Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 34/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.34/
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Focșani,-, împotriva sentinței civile nr.591/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimații au depus la dosar precizări și solicită și judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată inițial la ribunalul Vrancea, secția civilă, sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V solicitând obligarea acesteia la acordarea sporului de mobilitate și de confidențialitate în cuantum modificat de câte 25% fiecare începând cu data de 01.08.2004, precum și pentru a fi obligată să emită decizii prin care să opereze aceste modificări.
În motivarea acțiunii lor reclamanții au arătat că la data de 21.03.2006 s-au adresat pârâtei cu cererea nr.6150 prin care au invitat pârâta la negocierea acestor drepturi, fără a primi nici un răspuns.
Pe fond au arătat că beneficiază de aceste drepturi potrivit dispozițiilor art.25 și 26 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii și art.60 al.2 din Statutul profesiei de consilier juridic.
S-a mai arătat că refuzul V de acordare a acestor drepturi este neîntemeiat, intimata având obligația de a opera modificările prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.514/2003.
Au depus la dosar copia cererii adresată direct pârâtei, adeverințe privind calitatea lor de funcționari publici, decizii relevante pronunțate în această materie.
S-a mai arătat că alte ministere au acordat consilierilor juridici din aparatul propriu cele două sporuri solicitate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 3.10.2007 pârâta Vas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că cele două sporuri nu au fost prevăzute într-o lege specială de salarizare, iar legea funcționarului public nu prevede în mod expres acordarea acestor drepturi.
Examinând probele cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici, desfășurând activitate de consilieri juridici în cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice V și, în această calitate, au solicitat prin cererea nr. 6150 din 21.03.2006 acordarea sporului de mobilitate și de confidențialitate dar nu au primit nici un răspuns la această cerere, deși, potrivit dispozițiilor art.24 alineat 2 din Legea nr.514/2003 privind consilierii juridici, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, autoritățile publice, instituțiile și toate persoanele juridice de drept public sau privat erau obligate să opereze modificările prevăzute de lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au numiți sau angajați în slujba lor.
Tribunalul a reținut că, prin Statutul profesiei de consilier juridic publicat în Monitorul Oficial nr.684/29.07.2003, se stabilește că deosebit de remunerația de bază, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 și 26 din Legea nr.53/2003 Codul muncii, modificat, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Din modul de redactare a textului legal rezultă că aceste clauze sunt prevăzute în beneficiul consilierilor juridici iar inițiativa de acordare a acestor drepturi suplimentare aparține nu angajatorului ci consilierului juridic, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, rolul angajatorului constând în participarea la negociere și completarea deciziilor privind modificările intervenite.
Tribunalul a constatat că, deși invitată la negocieri, pârâta a refuzat să participe la negocierea acestor clauze suplimentare.
Tribunalul a reținut că reclamanții, pe lângă calitatea de funcționari publici sau pe aceea de consilieri juridici, astfel încât li se aplică nu numai prevederile legii speciale privind funcționarii publici dar și prevederile Legii nr.514/2003 privind organizarea și executarea profesiei de consilier juridic, cât și cele din statutul profesiei de consilier juridic.
Chiar dacă activitatea funcționarilor publici este reglementată prin lege specială, aceștia beneficiază și de alte drepturi reglementate prin alte acte normative care se referă la categoria profesională, de consilier juridic, din care fac parte reclamanții, aplicarea legii făcându-se prin coroborarea tuturor dispozițiilor care fac trimitere la o anumită categorie profesională și nu numai la cele care reglementează funcția.
Tribunalul a apreciat că drepturile consilierilor juridici, prevăzute în legea proprie de organizare și Statut, nu vin în contradicție cu cele cuprinse în Legea nr.188/1999, deoarece Legea funcționarilor publici prevede la art.29 alin.1 și 2 și art.30 că funcționarii publici au dreptul la un spor de salariu reprezentând suplimentul postului, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Din probele administrate în cauză rezultă și faptul că o parte din instituțiile și autoritățile publice unde sunt angajați consilieri juridici cu statut de funcționari publici au aplicat prevederile Legii nr.514/2003 prin acordarea sporului de mobilitate și de confidențialitate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea reclamanților și a obligat pârâta V să acorde sporul de mobilitate și confidențialitate în cuantum de câte 25% fiecare din salariul de încadrare, prin decizie care să opereze modificările în încadrarea și stabilirea drepturilor salariale, începând cu data de 1.08.2004 pentru reclamanții, și.
Împotriva sentinței nr.591/2007 în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și Statutul profesiei de consilier juridic adoptat în anul 2004 reglementează, sub formă de clauze contractuale, cele două tipuri de sporuri, a căror recunoaștere se solicită în prezenta cauză. Însă, nu există stipulată expres obligația de acordare a respectivelor beneficii tuturor consilierilor juridici, ci numai posibilitatea ca aceștia să o solicite.
În art.60 din Statut se prevede că, deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 și 26 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Însă, legiuitorul a prevăzut în mod expres în art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public că, prin excepție, dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile Codului muncii, precum și cu reglementările de drept comun, civile, administrative și penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. În Statutul funcționarului public ( în a cărui categorie se înscriu și reclamanții), precum și în actele normative ce reglementează salarizarea acestei categorii de personal, nu există prevederi care să permită negocierea clauzelor. drepturile și obligațiile funcționarilor publici sunt expres și limitativ prevăzute în legislația în materie. Mai mult, art.6 din Legea nr.514/2003 prevede: consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional și reglementărilor legale privind persoana juridică la serviciu căreia se află sau cu care are raporturi de muncă.
De asemenea, nu pot fi reținute nici apărările conform cărora, dată fiind natura salarială a drepturilor, prin incidența dispozițiilor statutare, pot fi aplicate dispozițiile art.25 și 26 din Codul muncii, nu prevede în mod expres acordarea unor astfel de sporuri. În acest sens, dispozițiile art.52 din Statutul profesiei de consilier juridic prevăd: consilierului juridic, funcționar public, îi sunt aplicabile și beneficiază și de prevederile legii funcționarului public. Ministerului economiei și Finanțelor îi revine obligația de a se încadra în cheltuielile stabilite de către legiuitor, plata sporului de mobilitate și de confidențialitate apărând ca nelegală și imposibil de efectuat, întrucât, nu au fost și nu sunt prevăzute în buget sumele necesare plății acestor sporuri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Curtea observă că art.29 din Legea nr. 188/1999 prevede posibilitatea pentru funcționarii publici de a beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii în afara celor prevăzute la alin.1, fără însă a reglementa expres care sunt celelalte drepturi salariale și prime, ceea ce presupune că legiuitorul a avut în vedere alte reglementări ce țin de dreptul comun, cu ale cărui dispoziții, se interferează.
Sub un alt aspect, art.87 din legea nr.188/1999 reglementează mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici, care, nu se poate realiza decât sub condiția clarificării raporturilor de serviciu, iar în sensul pct.3 de sub acest articol, în anumite condiții specifice, când funcționarilor publici le este refuzată posibilitatea luării acestor măsuri, tot ei sunt supuși riscului de a fi eliberați din funcție.
În ceea ce privește sporurile solicitate de reclamant, chiar recurenta recunoaște existența unui temei general stabilit prin Legea nr.188/1999 și Legea nr.514/2003, susținând însă că actele normative nu stabilesc în mod clar cuantumul și condițiile de acordare a lor.
Susținerea este nefondată, deoarece acordarea efectivă a sporurilor se circumscrie principiului dreptului de egalitate de șanse consacrat de art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii, cod care prin articolele 25,26 definește clauzele de mobilitate și confidențialitate.
Cât timp posibilitatea acordării lor este reluată în Legea nr.188/1999 și în Statutul profesiei de consilier juridic instituția publică nu poate refuza plata acestor sporuri, luându-se în considerare specificul muncii și importanța socială a serviciilor profesionale prestate, procentele solicitate compensând în mod echitabil sarcinile impuse reclamantului în sensul mobilității și păstrării statutului profesional.
De altfel și Legea nr.188/1999 instituie obligația acoperii cheltuielilor de formare și perfecționare profesională a funcționarului public, fapt care justifică acordarea cheltuielilor solicitate de reclamant.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate de natură a fi luate în discuție și8 din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Focșani,-, împotriva sentinței civile nr.591/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. DV/ 5.03.2008
Tehno ZE/5.03.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Angelica Ciobotaru, Dorina Vasile
