Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 324/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 324
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Cultural S cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr.3411 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal. ( dosar nr- )
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamanții intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - sec ția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr.7271/86 din 15.10.2008, reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Cultură Culte și Patrimoniu Național Cultural S, au solicitat obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în conformitate cu Legea nr.142/1998 începând cu data de 01.01.2004 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. De asemenea au mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou de care trebuiau să beneficieze în temeiul disp. Legii nr.193/2006 și HG nr.1317/2006 datorate pentru anul 2007.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că:
n conformitate cu disp. art.1 din Legea nr.142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Potrivit art.1 din Legea nr.193/2006 "Societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă ".
Potrivit celor două acte normative, tichetele cadou se acordă inclusiv salariaților din instituțiile din sectorul bugetar, pentru protocol și cheltuieli sociale.
Au mai arătat reclamanții că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În conformitate cu art. 5, alin.1 și urm. din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, "În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toții salariații și angajatorii".
Conform art. 41 alin 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția sociala a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea si igiena muncii, regimul de lucru al femeilor si tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihna plătit, prestarea muncii in condiții grele, precum si in alte situații specifice.
Așadar, reclamanții, în calitate de salariați, funcționari publici la o instituție bugetara, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, aveau si au în continuare dreptul să primească o alocație individuala de hrana, lunară, sub forma unor tichete de masa. Prin încasarea unor asemenea alocații de hrana, li se asigură o protecție privind securitatea muncii.
Faptul că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără sa stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat ca reclamanții în calitate de salariați nu au dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie se țină in primul rând seama de caracterul si natura lor, acestea fiind masuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii si a unor condiții optime la locul de munca.
Au mai susținut că Legea nr. 142/1998, a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv din unitățile bugetare, însă, în mod surprinzător și neechitabil, s-a ocolit acordarea tichetelor de masă pentru toți salariații instituțiilor bugetare, fiind acordate doar pentru anumite categorii de salariați, s-a ajuns la o gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială, între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin 2, art. 53 din Constituția României, art.5 alin 3 din Codul muncii si art. 41 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Posibilitatea acordării tichetelor de masa funcție de voința angajatorului si anume includerea sau nu a acestor sume in bugetul de stat, este neîntemeiată si nejustificată. Astfel, pur si simplu este lăsată la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a salariatului si a muncii acestuia, care, fie niciodată nu va aloca sumele respective in favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
Prin aplicarea discriminatorie a Legii nr. 142/1998, s-a încălcat în mod flagrant un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor românii în fața legii.
În drept, și-au întemeiat cererea pe disp. Legii nr. 53/2003 din Codul muncii, Legii 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, HG5 /1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, Constituția României.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că, potrivit celor două acte normative respectiv Legea nr.193/2006 și HG nr.1317/2006 tichetele cadou se acordă inclusiv salariaților din instituțiile din sectorul bugetar, pentru protocol și cheltuieli sociale, iar Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, și pentru aceste motive nu există temei legal pentru prevederea acestor sume în buget.
A mai arătat că reclamanții, în calitate de funcționari publici, au beneficiat de toate drepturile cuvenite în materia funcției publice și funcționarilor publici, respectiv salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, prime și alte drepturi salariale, precum și concedii de odihnă astfel cum sunt prevăzute de legile în vigoare.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.04.2004-14.10.2005.
Prin sentința nr.3411 din 4 decembrie 2008 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004-14.10.2005, a admis în parte cererea formulată de reclamanți obligând pârâta să plătească reclamanților sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 începând cu data de 15.10.2005 și până la data de 04.12.2008, data pronunțării sentinței, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Totodată a respins cererea privind plata tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2004-14.10.2005 ca fiind prescrisă și a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea tichetelor cadou pentru anul 2007.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.04.2004-14.10.2005 instanța a reținut că, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1998, dreptul la acțiune, având un caracter patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum creanța reclamanților a devenit exigibilă în fiecare lună în momentul efectuării plății, iar reclamanții au învestit instanța cu soluționarea prezentei acțiuni la 15.10.2008, s-a constatat că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.04.2004-14.10.2005, deoarece acestea au fost solicitate după împlinirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din Legii nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
De asemenea, dispozițiile art.1 și art.2 din Legea nr. 193/2006, prevăd că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale.
În baza art.41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Așadar, atâta timp cât reclamanții au calitatea de salariați funcționând în cadrul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Cultural, care reprezintă o instituție bugetară, făcând parte din sectorul bugetar, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele abilitate, înseamnă că și reclamanții aveau dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma unor tichete de masă, deoarece, prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură reclamanților o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a le oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Ca atare, acordarea acestor tichete de masă, reprezintă prin însăși natura sa, o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al reclamanților constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă, reclamanților, condiții pentru ca aceștia să aibă posibilitatea de a-și procura hrana direct de la locul de muncă.
Faptul că Legea nr.142/1998 și Legea nr. 193/2006 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu însemnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul la acordarea acestor tichete, în acordarea acestora se ține seama de caracterul și natura lor și anume ca măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, având drept scop asigurarea hranei zilnice și compensarea unor cheltuieli suplimentare și nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
De altfel, atâta timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială înseamnă că pârâta angajatoare avea obligația să le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării in vigoare a Legii nr. 142/1998, obligație pe care însă angajatoarea nu și-a respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde ca reclamanții nu pot solicita aceste drepturi pe ultimii 3 ani, sume reactualizate.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protecția socială al reclamanților în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
Mai mult, prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop este disproporțională întrucât, este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe, sume, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce privește cererea de acordare a contravalorii tichetelor cadou datorate pentru anul 2007, instanța a apreciat că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2006, societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă.
Tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale, după cum rezultă din art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2006.
Instanța a apreciat că nu se instituie în sarcina angajatorului, prin acest act normativ, nici o obligație de a acorda tichete cadou, ci facultatea de a recurge la utilizarea unor asemenea tichete cadou.
Articolul 16 alin. 1 din Constituția României instituie principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, iar în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariați, care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Or, nu există nici o dispoziție legală prin care se acordă de drept tichete cadou unor salariați ce își desfășoară activitatea în condiții identice cu reclamanții.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, că aceste tichete nu pot fi acordate deoarece nu au fost prevăzute în buget sume cu această destinație și întrucât dispozițiile din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 și Legea nr.487/2006 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 nu au prevăzut sumele solicitate de reclamanți pentru acordarea tichetelor de masă.
Recursul este fondat și urmează a fi pentru următoarele considerente:
Dreptul solicitat - tichete de masă - este reglementat prin Legea nr.142/1998 care în art. 1 prevede că " salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă".
În art. 1 al. 2 din același act normativ se arată că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
Din examinarea celor două texte legale rezultă că acordarea tichetelor de masă se poate face ( nu este o obligație ) doar în limita bugetelor existente.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale învederate că acordarea tichetelor de masă constituie doar o facultate pentru angajator și în plus de aceasta, se acordă doar sub condiția cuprinderii lor în buget.
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2004 - 2007, respectiv Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4; Legea nr. 511/2004- art. 40; Legea nr. 379/2005- art. 24; Legea nr. 487/2006 - art. 18, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Nu orice diferență de tratament constituie o discriminare.
Întreaga argumentare a primei instanțe se întemeiază pe încercarea de a transforma o simplă facultate într-un drept dobândit; de a acorda forță juridică obligatorie unei simple posibilități abstracte, în lipsa unei manifestări voliționale concrete.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada nici a existenței bugetului repartizat, având în vedere și decizia nr.14/2008 a ICCJ, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în parte sentința civilă nr. 3411 din 4 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava în sensul că se va respinge, ca nefondată, cererea reclamanților pentru acordarea tichetelor de masă pentru perioada 15.10.2005 - 4.12.2008. Totodată se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Cultural S cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr.3411 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge ca nefondată cererea pentru acordarea tichetelor de masă pentru perioada 15.10.2005 - 4.12.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/24.02.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
