Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 329/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -CA
DECIZIA NR. 329/CA/2009-
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- O, Nr. 2-4, Cod Poștal -, Județ în contradictoriu cu intimatul reclamant - B, Nr. 3. Cod Poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 12 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la primul termen de judecată, intimatul a depus o cerere de amânare, după care:
Instanța apreciază cererea de amânare ca fiind stăruință în judecarea cauzei, respinge cererea cu motivarea că față de data citării intimatului, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de citare (10.04.2009), acesta avea timp suficient pentru angajarea unui apărător și pregătirea apărării.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 12/12.01.2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B și în consecință a dispus anularea Deciziei nr.611/28.12.2007 emisă de pârâta
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond reținut următoarele:
Prin decizia nr.611/28.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, reclamantul, având calitatea de funcționar public, a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni, pentru abaterea disciplinară săvârșită conform sesizării nr.9/CD/2007 din 05.12.2007 formulate de d-na, director executiv al DGFP B, anume pentru faptul că nu a respectat întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, abatere care se încadrează în prevederile art.77 al.3 lit.b din 188/1999.
La baza emiterii deciziei stă referatul privind rezultatele de cercetare a abaterii disciplinare săvârșite de reclamant, ca urmare a sesizării comisiei de disciplină de către d-na, cu nr.9/CD/2007 din 05.12.2007, la care reclamantul a formulat întâmpinare, invocând pe de o parte tardivitatea sesizării comisiei de disciplină, iar pe fond netemeinicia sesizării.
Potrivit acestui referat, reclamantul ar fi deținut calitatea de cenzor permanent la SC SA și SC SA B, aflându-se în stare de incompatibilitate cu calitatea de funcționar public, conform 161/19.04.2003, radierea din funcție realizându-se mult după intrarea în vigoare a legii.
Referitor la motivele de nulitate absolută ale Deciziei nr.611/2007 invocate de către reclamant, instanța reține că legiuitorul nu a stabilit expres o sancțiune pentru nerespectarea termenelor prevăzute de dispozițiile art.24 al.4 din HG 1210/2003 și art.77 pct.5 din 188/1999, situație în care actul administrativ întocmit cu nesocotirea acestora ar fi, cel mult, anulabil, în condițiile în care reclamantul ar fi dovedit vătămarea suferită și care, altfel, nu ar putea fi înlăturată.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la data sesizării comisiei de disciplină - 27.04.2007 - reclamantul figura în calitate de cenzor la SC SA, radierea sa din această funcție nefiind operată, iar cum sesizarea s-a fundamentat pe informațiile furnizate de ORC B, rezultă că a fost respectat termenul limită de 2 luni stabilit de art.24 al.4 din HG 1210/2003 precum și cel de 2 ani prevăzut de art.77 pct.5 din 188/1999.
Cât privește termenele de 3 zile prevăzut de art.32 al.4 și respectiv de 5 zile lucrătoare prevăzut de art.35 al.5 din HG1210/2003, în mod corect a sesizat pârâta că acestea sunt termene de recomandare și nu de decădere, nerespectarea lor atrăgând, eventual, sancțiuni disciplinare, nicidecum nulitatea actului întocmit cu nerespectarea acestor termene.
La fel, nu poate fi reținut motivul de nulitate absolută invocat de reclamant referitor la nerespectarea dispozițiilor art.35 al.2 HG 1210/2003, anume, faptul că decizia de sancționare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, în condițiile în care chiar acesta admite că "în decizia atacată se vorbește sec despre respingerea apărărilor noastre avându-se în vedere adresa nr.12943/09.07.2007". Ori, faptul că răspunsul formulat de către pârâtă la apărările reclamantului nu este în măsură să satisfacă așteptările acestuia, nu echivalează cu nemotivarea deciziei, așa cum se susține.
Cât privește motivele de anulare formulate în subsidiar, instanța reține că în mod superficial a fost analizată situația de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul, urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor 161/2003.
Astfel, din înscrisurile depuse în copii certificate la dosar, atât de către reclamant cât și de către reprezentanții pârâtei, rezultă, fără dubiu, că reclamantul, a formulat la data de 11.08.2003 o cerere adresată SC SA prin care arăta că renunță la calitatea de cenzor, cerere acceptată și înregistrată în registrul de intrare -ieșire la poziția 101 din 11.08.2003. În mod similar, în data de 07.07.2003 a adresat o cerere cu același conținut către SC SA B, prin care renunța la calitatea de cenzor deținută în cadrul acelei societăți, înregistrată sub nr.49/07.07.2003.
În plus, din adeverința nr.51/18.05.2007 eliberată de SC SA coroborată cu statul de plată al reclamantului, emis de aceeași societate comercială rezultă că reclamantul a încetat să mai fie retribuit pentru funcția de cenzor începând cu luna martie 2003, iar din adeverința nr.106/21.05.2007 eliberată de SC SA B coroborată cu fișa fiscală pentru anul 2003(fila 83) de pusă de aceeași societate la organele fiscale, rezultă, de asemenea, că reclamantul a fost retribuit pentru funcția deținută doar pentru lunile ianuarie și februarie inclusiv, fără a mai beneficia, după această dată, de alte drepturi salariale.
Împrejurarea că radierea sa din funcție s-a operat la Oficiul Registrului Comerțului abia în cursul anului 2006, respectiv 2007, nu este în măsură să-l inculpe pe reclamant, astfel cum în mod eronat a concluzionat pârâta, aceste diligențe făcând parte din atribuțiile persoanelor juridice la care reclamantul a deținut funcția de cenzor.
Conduita reclamantului este conformă dispozițiilor art.79 și 94 din 161/2003, rațiunea legiuitorului fiind în sensul de nu permite funcționarilor publici să dețină efectiv, alte funcții și să desfășoare alte activități, remunerate sau neremunerate, dintre cele enumerate la al.2 lit.a-al art.94 (forma inițială).
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului împotriva Deciziei de sancționare nr.611/28.12.2007 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și menținerea acesteia ca temeinică și legală.
În motivarea recursului recurenta a arătat că reclamantul figurează ca cenzor numit la SC B SA în data de 24.11.1998, iar până la data emiterii adresei 12.943/9.07.2007 intimatul nu a fost radiat din această funcție.
Intimatul figurează ca și cenzor și la SC SA B din 13.02.1998, fiind radiat din funcție la data de 6.04.2007.
Recurenta arată că nu are relevanță în cauză faptul că intimatul a renunțat la calitatea de cenzor avută la cele două societăți câtă vreme intimatul a săvârșit abaterea în forma continuă prevăzută de lege, iar potrivit art. 49 din Legea 188/1999 "funcționarii publici au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilite potrivit legii".
Chiar dacă numai societatea are calitatea să întreprindă modificările la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, intimatul reclamant avea obligația de a verifica prelucrarea informațiilor să nu mai apară în calitate de cenzor la cele două societăți.
Până la data de 19.05.2008 intimatul reclamant nu era radiat din calitatea de cenzor la SC SA B, acesta și-a modificat doar declarațiile de interese și a depus cererile de renunțare la calitatea de cenzor
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de prevederile articolul 304 ind.1 cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat.
Criticile recurentei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B referitor la nelegalitatea sentinței sunt nefondate atât cu privire la modul de soluționare a excepțiilor cât și în cea ce privește fondul cauzei.
Cu adresa nr.52/18.05.2007 eliberată de SC SA B reclamantul a făcut dovada renunțării la calitatea de cenzor deținută la SC SA B înregistrată la 11.08.2008, precum și la aceeași calitate deținută la SC SA B, conform cererii înregistrată sub nr.49/7.07.2007.
În consecință, reclamantului nu-i poate fi reținut un comportament culpabil constând în aceea că nu ar fi făcut diligențele necesare la ORC pentru operarea modificărilor corespunzătoare, câtă vreme această obligație revenea societății comerciale la care intimatul a deținut calitatea de cenzor.
În sarcina intimatului nu se pot reține incompatibilitățile prevăzute la art. 79 și 44 din Legea 161/2003, acesta nedesfășurând niciuna dintre activitățile enumerate la alin. 2 lit. a-d al art. 94, astfel că admiterea acțiunii pentru motivele subsidiare este întemeiată.
Văzând că excepțiile privind nulitatea actului de sesizare, nulitatea absolută deciziei de sancționare, nr. 611/2007, pentru nerespectarea prevederilor art. 35 alin. 2 din HG 1210/2003 fiind corect soluționate de judecătorul fondului, iar modul de soluționare favorabil recurentei nu a fost atacat cu recurs de către intimat, nu se mai justifică a fi analizate în prezenta cale de atac.
Recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - O, Nr. 2-4, Cod Poștal -, Județ în contradictoriu cu intimatul reclamant - B, Nr. 3. Cod Poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 12 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.M/17.06.2009
Jud fond
Dact./22.06.2009
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Marinescu Simona
