor, instituția angajatoare nu a avut cuprins in bugetul propriu sume cu astfel de destinații.
Mai mult decât atât, potrivit art. 40 din Legea nr. 511/2004 privind Legea bugetului de stat pe anul 2005 se stipulează în mod expres că "în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea acestor sporuri, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Acest fapt, denotă că legiuitorul nu a lăsat la aprecierea angajatorilor posibilitatea aplicării dispozițiilor Legii nr.188/1999, ci a statuat că nu sunt fonduri, respectiv, a creat cadrul legal pentru care angajatorul, instituție publică -nu poate acorda aceste sporuri.
Astfel, potrivit art.9 al.l si art.11 lit.a din Legea nr.507/2003-Legea bugetului de stat pe anul 2004, art.8 din Legea nr.511/2004 - Legea bugetului de stat pe anul 2005, etc. Ordonatorii principali de credite vor stabili numărul de posturi, salariile de bază, indemnizațiile de conducere și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal și în numărul maxim de posturi aprobate pentru anul respectiv, potrivit anexei nr. 3.
Referitor la discriminarea invocată din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială, încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, a arătat că nu se dovedește această stare de fapt în mod concret atât timp cât legea nu impune o obligație în acordarea sporurilor solicitate.
Prinsentința nr.3389 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru primul capăt de cerere, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privitor la capetele de cerere 2, 3, 4 privind acordarea sporului de confidențialitate, sporului de fidelitate și a sporului de suprasolicitare neuro-psihică și stres, pentru perioada anterioară datei de 23.10.2005, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții S și Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului, sumele reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, de la data de 1 ianuarie 2004 până la data de 31 decembrie 2005.
Totodată a espins ca prescrise capetele de cerere 2,3, și 4 privind acordarea sporului de confidențialitate, sporului de fidelitate și a sporului de suprasolicitare neuro-psihică și stres pentru perioada anterioară datei de 23.10.2005 și ca nefondate pentru perioada 23.10.2005 - 31.12.2005.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Suceavaa reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii, instanța de fond a reținut că aceasta nu este dată având în vedere că reclamantul, în calitate de funcționar public, a solicitat să i se recunoască anumite drepturi de natură salarială și nu a contestat nici măcar dispoziția prin care i s-a stabilit salariile, sporurile sau premiile pentru a fi în prezența art.31 din OG nr.6/2007.
De altfel, împrejurarea că cererea este de competența instanței de contencios administrativ nu impune și aplicarea disp. art.7 din Legea nr.554/2004 privitor la procedura prealabilă.
Referindu-se la excepția prescripției dreptului reclamantului la acțiune pentru primul capăt de cerere, prima instanță a respins-o, fiind formulată în interiorul termenului de 3 ani prevăzut prin dispozițiile imperative ale art.3 coroborat cu art.7 din Decretul nr.167/2008.
Tribunalul Suceavaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind capetele de cerere 2, 3 și 4, reținând că creanța reclamantului a devenit exigibilă în fiecare lună în momentul efectuării plății, iar reclamantul a investit instanța cu soluționarea prezentei acțiuni la 23.10.2008, după ce a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei anterioare acestei date, deoarece au fost solicitate după împlinirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamantul, având calitatea de funcționar public este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.l lit.c și d din actul normativ citat.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.l din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art.l din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la drepturile reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, sporul de fidelitate în procent de 20% și suprasolicitare neuropsihică și stres în cuantum de 10% s-a reținut că, într-adevăr potrivit disp. art.4 din OUG nr.6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, dar reclamantul nu a dovedit că alți salariați din cadrul S ar primi sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, sporul de fidelitate în procent de 20% și sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres pentru a fi aplicate disp. art.41 din OUG nr.6/2007, iar instanța nu poate adăuga la lege aceste sporuri, nefiind stabilite prin acte normative.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Economiei și Finanțelor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a fost dată cu greșita interpretare a Legii nr.188/1999, a OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, pe care se sprijină.
În drept, recurenții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând recursurile prin prisma motivelor formulate, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, n ceea ce privește capătul de cerere privind drepturile reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, instanța de fond, în mod corect a constatat că, potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamantul, având calitatea de funcționar public este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.l lit.c și d din actul normativ citat.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.l din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezintă un drept de creanță și, prin urmare, un "bun" în sensul art.l din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
În consecință, în baza art.31 alin.l lit.c și d din Legea nr. 188/1999, tribunalul just a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta S să acorde reclamantului, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat începând cu data de 1 ianuarie 2004 până la data de 31 decembrie 2005,proporțional cu timpul lucrat.
Referitor la drepturile reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, sporul de fidelitate în procent de 20% și suprasolicitare neuropsihică și stres în cuantum de 10% se reține că, întrucât reclamantul are calitatea de funcționar public salarizarea sa este reglementată de Legea nr.188/1999 și OUG nr.6/2007.
Potrivit dispozițiilor art.31 din Legea nr.188/1999 pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
La alineatul 2 al aceluiași articol se arată că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Într-adevăr potrivit disp. art.4 din OUG nr.6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, dar reclamantul nu a dovedit că alți salariați din cadrul S ar primi sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, sporul de fidelitate în procent de 20% și sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres pentru a fi aplicate disp. art.41 din OUG nr.6/2007, astfel încât în mod just instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, Curtea, în baza art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursurile, ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în S,-, județul S și Ministerul Economiei și Finanțelor B cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.3389 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/25.02.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
