Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 342/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.342
Ședinta publica din data de 08 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2112 pronunțată în data de 19 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL POLIȚIEI S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză, la doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 06.01.2008, intimatul, Inspectoratul de Poliție Județean Saî nregistrat întâmpinare.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2112 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamanților - și alții și a fost obligat pârâtul S să le achite drepturile bănești cuvenite reprezentând prima de vacanță calculate pe anii 2004 - 2006, în valoare brută fără inflație, după cum urmează: - - 2.947 lei; - 1.494 lei; - - 2.193 lei; - 2.956 lei; - - 2.946 lei și - 2.696 lei.
Pârâtul a fost obligat să actualizeze sumele mai sus indicate, cu rata indicelui de inflație, din momentul nașterii dreptului și în continuare până la data plății.
Pârâtul B și chematul în garanție B au fost obligați să asigure și să vireze în contul S sumele necesare achitării acestor drepturi.
S-a luat act de renunțarea la acțiune a reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea lor, reclamanții - și alții au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție Județean S pentru a fi obligați la plata primelor de concediu cuvenit pe anii 2004 - 2006, actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectivă a plății.
La rândul său, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative Bac hemat în garanție B, pentru ca în cazul admiterii acțiunii promovate de reclamanți, acest din urmă minister să asigure și să vizeze sumele necesare pentru executarea obligației, în virtutea atribuțiilor pe care le are privind acordarea fondurilor bugetare de stat.
Tribunalul a reținut că este necontestat faptul că reclamanții sunt angajați ai S având calitatea de ofițeri și agenți de poliție, după cum reiese din adresele acestei instituții, prin care s-au calculat primele de vacanță aferente anilor 2004, 2005 și 2006, în valoare brută fără inflatie, astfel: - - 2.947 lei; - 1.494 lei; - - 2.193 lei; - 2.956 lei; - - 2.946 lei și - 2.696 lei ( 61).
Drepturile la prima de vacanță al funcționarilor publici își are temeiul legal în dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, actualizată, însă aplicarea acestui text de lege a fost succesiv suspendată, inițial prin dispozițiile art. 3 alun. (1) din nr. 33/2001 și apoi prin legile anuale ale bugetului de stat, ultima dată prin Legea nr. 511/2004, iar în prezent, prin Legea nr. 486/2006 privind aprobarea de stat pe anul 2007 o asemenea dispoziție suspensivă nu mai există.
Tribunalul a considerat că dreptul la prima de vacanță prevăzut de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 s-a revigorat retroactiv, de la data când a intervenit prima suspendare, anterior anului 2002 (prin nr.OUG 33/2001).
Capătul principal fiind așadar pe deplin întemeiat, prima instanță a mai observat că reclamanții sunt îndreptățiți la o despăgubire efectivă prin actualizarea sumelor calculate în valoare netă, cu indicele de inflație.
Împotriva hotărârii a declarat recurs chemata în garanție Directia Generală a Finantelor Publice a Judetului S, solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței civile atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garantie a Ministerului Economiei și Finantelor ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, pe cale de exceptie, s-a invocat lipsa calitătii procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finantelor și s-a arătat că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamanților, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare reprezentând prima de vacanță pe anii 2004-2006 actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
În speță Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a-putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În consecință, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu a corectat periodic drepturile reclamantelor, nu conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În drept s-au invocat prevederile art. 3 alin. (1) lit. A pct. 2 din HG nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor, art. 15 și 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum și art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a susținut, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițiștii primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, de acest drept urmând să se beneficieze începând cu anul 2004.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin Legea nr. 519/2003 privind bugetul asigurărilor de stat pe anul 2004( art. 7 al.3) și Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004 (art. 9, a1.7), până la 31.12.2004, iar ulterior prin art. 8 al. 7 din Legea nr. 512/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, până la 31.12.2005, apoi prin Legea nr. 579/2005 privind bugetul de stat pentru anul 2006, art.5 pct. 5, respectiv art. 5 pct. 1 din Legea nr. 380/2005 privind bugetul asigurărilor sociale pentru unul 2006, până la 31.12.2006.
Chiar dacă prin legile bugetare succesive a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare, temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocare în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție si art. 1 din Codul civil.
Ca atare, subzistă în sarcina ordonatorilor de credite obligația de a plăti reclamanților primele de concediu prevăzute de art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003.
În mod similar a raționat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă, fiind aplicabilă regula de interpretare logică ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet .
În cauză a fost invocată prescripția dreptului material la acțiune pentru sumele mai vechi decât termenul general de prescripție de 3 ani, însă, după cum s-a arătat, datorită suspendării succesive a exercițiului dreptului, reclamanții au fost în imposibilitate de a acționa, iar contranon valentem agere, non currit praescriptio.
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice, trebuie reținut prin art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta coordonează activitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului de execuție, astfel încât criticile formulate în recurs sunt nefondate. Obligația de punere la dispoziție a fondurilor izvorăște din atribuția de coordonare a activităților cu privire la sistemul bugetar.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2112 din 19.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.02.2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
RED./MR
11.02.08/2 EX.
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
