Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 347/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 347
Ședinta publica din data de 08 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2328 pronunțată în data de 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- contradictoriu cu intimatul PRIMARUL ORAȘULUI având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - anulare decizie de imputare.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se prezintă av. în reprezentarea intereselor recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 4 lei și are aplicat timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 24.01.2008, intimatul înregistrat întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a cauzei.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum fost formulat, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii introductive pentru motivele expuse în scris prin cererea de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2328 din 30.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Cluja respins cererea de suspendare și acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Primarul orașului
În motivarea sentinței s-a reținut că în baza prevederilor art. 31 alin. 14 din Contractul colectiv de muncă încheiat între Consiliul Local al orașului H și Sindicatul UNITAS, înregistrat la C sub nr. 317/25.11.2005, conform cărora salariații Consiliului Local al orașului H beneficiază de indemnizație de hrană zilnică, reclamantului i-a fost achitată suma de 2651 lei, aferentă anului 2006 și suma de 1470 lei, aferentă anului 2007, cu acest titlu. Ulterior, în urma formulării de către a mai multor observații pe marginea contractului colectiv de muncă menționat mai sus, pârâtul a emis Dispoziția nr. 1938/10.09.2007, prin care s-a decis imputarea și recuperarea de la reclamant a sumei de 2651 lei, aferentă anului 2006 și a sumei de 1470 lei, aferentă anului 2007, reprezentând cuantumul sumelor plătite cu titlu de indemnizație de hrană zilnică.
Analizând legalitate a acestei dispoziții, tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și orice alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar potrivit art. 8, clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege. De asemenea, conform dispozițiilor art.12 alin.1 din același act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Raportând aceste dispoziții legale la contractul colectiv de muncă încheiat în cauză, tribunalul a constat că acesta cuprinde clauze referitoare la drepturile salariale ale membrilor Sindicatului UNITAS (respectiv indemnizația de hrană zilnică sau pentru procurarea unor ținute vestimentare), membrii care sunt funcționari publici și ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin lege specială. Or, indemnizația de hrană zilnică a fost acordată reclamantului în baza unei dispoziții din contractul colectiv de muncă lovită de nulitate absolută, în condițiile în care legea specială nu prevede posibilitatea acordării unei astfel de indemnizații. În aceste condiții, văzând și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 130/1996 potrivit cărora Direcțiile județene de muncă au obligația de a verifica legalitate a clauzelor cuprinse în contractele colective de muncă, tribunalul constată că în mod legal și temeinic pârâtul a emis dispoziția atacată prin care a decis recuperarea și imputarea de la reclamant a sumei plătite cu titlu de indemnizație de hrană zilnică.
În ceea ce privește includerea de către Consiliul Local al orașului Haa cestor sume în buget, tribunalul a constatat că acest aspect nu are nici o relevanță în cauză, consiliile locale neavând competența da a atribui funcționarilor publici din cadrul lor alte drepturi salariale în afara celor stabilite prin legea specială de salarizare.
De asemenea, nu pot fi reținute în cauză nici susținerile privind nelegalitatea dispoziției atacate datorită unor motive de ordin procedural, în condițiile în care viza compartimentului juridic din cadrul instituției nu este obligatorie și în nici un caz lipsa acesteia nu este de natură să atragă nulitatea actului administrativ. Totodată, tribunal a reținut că, într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 117 lit. a din Legea nr. 215/2001, secretarul unității administrativ teritoriale avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului, dar acest aviz poate fi dat în diferite forme, începând chiar și numai cu simpla semnătură a secretarului și până la explicarea, argumentare a și inserarea dispozițiilor legale pro sau contra. Or, în condițiile în care dispoziția atacată este semnată de Secretarul orașului H, tribunalul a apreciat că a fost respectată dispoziția legală enunțată mai sus, fiind fără relevanță formularea folosită, respectiv de "contrasemnează" și nu de "avizează", legea neimpunând o formulă sacramentală.
În consecință, pentru toate aceste considerente expuse mai sus tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată motiv pentru care a fost respinsă. respinge.
Întrucât acțiune a principală a fost respinsă, s-a respins și cererea reclamantului de suspendare a executării dispoziției nr.1950/10.09.2007, în speță nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului a invocat aplicarea greșită a legii.
În opinia recurentului observațiile făcute de către C la contractul colectiv de muncă au caracter facultativ, iar nu imperativ și fără relevanță în contextul în care părțile semnatare nu l-au denunțat și nici nu au invocat nulitatea vreunor clauze din acest contract. Dimpotrivă, susține recurentul, contractul a fost executat.
Se mai arată că în situația în care intimatul ar fi sesizat existența unor încălcări ale contractului semnat trebuiau supuse cenzurării instanțelor judecătorești clauzele socotite ilegale potrivit sesizării
Mai este invocat de recurent art.41 alin.4 din Constituția României potrivit cărora este garantat caracterul obligatoriu al convențiilor de muncă.
Făcând referire la art.12 din Legea nr.130/1996 și la art.3 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 -2006 recurentul arată că nimic nu împiedică autoritățile administrației publice locale să aprobe și să cuprindă în bugetele locale fonduri destinate îmbunătățirii condițiilor de muncă.
Pentru argumentarea acestei opinii se invocă art.a, art.6 alin.1, art.39 alin.1 lit.i, art.40 alin.2 din Legea nr.53/2003, art.103 din Legea nr.188/1999, art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, art.41 din OUG nr.6/2007.
În concluzie e arată că se impune admiterea recursului în considerarea art.30 din Legea nr.130/1996 care garantează forța probantă a contractelor colective și în considerarea faptului că nu a fost denunțat contractul în baza art.8 din același act normativ.
Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Curtea analizând recursul declarat reține următoarele:
Drepturile salariale ale funcționarului public sunt stabilite pin lege(art.31 din Legea nr.188/1999 sau prin legi speciale). Raportul de serviciu al funcționarului public ia naștere în temeiul actului administrativ de numire în condițiile legii, iar nu în baza contractului colectiv de muncă.
Prin urmare chiar dacă unele drepturi salariale sunt cuprinse în contractul colectiv de muncă acestea nu pot face obiectul negocierii nici cu privire la cuantumul lor și nici cu privire la acordarea sau neacordarea acestora.
În acest sens, în mod greșit, în motivarea recursului recurentul face trimitere la dispozițiile art.8,11,12,30, 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă întrucât din conținutul art.1 al. acestui act normativ rezultă cu evidență că reglementează raporturile dintre patron (persoană fizică sau juridică) care angajează salariați prin încheierea contractelor individual de muncă.
Având în vedere că drepturile salariale ale funcționarului public sunt stabilite exclusiv prin lege apare ca neîntemeiată și fără suport legal susținerea recurentului potrivit căreia pentru această categorie de salariați se pot cuprinde și aproba în bugetele locale alte drepturi decât cele prevăzute de lege. Pentru acestea Curtea a avut în vedere dispozițiile art.9 alin.2 din Legea nr- modificată prin Legea nr.286/2006 potrivit cărora " resursele financiare de care dispun unitățile administrative publice locale trebuie să fie corelate cu competențele și cu atribuțiile prevăzute de lege".
Recurentul este funcționar public, așa cum rezultă din Dispoziția nr.48/05.01.2005 (21).
Obiectul prezentei cauze îl constituie anularea dispoziției nr.1950/10.09.2007 emisă de primar pentru recuperarea sumelor acordate recurentului cu titlu de indemnizație de hrană și pentru procurarea de ținute vestimentare.
Acest obiect obligă instanța de contencios să cenzureze legalitatea acestui act, iar pe cale incidentală legalitatea actelor pe care aceasta se bazează.
Din considerentele reținute de C cu privire la celelalte motive de recurs rezultă cu evidență că dispozițiile art.31 alin.14 și 15 din Contractul colectiv de muncă privind acordarea indemnizației de hrană și patru salarii medii brute pe economie, tuturor salariaților fără a face distincții după natura raporturilor cu autoritatea publică sunt nelegale.
Prin urmare devin incidente dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996. Chiar dacă așa cum s-a mai precizat, instanța nu a fost investită în mod direct cu constatarea nulității, cercetarea motivului de nulitate se poate face pe cale incidentală, în cadrul analizării legalității actului administrativ contestat, prin analiza actelor care au stat la baza emiterii actului contestat având în vedere și regimul juridic al nulității absolute.
Din cele precizate rezultă că sunt nefondate susținerile recurentului privind caracterul obligatoriu pentru porția clauzelor contractului precum și trimiterea făcută la dispozițiile art.41 alin.5 din Constituția României.
În raport de toate aceste considerente reținute anterior, Curtea, în temeiul art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefundat și va menține în întregime sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2328 din 30 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./15.02.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
