Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 340/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 340
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Lavinia Barbu
Grefier - -
xxxx
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții -, C, -, C membrii de Sindicat ai CAS M, împotriva sentinței nr. 2613 din data de 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CAS
La apelul nominal au lipsit recurenții reclamanți -, C, -, C membrii de Sindicat ai CAS M și intimata pârâtă CAS
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței nemotivarea recursului în termenul prevăzut de art.303 cod proc.civilă, după care instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a luat în examinare recursul sub aspectul nulității prevăzută de art.306 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2613 din data de 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea reclamanților.
Pentru a se pronunța tribunalul a reținut că reclamanții sunt funcționari publici și în această calitate li se aplică statutul funcționarilor publici, dar, dispozițiile art.321 din Legea nr.188/1999 prevăd că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu Legea salarizării aplicabilă în domeniul în care își desfășoară activitatea.
Actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici este OG nr.19/2006, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr.444/2006 privind acordarea sporurilor de care beneficiază funcționarii publici.
Sporul de confidențialitate în procent de 15 5 din salariul de bază solicitat de către reclamanți, nu este expres reglementat printr-un act normativ cu forță generală obligatorie, legiuitorul prevăzând doar posibilitatea angajatorului de a-l acorda.
Faptul că reclamanții au avut obligația legală de a păstra secretul profesional nu poate semnifica in nici un caz faptul că este în vreun fel îndreptățit la o remunerație suplimentară din partea angajatorului lui, pentru ași îndeplini această obligație.
Trebuie făcută diferențierea obligației generale de confidențialitate datorată de orice angajat angajatorului, de obligația de confidențialitate rezultată dintr-o clauză de confidențialitate.
Clauza de confidențialitate vizează pentru angajat o sfera mai largă de informații decât cea avută în vedere prin conceptele de informații clasificate și secrete de serviciu.
În măsura in care s-ar referi exclusiv la informațiile pe care reclamanții sunt datori să le păstreze, în temeiul obligațiilor prevăzute de art. 46 din 188/1999, privind statutul funcționarului public conform căruia " funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătura cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public", atunci aceasta clauză nu are rostul și este inutilă.
In speța de față reclamanții solicită pârâtului ( angajatorului ) să le plătească o remunerație suplimentara pentru ca ei să-și îndeplinească obligația legală prevăzuta de art. 46 din 188/1999, de a păstra secretul profesional.
Faptul că, în baza art.115 din Constituție, Guvernul, prin delegare legislativă, a emis în anul 2007 o serie de ordonanțe cu privire la majorarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, demnitarilor, etc. nu conferă instanței competența de a cenzura prevederile legale pe care reclamanții le consideră discriminatorii ori să facă aplicarea în speță a dispozițiilor prevăzute în acte normative care sunt aplicabile altor subiecte de drept.
In virtutea principiului constituțional al separației puterilor în stat, instanța nu are competența de a obliga pârâta să acorde reclamanților drepturi salariale prevăzute de legiuitor exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât cea din care fac parte reclamanții.
Prin decizia nr.1325 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s-a reținut că, Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală; instanțele judecătorești neavând o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția potrivit art.126 alin.(1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa aplicând legea litigiile dintre subiectele de drept, cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, fără însă depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege.
Recursul este nul.
Potrivit art.303 Cod pr.civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art.301 Cod pr.civilă.
Hotărârea pronunțată în primă instanță, respectiv sentința nr. 2613 din data de 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost comunicată recurenților la data de 12 noiembrie 2009, iar aceștia a motivat recursul la data de 11 ianuarie 2010, deci cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Potrivit art.306 Cod pr.civilă, recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.
Așa fiind, neexistând motive de ordine publică pe care instanța de recurs să le invoce din oficiu, în baza art.306 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să se constate nul recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanții -, C, -, C membrii de Sindicat ai CAS M, împotriva sentinței nr. 2613 din data de 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CAS
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud -
23 Februarie 2010/ 2 ex
Jud. fond
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Lavinia Barbu
