Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 330/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA 330/ Dosar nr-
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat în teritoriu de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.155/CA/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 mai 2008, când părțile au lipsit, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința Civilă nr.155/CA/27.02.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ au fost dispuse următoarele:
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, C, în contradictoriu cu INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR; s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative; a obligat pârâtul la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând spor de fidelitate pe anul 2005, corespunzător perioadei în care fiecare reclamant avut raporturi de serviciu cu pârâții, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective; a obligat Ministerul Internelor și Reformei Administrative în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății sumelor de mai sus; a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării sumelor de mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B.
Art.6 din nr.OG 38/2003 stipulează că,Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,de ordine publică și siguranță națională,în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază,în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne.
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate până la 31.12. 2006, în ceea ce privește prima de vacanță, iar sporul de fidelitate a fost suspendat pentru perioada 01.01.2005- 31.12.2005, potrivit art.2 alin.1 din OUG 118/2004.
Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
Referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 5.02 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situația sporului de fidelitate fiind similară.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților si a obligat pe pârâții B și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, sume actualizate cu rata inflației.
Instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Instanța de fond a respins la termenul de judecată din data de 27.02.2008 excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, astfel că a obligat ministerul să aloce fondurile necesare achitării drepturilor bănești mai sus menționate.
În cauză a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând instanței de recurs modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de recurenta pârâtă Ministerul Economiei și Finanțelor.
În susținerea motivelor de recurs, recurentul a arătat următoarele:
Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat; rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice (nr.72/1996, art.21-27, în vigoare până la data de 01.01.2003 și nr.500/2002 care intră în vigoare la 01.01.2003, art.19 - 35).
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat îndemnizațiile cuvenite de drept reclamantului, nu îi conferă acestuia nicio garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă; ministrul finanțelor publice, procurorul general sunt ordonatori principali de credite, iar conform art.23 alin.3 din Legea nr.72/1996, privind finanțele publice (în vigoare până la acea dată de 01.01.2003 și nr.500/2002 care intră în vigoare la 01.01.2003, art.19-35): "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțare altui coordonator principal de credite"; Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Doctrina juridică (, Participarea părților în procesul civil) a statuat ca cererea de chemare nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale și nici în litigiile de muncă, pe același considerent că raporturile de muncă există între instituția angajatoare, alta decât Ministerul Economiei și Finanțelor și angajați - reclamanții din litigiu.
Pentru aceste motive, consideră că cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă.
Recurenta mai arată că instanța de fond, în mod greșit a admis cererea de chemare în garanție dispunând obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate ce fac obiectul cererii introductive.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor neputând fi obligat la plata și acordarea de drepturi pentru salariații altor instituții.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților are Ministerul Internelor și Reformei Administrative, raporturile de muncă există între reclamant și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Examinând sentința atacată și actele și lucrările dosarului prin prisma art.304 ind.1 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Recurentul a criticat sentința dată de Tribunal numai cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, pe care recurentul MEF a ridicat-o în cursul judecății la fond, fără a ataca hotărârea și pe fond. Ca atare, recurentul nu dreptul reclamanților intimați de a primi sporul de fidelitate pentru anul 2005 și nu contestă dispoziția instanței de fond de a admite acțiunea reclamanților pe fond, în sensul acordării sporului de fidelitate, ci critică admiterea acțiunii reclamanților și în contradictoriu cu MEF.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificațiile bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
De asemenea, potrivit HG 208/2005 (vechea reglementare) și HG nr.386/2007 (noua reglementare) privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a elabora proiectul de buget de stat și proiectul de rectificare a bugetului de stat, precum și de a aproba includerea diferitelor propuneri de cheltuire a banilor publici formulate de ceilalți ordonatori principali de credite, iar potrivit art.3 alin.1 lit.A pct.10, are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar, ceea ce presupune o limitare evidentă a libertății de acțiune a ordonatorilor principali de credite sub aspectul plății unor drepturi salariale care nu fuseseră incluse în bugetul anual sau rectificarea bugetară a acelui ordonator principal de credite, plăți impuse pe calea hotărârilor judecătorești.
Pe de altă parte, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor are printre atribuțiile sale și pe acelea de: a pregăti proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; de a aproba clasificațiile bugetare și modificările acestora, de a analiza propunerile de buget; de a asigura monitorizarea execuției bugetare; de a bloca sau de a reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21 din aceeași lege și au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
De asemenea, legea mai stabilește că proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice, care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse de ordonatorii principali de credite. De asemenea doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul pârât nu a fost obligat pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative), ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform Legii privind finanțele publice, să le vireze pârâților pentru a se putea achita drepturile bănești cuvenite reclamantului.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru aceasta a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și s-a admis acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca acest pârât să cuprindă în proiectul legii de buget sau în propunerea de rectificare și aceste sume pentru ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Curtea reține că în mod corect a interpretat prima instanță dispozițiile legale și a soluționat acțiunea introdusă de reclamanți.
Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedura civilă raportat la prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.155/CA/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 13.06.2008/dact.VP 24.06.2008/2 ex
Judecători fond;
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Marcela Comșa, Georgeta
