Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 333/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 333
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN NUME ȘI ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței nr.4946 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul MEHEDINȚI, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN NUME ȘI ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
S-a arătat că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul MEHEDINȚI, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice și DGFP M, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumelor reprezentând prime de concediu pe anii 2000-2005, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
In motivare arătat că are calitatea de funcționar public, iar potrivit dispozițiilor art. 33(2) din Legea nr. 188/1999 "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", articol care ulterior, după republicarea Legii nr. 188/1999 devenit art. 34.
Că, ulterior, prin art. 3(1) din OG nr. 33/2001 a fost suspendată aplicarea acestui articol, cu privire la prima de vacanță până la 1 ianuarie 2002, iar prin legile bugetului de stat aferente anilor 2000 - 2005, respectiv Legea nr. 743/2001, nr. 631/2002, nr. 507/2003 și nr. 511/2004, acordarea primei de vacanță a fost suspendată succesiv până la 31 decembrie 2005.
precizat că potrivit art. 64(2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă "la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Pârâta DGFP a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 -2003, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii considerând că reclamantul nu este îndreptățit la plata primeldor de concediu ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor legale menționate, prin legi bugetare anuale, în aceste condiții acțiunea fiind prematur introdusă.
Tribunalul MEHEDINȚI - Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.4946 din 21 noiembrie 2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și au fost obligați pârâții DGFP M și MFP să plătească acestuia prima de concediu de odihnă pe perioada 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație la data nașterii dreptului la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP M în nume propriu și în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A precizat că atâta vreme cât acordarea dreptului la prima de concediu a fost și este suspendată și în momentul de față prin acte normative, dreptul reclamantului la acțiunea încă nu s- născut.
Pe fond arată că dispozițiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, în conformitate cu care, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, sunt invocate în mod eronat în cererea de chemare în judecată și nu sunt incidente în speță atâta vreme cât acordarea primei de concediu este suspendată și în prezent.
Mai susține că legea bugetului de stat constituie norma specială în ceea ce privește finanțarea resurselor bugetare și repartizarea acestora, iar dispozițiile referitoare la primele de vacanță sunt suspendate prin legea bugetului de stat, motiv pentru care aceste dispoziții nu își produc efectele pe perioada suspendării.
Recursul este nefondat.
Reclamantul este funcționar public.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt nefondate.
În conformitate cu art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia au dreptul la primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
In art. III, alin.2 din OUG 33/2001 se regăsește dispoziția legală, în conformitate cu care până la 31 decembrie 2003 se suspendă acordarea primei pentru concediu de odihnă pentru personalul din sectorul bugetar.
Astfel, în Legea nr. 631/2002, privind bugetul de stat pe anul 2003, s-a prevăzut la art. 10 alin. 3 că art. III alin. 2 din OUG nr. 33/2001 produce efecte.
În Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar.
La data pronunțării soluției de către Tribunalul MEHEDINȚI, Legile bugetare analizate mai sus, nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Cele trei legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamanților, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, din prevederile art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, rezultă că suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ÎN NUME ȘI ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței nr.4946 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul MEHEDINȚI, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/21.02.2008
Jud. fond /
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
