Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 322/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 322
Ședința publică din 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursurilor declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, jud. S și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, Corp A, sector 6, împotriva sentințeinr. 2211 din 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în satul, comuna Forăști, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța luând act că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă, nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, socotindu-se lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
În temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr- din 22.06.2009, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice S, la restituirea sumei de 2479 lei reprezentând taxă specială de poluare.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 22.11.2008 a achiziționat autoturismul marca Volkswagen, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat suma de 2479 lei, conform chitanței seria - nr. -/12.05.2009.
În motivare a arătat că taxa este ilegală, ea fiind percepută în temeiul unor texte legale inaplicabile în dreptul intern.
Potrivit art.148 al.2 și 4 din Constituție, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță, art.90 din Tratatul CE. Prevederile art.2141-2143cod fiscal sunt contrare prevederilor de la art.148 din Constituție.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare a arătat că taxa a fost achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ce a abrogat prevederile art.2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aceasta constituindu-se venit la bugetul de Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A precizat pârâta că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile G nr. 50/2008, taxa de poluare instituită prin acest act normativ respectând exigențele art. 90.
Totodată a chemat în garanție, Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând ca în situația în care acțiunea formulată de reclamant va fi admisă, să se dispună obligarea chematei în garanției la restituirea către reclamant a sumei de 2.479 lei, reprezentând taxa de poluare.
In motivarea cererii a arătat că, taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
A mai susținut că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu.
La termenul de judecată din 24 septembrie 2009 s-a dispus introducerea în cauză a chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Prin întâmpinare, chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, pe cale de excepție, a invocat excepția de inadmisibilitate,arătând că reclamantul nu atacă un act administrativ în înțelesul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, și nici un act administrativ fiscal, în înțelesul Codului d e procedură fiscală, ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că o datorează.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în forma publicată în aprilie 2008, nr.OUG 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Câtă vreme, chiar Comisia Europeană a recunoscut că această taxă de poluare corespunde normelor comunitare, consideră că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene".
Prin sentința nr. 2211 din 10 decembrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, a respins ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție, a admis cererea principală, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, a obligat să restituie reclamantului suma de 2.479 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța seria - nr.- din 12.05.2009; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, obligând chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să vireze pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice S suma menționată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii invocată de către chemata în garanție, prima instanță a constatat că acesta nu este dată, atât timp cât, în conformitate cu disp. art.1 din Legea nr.554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
taxei de poluare se face pe baza unei decizii de calcul a taxei de poluare care reprezintă titlu de creanță și astfel acțiunea este admisibilă, urmând a se respinge excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul nu are obligația de a achita taxa de poluare.
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact disp.art.90 alin.1, care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produsele altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest tex de legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea consideră că art.90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeană de Justiție din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nâdasdi -es - Regionalis respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante în acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor Între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weige1, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2000. precum și toate vehiculele NI cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.
Rezultă așadar că în prezent a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.
Aspectul esențial ce trebuie reținut este acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO - ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).
Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art.1084 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta să îi plătească reclamantului suma actualizată în raport cu indicele de inflație de la data achitării - 09.03.2009 până la data restituirii.
Față de aceste considerente, prima instanță a respins excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție și a admis acțiunea reclamantului, în sensul obligării pârâtei S să restituie acestuia, suma de 2479 lei reprezentând taxa de poluare, achitată cu chitanța seria - nr. - din 12.05.2009.
Întrucât chemata în garanție a perceput o taxă fără a presta serviciul echivalent, instanța a apreciat că aceasta nu era datorată și ca urmare, în conformitate cu art. 60 od procedură civilă a admis cererea de chemare în garanție și a obligat Administrația Fondului pentru Mediu să vireze pârâtei S suma de 2479 lei, reprezentând taxa de poluare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S a arătat că suma achitată cu titlu de taxă de poluare a fost stabilită prin decizie de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, înscris ce reprezintă titlu de creanță și susceptibil de a fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii.
Potrivit titlului de creanță reprezentat de decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nu a fost exercitată calea de atac a contestației administrative, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate.
Taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu de 1.07.2008, conform căruia taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO.2, taxa specifică exprimată în Euro / 1 g CO.2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului.
În conformitate cu dispozițiile art. 28, în statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art. 90 stabilind că nicun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
a admis însă că statele au libertatea să taxele cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în Românie a autoturismelor noi sau second - hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, fiind achitată doar la prima înmatriculare pe teritoriul României și nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autoturismului.
Dispozițiile art. 90 paragraf 1 CE ar fi încălcate atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar ar fi calculat diferit și după metode diferite care ar conduce la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Taxa de primă înmatriculare, sub alte denumiri este percepută în aproape toate statele Uniunii Europene.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, folosită pentru realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, ținându-se cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autoturismului.
Astfel, conform art. 1 alin. 2 din OUG nr.50/2008, din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe se finanțează programe, respectiv:
- programul de stimulare a înnoirii parcului auto național;
- programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități;
- proiecte de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală și energie eoliană;
- proiecte privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasa, microhidrocentrale;
- proiecte privind împădurirea terenurilor degradate sau defrișate;
- proiecte de returnare a terenurilor scoase din patrimoniul;
- proiecte de realizare a pistelor pentru bicicliști;
În motivarea recursului, chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu a precizat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii și fără temei legal (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
A precizat că nr.OUG50/2008 a abrogat taxa specială de primă înmatriculare pentru că, așa cum fusese notificată, România încălca prevederile art. 90 din Tratatul, instituind o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu data de 01.07.2008, taxa achitată de reclamant, fiind conformă cu legislația europeană.
Comisia Europeană a considerat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunității Europene, în sensul că se aplică un regim discriminator pentru autovehiculele second - hand achiziționate din alte state membre. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Conform nr.OUG 50/2008 s-a stabilit măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern.
a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având astfel obligația de a ține seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă.
Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul. În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată și a dobânzii legale a considerat că nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa de poluare, respectiv nu a emis actul administrativ și în al doilea rând pentru că virarea sumelor în bugetul Fondului pentru mediu se face în temeiul OUG nr.50/2008, neputând fi reținută vreo culpă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru cele ce urmează:
Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi ~es - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela dea asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normalede concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din altestate membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000, precum și toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.
Rezultă așadar că în prezent, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.
Aspectul esențial ce trebuie reținut e acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( - chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16 erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16 și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.
După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO- ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).
Pentru considerentele învederate,Curtea,urmează a respinge recursurile declarate ca nefondate, în temeiul art. 304 pct.9, 312 alin. 1,2,3 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, jud. S și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr. 294, Corp A, sector 6, împotriva sentințeinr. 2211 din 10 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în satul, comuna Forăști, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnodact.
08.03.2010/2 ex.
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Galan Marius, Nastasi Dorina
